Cerul plânge în inima mea

Zbuciumat cerul Plânge în inima mea Îngenuncheat De neputință. Stropii din zori Îmi încolăcesc trupul Frământat De umilință. Și ce-i trist mă doare, Lumina o chem Cu disperare. Și doar așa înveșmântat m-aș putea trezi împăcat cu cerul.