Stau singură ruptă de lume

Cu gându-mi rătăcit și trist Te-aș striga să-ți pot spune Ce dor mare m-a cuprins. Acum când ochii se închid Pierzând lumina dăruită Îți dăruiesc bunul meu gând Frumosă doamnă aurită. Blândețea ta ca un mărgăritar Se revarsă spre cânt și poezie Dumnezeu ți-a dăruit un har Și pentru mulți multă iubire... Stau singură ruptă de lume Dezamăcită de multă răutate Mă rog și sufăr ca un câine Pentru lipsa de dreptate. Nu știu decât că printre îngeri Cineva îmi lasă ruga să pătrundă Și lacrimile mele printre nuferi Ajung în grădina Lui cea sfântă. Îți dăruiesc doamna mea Acum în ceasul răstignirii Toată prețuirea În numele iubirii. Mariana Gurza 01.04.2001 Încerc să pătrund în gândul tău Să te desprind din tenebre Să știu unde te pot ajuta Alungându-ți umbrele. Nisipul mișcător Pe care îl simt mai des Mă face să cred Că în curând nu ne vom mai zări fiind cufundați în adâncuri. Mă înfior și nu vreau să întâlnesc Clipa Cănd vom fi desprinși cu totul De tot ceea ce ne leagă Numai pentru un moft Sau pentru o afacere rentabilă. Dragostea nu poate fi o afacere Așa cum indiferența nu poate fi Iubire. Suferim în fiecare zi Plătind un preț mult prea mare Pentru că suntem încăpățânați Și credem încă în iubirea . Mă cațăr tot mai sus să pot atinge cerul Cu mâinele însângerate Cu ochii plini de lacrimi Mă amestec printre nouri Și chiar dacă nu văd nimic Simt cum aripi nevăzute mă poartă Spre uși albe Unde mă așteaptă în cântec de orgă O mantie argintie Pe care o voi purta Multă vreme. Durerea ce o simt o voi lăsa în prag Și-mi voi regăsi zâmbetul pierdut Dincolo de nori. Știu că iubirea doar ea nu mă va părăsi Păstrând-o mereu Ea fiind minunea mea.