Mamei

Când primavara ochii și-i deschide aurul din cer în casacadă revarsă raze de lumini ce o cuprind, mângâindu-i chipul, facând-o și mai frumoasă. Ești pentru mine a primăverii mireasă bună mamă, plină de mister măicuta sfântă a sufletului meu. Ți-e gândul la lanul de in înflorit “Țara fagilor” mereu te cheamă e vremea să revenim acasă căci neamul nost’ tot prigonit își plânge dorul și încă mai visează. Ramurile tinere de fag îți vor alina durerea mugurii credinței vor aduce iar unirea. Ani de s-au scurs prin lacrimi înstrăinate nu s-au irosit în van bucovineanca mea frumoasă.