Cuvânt și iubire

RUG APRINS

cuprins :

din popor
creaturi dezagregându-se
băieţii acasă
Smara în portbagaj
mantre vedice
ucis aici
nemurirea din
tren plin
la Goma
vom pomeni
zdruncin
spovedanie
îmi regizez
sunete peste litere
mirişte globulară
rug aprins
graiule al
biblie stejarul
nepoate până
Nătărău o
o să mai studiaţi
nu mă mai grăbesc
morţii de-ai doilea
cum zbori
mărunte roşuri
talanga zarului

din popor

din popor îmbătrânirăm
terţine de sine stătătoare
repeţi Ionescu n-ai răbdare

are barbă Hegel fără barbă
scuturaţi arhangheli hram
tu compune-mă cratimă

elimină radicalii liberi o
hidratare atât de puternică
fortifică şi pielea sensibilă

fascinaţie smellless rose
miroşi popor chimic
nimic de ore printre gnoze

canonadă am pus mâna pe
ei şi nu mă cunoşteau
pinacotecă scuturată în clarobscur

creatură dezagregându-se

creatură dezagregându-se
ronturi usturoiate antic
ne nararăm fabulă Paris

mironosiţelor la fugă fir’om
hai la flori ieftine şi la biserică
sfat sinus arab Basarabia

năimindu-ne ce-nseamnă neam
curând neprevederii tămâioare
pus pe scris mare să vă prind

cenuşa sfintelor pieirea soarelui
apă în zbor de ciori baroc sub cetini
cozi Cozia sânge o mie de ani

băieţii acasă

băieţii acasă pe tren numai fete
poporul sub despotism Elena
putea să fie regina României

se pierde ce mai poate fi salvat
făptura ei firavă printre poeţi
cel care vine din cer este mai presus

unde toţi drepţii se odihnesc
una poesia de la determinacion
înţelepciunea lor de intelectuali

Smara în portbagaj

Smara în portbagaj spre Ploieşti
nu înţeleg ce spui răstiţi-vă p’alt
dialect scrisul apropie sosirea

cine cui statui veveriţo mângâi
în Veveriţeşti ronţăi stejăria
nu din voce m-ai fi executat

rari scriitori claustrofobă
asistată în metrou lângă
conductor mantra sinuciderii

mantre vedice

mantre vedice de Sân’ Nicolae
doar oameni sărmani de Fiodor
printre clasicii lui Brejnev

de-l văzuşi la Ungureni pe Ceau
bine faci Puşi să-ţi scoţi dosară
trenuri mă compun învioară

Galois Ciorănescu Labiş Gasparic
ce au lăsat mai bun pe pământ
tatăl la domnul mama trăieşte

ucis aici

ucis aici în oraşul acesta
că de unde are addidaşii
s-a trezit premiat fără voia lui

idilă pe baricade rafală ferită
a nu fi fost împuşcat în
revoluţie destin amnistie

de ce a trebuit să se întâmple
aşa copil binecuvântător
îmbrăţişează-mi măduva oaselor

nemurirea din

nemurirea din poezia muritoare
a fraţilor dostoievschieni până
aici Lupaşcu minus egreta albă

lucruri frumoase în negru Ronald
chemând pe Zalomit pe Calderon
mântuit de luatul de pe stradă

am da de iarnă cu frunţile frunze
subiectele ni se există în limbă
au inemi aumi cavalerii despământate

tren plin

tren plin păi omor dacă două vagoane
că România că Europa un leu perechea
de ce iei funcţie două dame doi popi

să fim snobi America Australia vii şi tu
la Găeşti l-om vedea pe Cici fiul lui
Stan Stan la smeură cu noi picata

porumbei pe bordurile şinelor a luat
nouă tu nu eşti atent la joc şi eu dădui
cartea jos stai stau am zis că te iert

de câte ori ai greşit niciodată tura ailaltă
mai văzut că mă uitam într-o parte o
să povestesc copiilor pe unde am fost

cum mă ce-ai pus tablă ai spus ai luat doi
de unde ia-le şi pe-astea vrei să te juri
nu mai jucaţi mă atâta ceartă pentru un leu

bine că ne-am înţeles tu asculţi la mine
când înnumăr cartea nu să ridic tonul s-audă
lumea ai văzut tu că am comentat ceva

e frig mamaie toţi copiii au ciorapi ia mă
şi p-ăştia cartea ta am zis tablă damă peste
damă jos dacă nu eşti speriat să nu fie mort

mai mult stat decât mers aşteptare i-am spus
lui Marin acceptă ca să dai suntem dracu’
la triaj cred c-o luăm pe jos mai jucăm nu

nu făcurăm pas al meu era mort de-aia nu-i
merge mintea dacă aveam spatie eram bun
ia uite nenicu’ meu o carte ţi-am dat popi dă-i

două vagoane şapte naşi dă-i bă drumu’
că mi-e foame abia plecăm din Chitila
dai când ştii că ai un punct am dat tablă

ce bă s-a furat iar cablu păi miliţia unde e
le dai temă de gândire gândeşte profund
trasul de timp e treaba mea vivacitate

popă da’ bine ştia că-i popă uită-te bă la
carte când faci cartea c-ai văzut cum
taie cartea ce-a luat dă i-a văzut cartea

şase cu popi de ce ţi-e frică dă carte
peisajul baltă verzuie înfrigurării
fără joc n-aveţi ce vă spune ba tocmai

la Goma

la Goma under world pardesiu neparadis
în fine schelele acoperite de afişe
înfrigurare bătrâneţea după tremur

nuc andin poeţi atolilor stindarde războite
cu umbre foame de rechini ubicui
ne frământă albire canzonei neadaos

chiar trec şi nu o punte haosul fractal
ne de pe pământ compania fum barbă fes
mai şi salutăm antropologia consolării

vom pomeni

vom pomeni vedele creştineşte puja
de-o asemănare Bhagavan emfazei
shakti prin semne cărţilor kavya

racing baghi clasa radiocomandată
ridicătorii în poligon pe muzică pop
alergi calci panglica americană

frumuseţea muţeniei într-o ciuleandră
poezia tatălui că a mea aş vrea ar vrea
şi gura ta fanatică de esperantistă

tot ce e mai rău nu ce e adevărat
să îndrepte toţi strâmbii nebun sau
nu se poate citi cu voce tare

zdruncin

zdruncin cantantei podgorii podagra
nu lăsaţi copiii să urce în locomotivă
hai grupă demixtată în cazangerie

război d’inel galactic insomniei
infinitate diminutivată cuvânt clan
dinainte dhvani inseminare neam

ahei pe argo la lectura lupei capitol
degradare vocală aproape scrierii
creştin pe o planetă rătăcitoare country

spovedanie

spovedanie întemeierii de credinţă
triumfe-ne garanţa mâine-pomâine
prin ce-am mai trece vraja neaminte

tot mergând om ajunge a nu muri
plecăm o mână s-o întoarce oaste
ce mai ascundem transcendenţei

îmi regizez

îmi regizez cu brânci protagoniştii
ăştia merg cu maşinile astea ori se plimbă
cum ajung în Colentina plecasem în Ferentari

începi cu scenometria renunţă renunta
premierele rugăciunea rogozul
barba lui Hegel isihia heis nipon

plină de vină în măcelul de lumină
realitatea ar fi putut fi şi aşa un soare
de nimic cu excepţia piesei totul unitar

rugăciune pe frontispiciu profan
a nu ne mai contorsiona doina
înteţite clopote dinspre iluminare

ah Puşi ce recitaşi barba
Vali şi Gabi retrăind opereta
pe lângă Rigoletto post Hegel

haideţi creştinilor din Nagasachi
şiragului neconvertirii fascino
cine şi premiul asasinatului

sunete peste litere

sunete peste litere mantre pe cabale
armonia cât cu manuscrisele avatar
apoi limba ălor strămoşi manuscrisului

numai sanscrita dacică lipsind
de chiar nescrisă mai mister
de-a fi şi existat cu martori

cântăreaţa tăcea nu şi blonda
soarele ăsta defileze-ne marasmul
de-o bătrâneţe încovoiată rid arid

oralitate pe scriitură mantra pe
scriptură dogme cu mit dinamit
după meci metafora maya Brahma

visele toamnei trecură în visele iernii
mărturisindu-ne viezurilor cosiţi
aum vum pe viaţă rugăciune

mirişte globulară

mirişte globulară sefirot zefir
timpuri vechi pe vila de margine
accent schimbat a noastră vâlcea

aura pungă superstiţie habotnică
înţepenit în viezure de tencuială hram
vinde domnule pâmântul ăla din Copăcel

rug aprins

rug aprins mireasă urzitoare
de nesfârşită rugăciune psaltirion
al inimii sub arcuş de gând

numele de Maria ca taină de la
Dumnezeu ţi s-a dat floarea darurilor
ceea ce ai născut lumina cea nespusă

brazdă care ai dospit înmulţirea milelor
corabia celor ce vor să se mântuiască
izvor de tămăduiri minune străină

treci pe cei morţi la viaţă veşnică
ai născut mântuirea sufletelor noastre
ai prefăcut întristarea Evei în bucurie

ne izbăveşti de războiul cel dintre noi
începătoarea mântuirii noastre mila păcii
în tine s-a născut haina de carne a Cuvântului

râu de vindecare de-a pururea curgător
prin harul tău luminezi nimicnicia noastră
de la sfântul tău chip minuni se lucrează

Crăciun fericit
An înnoit
Luceafăr răsărit

kindled bramble
lights nothingness

bride warps
endless prayer

giving birth
to our Savior

Merry Christmas
Happy 2012
Hyperion

graiule al

graiule al dumnezeieştilor cuvinte
ruşinând pe Arie înşelătorul la sobor
timpan care dai sunet de divină glăsuire

ai sfărâmat capul cel diavolesc
ai stricat trâmbiţa eresurilor sabie
ascuţită care tai nedumnezeirea

biblie stejarul

biblie stejarul ortodoxiei
ajuns biserică dar un om
copac netăiat de Yama

pe taică-meu îl ascultam
slavă ţie ne-ai arătat lumina
între oameni bună voire

nepoate până

nepoate până te-ai porni şi eu
pe ce obscuritate a mă plimba
ce viaţă la icoană în Slatina

aici dormiră pictorii naivi până
la scenele răstignirii cu Marii
în locul lui Mihai Bunavestire

Nătărău o

Nătărău o pocnise cu biciul pe soru-mea
Miţa s-a judecat cu copiii soră-sii
Leana pe casa lui Tică şi nişte pământ

blestem de neam vătămare de diavol
în afara bisericii şi pe popa nici până
la Bucureşti nu mai scapă dacă divorţează

o să mai studiaţi

o să mai studiaţi voi spinarea de sare
scade cornul nu mai creşte tu cu Petrică
şi Rică ziceai că sunteţi ielele de pe cer

de mine depinde să mai iau o bătaie de la voi
se împământenesc toate nemântuirile
oricum peste pizda mă-tii n-ai arat ca prostu’

eu sunt impozabil măi omule tu oi fi nebun
se fardează şi fumează le doare în păsărică
Arina şi Glicera prin sat spre Severin

nu mă mai grăbesc

nu mă mai grăbesc de tine mucenicule
fire mai presus de fire în chipul soarelui
te-ai arătat întru nevoinţă bărbăteşte

dracul are încă de lucru aici pe pământ
aşa că înmulţiţi belaginele pe Kogaion-
Cozia m-am născut în mijlocul postului

accent schimbat dreapta Sfântului Nicolae
la Sfântul Gheorghe Nou spargerea
călugărilor maicilor pe tabelul Drăghici

morţii de-ai doilea

morţii de-ai doilea acu’ văd norii
şi arşii ura d’ortodoxie aveţi o pâine
misterele păcatelor cerşetoare d’extrem

dai seama duşmane din veac în cătare
atomica nu e nimic în faţa veveriţei
ceaţa Arghezi pictând tenebrelor aura

buddha dormind pe strada Budişteanu tot
alt labirint pe spinarea viselor d’azi-noapte
toţi avem ceva de spus despre asasinaţii noştri

poziţie Ajanta sub furtuni perlate anatomii
de sânge peste adormitul monoprint ou albastru
elicopter oranj rachetă pe x cu coarne trident

cum zbori

cum zbori te văd cu ochiul aripii rupte
pe rugăciunea neam de părinţi năimind
potopiţilor stropi oaspe înstrăinatul

d’aer ancestru respirestru Alkyone Gyr
happy Hyperion pe prima linie coborâm
cum n-am mai fost ieri la teatru da’ mate

matic pohod plimbarea exilului Daniel(a)
Potaisa Ieud(ox) fericirea neutrosofică
trebuie să ne vedem ştii multe şi nu-mi spui

Dumnezeu a dat României pământ arabil
stea logos(tea) şi voi euforii de după joi
poarta de lemn cu lanţ şi pericol de moarte

mărunte roşuri

mărunte roşuri strepezi-ne-ar stampa
de-un scris puşcăriaş către catarg
arvuna nu ne-ar mai aprinde lampa
argonauţilor din argoarg

stampa din ruguri focurile ardă
catargul negrilor carâmbi cocardă
lampa conchistei din pitici petardă
arg sparg de lanţ târâş în gardă sardă

talanga zarului

talanga zarului pronunţarea măgarului
psihoza decartează alaltă frază
spus prima oară cuvântul de ocară

la sfârşit de joc mereu dădeam noroc
belaginele nască paralizie broască
arde Copşa Mică îţi dă în cap Georgică

December 2011

                rug aprins

rug aprins mireasă urzitoare
de nesfârşită rugăciune psaltirion
al inimii sub arcuş de gând

numele de Maria ca taină de la
Dumnezeu ţi s-a dat floarea darurilor
ceea ce ai născut lumina cea nespusă

brazdă care ai dospit înmulţirea milelor
corabia celor ce vor să se mântuiască
izvor de tămăduiri minune străină

treci pe cei morţi la viaţă veşnică
ai născut mântuirea sufletelor noastre
ai prefăcut întristarea Evei în bucurie

ne izbăveşti de războiul cel dintre noi
începătoarea mântuirii noastre mila păcii
în tine s-a născut haina de carne a Cuvântului

râu de vindecare de-a pururea curgător
prin harul tău luminezi nimicnicia noastră
de la sfântul tău chip minuni se lucrează

Crăciun fericit

An înnoit

Luceafăr răsărit

George Anca

BEN TODICĂ – „ÎNTRE DOUĂ LUMI”

Nascut la 23 noiembrie 1952, in satul Ezer, comuna Puiesti, judetul Vaslui, Romania, fiul Auricai si Gheorghe Todica, dupa ce anii cei mai frumosi ii petrecuse in Ciudanvita, judetul Caras Severin, il regasim acum in Australia.

Vin prieteneste in intampinarea zilei domniei sale de nastere, stiindu-l ancorat “Intre doua lumi”, cum este si titlul volumului, aparut in 2009 la Timisoara .

Poate nu-mi doresc sa vorbesc despre profesiile lui de artist independent, cineast, producator tv, journalist Broadcaster, inginer de sunet, scriitor, etc.

Ben Todica este o personalitate complexa.Un prieten pe care te  poti baza indiferent de situatie, demn si darz. Un OM remacabil prin sufletul sau mare. Alaturi de Ming, sotia sa si de cei trei copii, si-a creat in Australia, dar nu numai, un univers al armoniei, al pacii interioare dupa care tanjesc multi.

“Am inceput de unul singur ca o scanteie si mocnind ca un foc inabusit am strabatut intreaga viata luminand modest precum licuriciul in noapte nederanjand dar tresarind atentie pe ici, pe colo. Am fost intodeauna condus de interes pentru cunoastere si implinire, din dorinta de a, intr-o zi, demonstra semenilor mei ca suntem demni de aceasta lume, ca nu suntem mai prejos. Nu lupta de a acapara lucruri sau averi ci lupta de a da inapoi celor ce mi-au dat cu atata dragoste; parintilor mei, colegilor mei, invatatorilor, profesorilor, prietenilor, Ciudanovitenilor, Oravitenilor, Banatului si intregii Romanii, m-a condus. Mi-s dragi Doamne oamenii acestia saraciti de vremuri si munciti de imprejurari, si printre ei, cati Doamne, nu or fi, de o inalta puritate sufleteasca, si de o adanca sensibilitate spre bine.”(Efectul “Fluture”-vol.”Intre doua lumi”, autor Ben Todica).

A ramas acelasi. Bun roman, iubitor de neam si tara . Domniei sale nu-i este rusine a recunoaste ca este roman, ca-si iubeste tara cu bune si rele. Nu-si poate uita radacinile, nu poate renunta la limba romana, la graiul sau. Volumul “Intre doua lumi”, purtand semnatura lui Ben Todica este edificator.

,,Părinţii noştrii au fost nişte oameni extraordinari care nu au avut de ales şi care ne-au crescut aşa cum au ştiut ei mai bine, în dragoste şi în credinţa de bine.

România viitorului e a tuturor românilor. În orice loc de pe pământ unde e un român e o micuţă Românie şi totalitatea lor o formează ca un întreg. Esenţa am descoperit-o în diaspora. Mi-am redescoperit ŢARA şi cu fiecare descoperire mândria mea de român a crescut. N-a fost uşor pentru că întodeauna a existat pericolul de a-ţi pierde aripile şi, precum licuriciul,      m-am strecurat prin întuneric, cum am ştiut mai bine.

Cu credinţă şi respect pentru lumină.’’

Ben Todica are prieteni pretutindeni. I-as fi facut un portret, folosind culorile Tricolorului…La zi mare…Da prietene, “marile lucrari izvorasc din sensibilitati universale” prin scriitori care sunt “vase alese ale Creatorului” . Esti vrednic Ben, in fata noastra, in faţa Domnului.

Asa cum afirma pe coperta cartii, “exista o pasare, care de cum se naste, isi ia zborul si ramane in vazduh pana moare. Ea isi pescuieste hrana din zbor (coborand in picaj), de pe pamant si din ape.Asa ma simt si eu de cand am fugit din tara MAMA. In strainatate (cel evadat dintr-o tara comunista) suspendat prin ceea ce fac, imi hranesc identitatea de roman prin scris – si de cele mai multe ori, dupa moarte, cenusa ne este adusa acasa, si impanzita pe locul natal.

Scrierile mele sunt acest picaj pentru a ma hrani si supravietui ca roman care nu se mai poate intoarce la casa lui, pentru ca, ea a ramas in anul in care el a plecat – in cazul meu 1979.”(Ben Todica-Intre doua lumi)

Dumnezeu sa-ti dea ani binecuvantati alaturi de cei dragi!

Cu bine, “frace” Ben!

Selectie din vol.CUPCA, UN SAT DIN BUCOVINA-Monografie istorica (anii 1429-1944) – prof.dr.ing.Petru Ciobanu, ec.Vasile Slanina, prof. Reveca Prelipcean, ed. Amadoros, 2004, pag. 379-386

Sirul nemultumirilor populatiei s-a acumulat treptat si a dus in final la declansarea dramei de la Fantana Alba din 1 aprilie 1941…

Atmosfera din randul populatiei din zona in primavara 1941 reiese din informatiile culese de la participanti…vom prezenta concluziile scriitorului Vasile Levintchi din Carapciu, el insusi participant la marsul in cauza.Acesta sintetizeaza astfel , in 1991, cauzele hotararii oamenilor de pe valea Siretului Mic si a Siretului de a emigra cu orice pret in Romania: “spaima fata de noile oranduieli, aparitia in prim plan la putere a unor elemente declasate (in majoritatea cazurilor a unor indivizi compromisi – chiar si in fata satenilor nevoiasi – prin lene, betii si ticalosii in general) rare fiind cazurile in care s-au incadrat intre activisti din convingere si oameni seriosi, arestarile aproape zilnice cauzate de delatori bucurosi sa se razbune pe vecini sau chiar sa le ia bunurile.

Dispareau tarani de rand, fara avere si fara vreo vina, necajiti in majoritatea lor, deoarece prin satele de pe valea Siretului nu prea erau bogatasi care sa fi exploatat munca straina, pamanturile nefiind cine stie ce manoase.S-au ivit turnatori, delatori de ocazie, bucurosi sa se poata rafui pentru vechi vrajmasi.Unii au profitat si s-au folosit de bunurile ramase de la cei inlaturati.Abuzurile se inmulteau, starea de nesiguranta crestea, frontiera croita nemilos prin satele romanesti ale aceleiasi zone etno-folclorice nu tinea seama de aspiratiile unei lumi despartite artificial. Ticalosia se introna, cinstea ramanea de domeniul trecutului.”(V.Levitchi,1991).

Lazar Furnica arata in 1989 ca in primavara lui 1941 circulau zvonuri ca va veni vremea ca toata lumea va manca la cazan, bisericile vor fi transformate in grajduri, ca femeile vor deveni un bun comun, ca romanii vor fi feportati in Siberia. La aceasta se adauga lipsa totala de transparenta si buna credinta in masurile politice si administrative luate de noile autoritati, teroarea si minciuna ridicate la rang de dogma. S-a aratat intr-un articol functionarea defectuasa si cu intermitenta in perioada iulie 1940 – septembrie 1940 a birourilor de emigrare in Romania. Dupa 15 februarie 1941 acestea au fost reactivate. Vestea redeschiderii lor in capitalele de raion a produs multa agitatie in randul locuitorilor care ajunsesera intre timp la concluzia ca singura salvare pentru ei o constituia emigrarea in patria mama, Romania. La luarea acestei decizii dramatice pentru ei a contribuit propaganda din ce in ce mai intensa cu privire la colectivizarea agriculturii, precum si stirile relativ la deportarea a 300 de femei cu copii din satele Crasna si Ciudei care aveau sotii in Romania (G.Macrin, 1988).

Read More »

Camarazii voluntari purtand pe umeri sicriul cu trupul neinsufletit al lui V.Plavan.Cernauti, 25.ian.1939

La mormantul unui camarad …

                        “Avocatul şi ziaristul Vasile Plăvan, întoarce lutului ce a fost a lutului, – iar veacului celui fără     sfârşit   un suflet nepătat. Dumnezeu Atotputernicul deie odihnă de rai acestui om care n-a avut parte decât de suferinţă în blânda-i trecere prin văile de resemnare ale vieţii. “(“Glasul Bucovinei”, nr.5535 din 26 ian.1939)

 

Read More »

VASILE PLĂVAN
(24.11.1889-23.01.1939)

Un gand spre cei ce nu mai sunt si au ramas in istorie…Publicistul, avocatul si gazetarul Vasile Plavan, ma reintoarce din nou spre paginile familiei incercate. Sensibilitatea lui probabil o mostenesc…Trairi unice, dragoste pentru neam, o suferinta muta…

Dumnezeu sa-l odihneasca impreuna cu tot neamul meu pustiit de vremuri.

Mariana Gurza

 

O poveste senzaţională identificându-mă ca român – o explozie cu multă lumină şi scântei? Nu a fost… Mai mult, pot spune că toată perioada de 27 de ani petrecută în Australia a fost luminată precum licuriciul luminează întunericul pe ici, pe colo, pulsând şi permanent tăind bezna într-un plâns nedefinit. Lumea mă cunoştea, îmi cunoaştea existenţa, privind undeva dincolo de fiinţa mea… Eram conştient de tot ce se întâmpla în jurul meu… Nu am fost de acord cu multe lucruri în cadrul comunităţii, nu puteam rămâne indiferent, însă nimeni nu s-a sinchisit să-mi ceară părerea.

            Am suferit în tăcere.

Nepăsarea lor, era amărăciunea mea.

Am suferit la începuturi. Am suferit în Italia când după şase luni de lagăr m-am trezit că nu mai am ŢARĂ. Am suferit când pentru prima dată de Ziua Naţională a României, la Ambasada din Canberra ni s-a spus că noi românii din Australia suntem o ramură a României. Sigur NU! Mi-am zis. Erau ”ramuri” poate cei care erau trimişi să lucreze în străinatate, prin Irak, prin Siria etc. nu noi cei care am fost luaţi de vântul sorţii şi acolo unde am fost aşezaţi am prins rădăcini şi am devenit vlăstare noi: „Mini Românii”, şi nu sunt de acord nici astăzi când ni se cere nouă românilor precum alcoolicilor să recunoaştem că am fost „adicted la comunism” şi, prin ”minune”, vorba lui Patapievici‚ “trebuie s-o facem pentru că vindecarea începe cu recunoaşterea – aşa spune Freud”.

Românii n-au fost comunişti. Ei au fost întodeauna ceea ce sunt şi vor fi în veci şi faptul că au trăit sub sistemul impus din afară şi i s-au adaptat lui „aparent”, nu îi face handicapaţi sau cerşetori. Deci: de ce să recunoască o crimă dacă nu sunt ei criminalii, şi cui să-şi ceară scuze şi pentru ce?

Părinţii noştrii au fost nişte oameni extraordinari care nu au avut de ales şi care ne-au crescut aşa cum au ştiut ei mai bine, în dragoste şi în credinţa de bine.

România viitorului e a tuturor românilor. În orice loc de pe pământ unde e un român e o micuţă Românie şi totalitatea lor o formează ca un întreg. Esenţa am descoperit-o în diaspora. Mi-am redescoperit ŢARA şi cu fiecare descoperire mândria mea de român a crescut. N-a fost uşor pentru că întodeauna a existat pericolul de a-ţi pierde aripile şi, precum licuriciul,      m-am strecurat prin întuneric, cum am ştiut mai bine.

Cu credinţă şi respect pentru lumină.

(BEN TODICĂ – vol. ÎNTRE  DOUĂ  LUMI, Editura  Atticea, Timisoara, 2009)