Vraja lumii

Aruncă-te, în vraja lumii mele, apleacă-ți, trupul tremurând spre tot ce-i lume și durere, ascultă o inimă plângând. Primește-mă în brațele obosite să-mi odihnesc tristețea, să pășim cu visuri împlinite spre piscul ce cântă frumusețea. Nu-mi zădărnici iubirea, iubita mea de-argint dă-mi doar o speranță…