Umbre ascunse

Tremur spre umbre ascunse învăluite-n mantii azurii, și gândurile-s albe și nopțile-s pustii. Tremur și mă-ntreb ce-i nemărginirea, opacă salbă a visului dorit, mă apropii încet spre asființit neștiind că ești atât de trist... Nu vă risipiți Nu vă risipiți în mizerii când cerul a rămas de-azur, și soarele tot strălucește. Nu vă aplecați spre oglinzi efemere; noi rămânem aceeași, poate mai săraci dar sufletește înălțați. Eminescu e în noi, în simțirea noastră, teiul său își va revărsa unda pe pământ, rădăcinile bine înfipte în adâncuri, ne vor transmite seva nemuririi. Rugăciune Doamne ,dă-mi puterea ta divină, să-mi pot creâte -n pace pruncii, iartă-mă, de poâi, de orice vină, aminteâte-mi de porunci. Apleacă-îi ochii tăi blajini, spre nâpâstuiâii pământeni, ajută-i Doamne, fă-i mai buni; cu toâii suntem supuă tăi. Dă-ne iar raze pline de soare, în sufletele noastre chinuite fereâte-ne de tot ce doare, apropie-ne de cele sfinte.