Ramuri triste

Îmi bate în geam o ramură ca o lacrima pustiită, nu-mi spune nimic, doar tremură -o văd tot mai ofilită. Deschid geamul simt răceala stropului de lume; plâng eu, nu pot să tac, dar simt, ca n-am ce-i spune. Norii s-au cuibărit la sân, mi-e greu să-i încălzesc, sunt reci, simt ca mi-e stăpân doar Domnul cel ceresc. Plouă cu dezamăgiri Plouă cu dezamagiri, umbrela e mult prea mică nu am unde să mă adăpostesc; bisericile sunt pline, icoanele tăcut lăcrimează, doar eu speriată plutesc fără să știu unde voi ajunge. Plouă cu dezamăgiri în sufletul meu, și-n lacrima amară mă ascund nedumerită neînțelegând, de unde atâta durere...