Raza de soare

Ce crudă-i viața când flori se desprind și se întorc din nou în pământ doar pe tata îl mai aud cântând pierdut în sunet de orgă flămând. Ce crudă-i viața cânda fata cea dragă raza de soare se pierde în neanturi prin note luminoas și lacrimile amare brăzdează fiecare sunet și totul e chemare. Pentru tata care încă plânge și visează. El cântă trist și singur rugându-se prin a sa cântare să prindă-un semn de mângâiere și-o ultimă speranță. De-acolo dintre îngeri fetița parcă-i face-un semn, știe că prin rugăciune muzica îl va înălța spre raza sa de soare…