Dor de poezie

Cu ce drept mă judeci în cuvânt, când viața irosită te-a blazat, vorbe aspre s-au pierdut în vânt sorbite de cetățeanul turmentat. Nu arunca în van neputința de a fi bun și înțelept în viață, amintește-ți dacica credință, fii iubitor ; de nu, învață. Ce poet ar mai putea scrie, când sângele s-a-nveninat ? De ce Doamne, nu-i mai e dor de poezie așa cum românului i-a fost dat ?