A C R O S T I H

Cine-i floarea dalbă din povești Himeră ca o lacrimă tăcută Inimă plăpândă, zguduită Roua dimineții o privești ? Arzi, plângi în tine, iubești. Fruntea grea, împovărată Lasă să picure multă mângâiere Ochilor triști plini de durere. Ruga celor ajutați îți vor da putere. Inima ta cântă pentru iubire Cărările alunecoase vor fi aurite Ani mulți și fericire, pentru “facerea de bine”! Cel ce va fi lângă tine te va prețui Rupând zălogul urii și ispitei; Iar cel ce-n viață va disprețui Săracă și umilă-i va fi fila soartei. Tu nu ești decât lumină In lumea asta mult prea crudă Nimeni nu va știi a voastră taină Atâta timp cât suferința-i surdă… Mariana Gurza 24.11.2000