Teama de întuneric

Mi-e frică, de întunericul ce va veni, Când nu-mi voi putea vedea copiii. Doar umbrele și tristele amintiri Vor curge spre ochii lumii. Doar dragostea îmi va fi lumina, Acum, când totul pare pustiit, Ea îmi va da puterea cea divină, Să ocrotesc tot, ce-n viață am iubit. Frumosul, va fi dincolo de neguri, Îl voi simți, prin nări și trup Voi rămâne, cu-ale mele visuri Cîntând și din abisuri Lumina dăruită din iubiri.