Iluzii călătoare · 2006
Mă gândesc la tine, iubito
Gându-mi
peste nopți se-apleacă
murmurând
un tainic dor pribeag
prin străluciri de stele
răsar din nou în mine
iubiri curate fremătând
zvâcnind cătușele dorințelor
frivole și rebele.
Așa sunt eu,
iubita meu cea dragă.
Vino doar în noaptea aceasta
plină de mistere
așează-ți chipul
în oglinda sufletului meu
sărută-mi
ochii obosiți de așteptare.
Lumini aprinse
vor vesti iubirea mea măreață
e ceasul
când voi fi mai aproape de tine,
viață.
Iubește-mă,
nu mă uita ca pe o frunză îngălbenită
adăpostită într-un vechi ierbar,
bucură-te pentru ce-i frumos,
pentru o viață fericită
iartă-mi durerea și chinul meu barbar.
Rămâi așa cum sufletul meu o vrea,
iubito
eterna înlănțuire ne va face bogați
acum și întotdeauna nu uita:
te-am iubit.
Mereu vei rămâne în gândul meu
un copac înflorit.