Mi-e frică de întunericul ce va veni

când nu-mi voi putea vedea copii doar umbrele și tristele-amintiri vor curge spre ochii amintirii. Doar dragostea îmi va fi lumina într-o lume când totul pare pustiit ea îmi va da puterea cea divină să ocrotesc tot ce-n viață am iubit. Frumosul va fi dincolo de neguri îl voi simți prin nări și trup voi rămâne cu-ale mele visuri; Nu știu dacă am să mă rup de ce tot ce-nseamnă lumină și visare să pot dărui din abisuri suflet pentru raza mea de soare.