Depărtare

Prea mult am pribegit în lume Când nu înțelegeam cuvântul Am zămislit în mine dorul, În drumuri lungi și fără nume n-am știut să prețuiesc o clipă când mi-ai aparținut în noapte totul a fost doar risipă și-n liniștea adâncă ne-am învelit în șoapte. Departe de mine ești iubire c-un dor necunoscut de așteptări râsul tău pătruns în mine aprinde iarăși vâlvătăi. De-ai fi acum pe același drum Înstrăinat de gânduri și durere, Ți-aș da în dar un cer senin Încununat cu stele. Departe ai fost, departe vei fi Iubire răzlețită în amurg, Pribeagă voi rămâne Cu lacrimi reci ce curg.