Trecerea timpului

Trecerea timpului a adus durere Prin pierderea florii de crin, O văd și-acum zglobie, zâmbitoare, Dar ce crud a fost al ei destin… Mama nu mai contenește plânsul, Viața-i pare fără sens Acum, când Diana atinge paradisul Lăsând în urmă un deșert… Ce greu e fără tine acum, frumoaso, Pustiu e totul, chiar cuvântul, Lacrima de mamă se revarsă Și tata nu-și mai întrerupe cântul. De ce nu am putea opri timpul Să putem a ne opri din plâns S-ar mai schimba oare destinul, Am fi avut o șansă-n plus? Odihnește-te tânără fecioară În locul hărăzit de sfinți Și roagă-te pentru părinți Durerea să nu le mai fie povară.