Mariana Gurzacuvânt și iubire · 1955–2021

Lacrima iubirii · poezia 7 din 102

Lacrima iubirii · 2003

Pentru tine

Cu asfințitul soarelui mi-am învelit mâinile albe pe care odată le-ai mângâiat. Mi-am ascuns chipul după o mantie de azur și mi-am îmbătat sufletul cu-n aer primăvăratec. Am sorbit cu nesaț din bucurii și frumuseți și-am regretat că n-am reușit să-mi satur părțile trupului cu apele lor. Am privit cu ochii umezi cascadele adânci și mi-am spălat picioarele obosite de căutări. S-a auzit un strigăt pierdut în oglinzile înșelătoare într-o vreme când încă mai cunoșteam graiul păsărilor graiul zânelor perfide ce m-au prins în jocul lor feeric. Dorințe În gându-mi clocotitor te am în fiecare zi cu ochi întristați și duși de vise în inimă te port și-n fiece cuvânt te am și te doresc, iubito. Aș vrea să te cuprind cu mreaja mea de foc să te înlănțui cu raze luminoase să te prind cu drag în al meu joc așa cum am visat în serile duioase. Te-aștept cu florile din suflet înflorite îmbătat cu miresme de amor te-aștept iubindu-te iubito și doamne cum te mai ador!