Bocet

Lasă-mă să plâng dorul unei lumi în singurătatea nopâilor amăgitoare când dorm doar cei nebuni învâluiă( de prea mult soare. Lasă-mă să plâng în locul vostru pentru ticâloâîa unor vieă( ce nu- pot găsi rostul; pelinul îl sorb doar cei râzleâi. Lasă-mă să plâng pentru voi, pentru neputinâa de a înâelege, miâcarea lunatecă a unor nouri ce gândul azi mi-l râzleâeâte.