Lacrimi tăcute

Lacrimile tale tăcute le-am adunat în cupe de cristal. Ești frumoasă! Aș fi dorit să-i dau lui,celui drag , tainica licoare a dorului nesfârșit. “Iubirea”, floarea vieții adevărate, te învăluie și clocotește și acum în tumultul fraged când suntem cu toții mai triști… Boarea zilei de azi este un balsam așa cum în fiecare primăvară lacrima iubirii și-a pus sărutul în inima celui ce îngenunghează cutezând a te iubi așa cum o face ani de-a rândul, sărutându-ți fară să vezi, urma pașilor . Gândul lui este plin de iubire; iubirea fiind tu, “Eul” lui este pretutindeni, așa cum îl simțim noi, ochii săi triști, triști de prea multă dragoste, rătăcesc în miez de noapte cautându-te. Eternul Dumnezeu mai poate rivaliza cu marea dragoste a vieții lui. 22.03.2000