Eroare

Cuvintele mi-au rămas suspendate în tăceri, lacrimile pălite le adun în palme, râvnind la stele mici prinse-n salbe, acum, când nu mai sunt cea de ieri. Vioara, ca un suflet pe care-l chinui, plânge, dar sufletul blând pe care nimicnicia-l doare, orgolios și grav în cruda așteptare, rătăcește ca un vals trist ce farmecă șă-nfrânge. Eroarea de-a iubi îl mistuie, îl doare. Lunatec se va pierde în sunet trist de vioare. Nu-i totul întâmplator Zâmbești când șerpii îți cuprind trupul, și nu-ți pasă de gheață; zâmbești, mângâi, și te trezești mușcat de cel mai prietenos. Ești prea generos pentru a-l aproba pe Democrit; și crezi totușă în întâmplare...