Reportaj Adrian Făgeţeanu (transcriere)
“Cartea noastră sfântă, în care nimic nu-i din întelepciunea omenească, ci numai inspirată de Duhul Sfânt, la prima minune care a făcut-o Mântuitorul, taina cununiei, spune: Binecuvintează-i Doamne şi dă-le lor roadă prunci buni. Ioachim şi Ana, când i-a unit Dumnezeu, s-au dus la templu să mulţumească că i-a unit, căci Dumnezeu uneşte iar diavolul dezbină. Când au dus dar la templu o pâine, tămâie, lumânări, când au stat de vorbă cu arhiereul care era de rând, s-au auzit vociferări, proteste în spatele lor, aşteptau oameni care aveau câte 4, 5 copii: ”cine sunt cei care se duc în faţă”, puţină volvotă (şi este rău şi când copii ne aşteaptă acasă să-i îngrijim) şi arhiereul când a aflat că nu au copii, i-a mustrat foarte rău ei s-au dus acasă să se roage şi toţi vecinii şi trecătorii le strigau: “blestemaţilor, blestemaţilor, nu aveţi copii” şi atunci Ana a rămas în grădina ei să se roage, Ioachim s-a dus la munte să se roage şi venea mereu la 9 luni să întrebe dacă Dumnezeu i-a dat copii. Ana spunând că încă nu, au sporit rugăciunea, s-au rugat mai intens, mai fierbinte şi atunci la bătrâneţe şi când erau deja sterpi, Dumnezeu le-a dat ce a fost mai sfânt pe lume. Lui Zaharia şi Elisabeta le-a fost dat pe Sf. Ioan Botezătorul, despre care Mântuitorul spune, că este cel mai drept din toţi cei născuţi din femei, iar lui Ioachim şi Ana, Sfânta Fecioară, Maica Domnului, singura din lume fără păcat personal. Deci, cu cât te rogi mai mult, Dumnezeu, cu atât Dumnezeu iţi dă un copil mai sfânt şi mai bun.
Din asta putem învăţa că şi unirea părinţilor o face Dumnezeu şi dăruirea de prunci sfinţi, buni, tot Dumnezeu o face. Deci înfrânarea şi rugăciunea este dată de Dumnezeu tuturor oamenilor.
Oamenii numai la necaz, numai când au necazuri, greutăţi, suferinţe, atunci caută pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu a spus: “ nu va puneţi nădejdea în oameni, nici în căpetenie, în boieri, în cei mai elevaţi dintre oameni, în lideri “atunci într-adevăr, la mare necaz, la mare nevoie se gândesc şi ei ….în ultimă analiză… să se roage bunului Dumnezeu.
Eu îi sfătuiesc să nu puie pe alţii să se roage pentru ei să se roage ei înşişi. Când Mantuitorul era în cel mai mare chin în Vinerea Patimilor, când a căzut, nu mai putea duce nici crucea, lovit peste cap, stâlcit, desfigurat şi El a spus Psalmul 21: Dumnezeul Meu, Dumnezeu Meu pentru ce m-ai părăsit? De aceea recomand şi eu creştinilor, la necaz, la durere, la boală, la pagubă, la orice necaz, al lor sau a rudelor, a prietenilor, să recurga la Psaltire, să citească măcar un psalm pe zi .
Numai înainte de marxism erau mai profunzi, mergeau mai des la Biserica, la mărturisire, la Sfintele Taine, la liturghii…Marxismul a reuşit la marile generaţii de tinere şi pe copii să-i despartă de Dumnezeu, încât chiar şi copiii mici spuneau “eu nu sunt prost ca bunica ca să merg la biserică, eu sunt ateu”, habar nu avea el ce înseamnă cuvântul ateu, dar …vroia să arate că e mai viteaz ca bunicii, ca bătrânii… ”nu am nevoie de Dumnezeu”… încât, au ajuns să spuie ca şi marxiştii din răsărit că au fost cu ostrocu în lună, în marte şi n-au văzut pe Dumnezeu, au văzut numai pe laica. Şi ceea ce spune Scriptura: “zisa acel nebun în inima lui că nu este Dumnezeu”, aşa afirmau şi tineretul şi toţi cei care de frică se supuneau învăţăturilor marxiste.
Nu-şi dădeau seama pentru că orice paralizat nu-şi dă seama, cei hipnotizaţi la fel, chiar cei anesteziaţi la fel, nu-şi dau seama de durere, de necaz, destul dacă îi dădeai ca şi în antichitate banii necesari, erau mulţumiţi că ori merită ori nu merită, ori munceşte, ori nu, că i se dă acolo un salar de nimica şi pâinea de toate zilele.
Mântuitorul a spus foarte clar şi pe scurt: “Căutaţi mântuirea în Împărăţia Cerurilor, toate celelalte le voi adăuga”. Dacă voi ştiţi să daţi la copiii voştri ce au de trebuinţă, nu-i va da când copilul va cere peşte, nu-i va da şarpe, când va cere pâine nu-i va da piatră, cu atât mai mult Tatăl Cel Ceresc, care nu are nimic din răutatea oamenilor, va da cele de tebuinţă: El dă soarele peste cei buni şi răi, dă ploaia peste cei drepţi şi peste cei păcătoşi, dă şi animalelor şi toţi aşteaptă de la Dumnezeu să le dea cele de hrană, îmbrăcăminte şi tot ce le trebuie … Nimeni nu va rămâne fără ajutorul lui Dumnezeu dacă îl va cere. De aceea se spune “Cere şi ţi se va da, bate şi ţi se va deschide, căutaţi şi vei afla…” Dumnezeu este dragoste, dar nu dă cu forţa. Întreabă: Te rog vrei sa vezi de bolnav?, Vrei să fi sănătos?, pe cel care caută pe Dumnezeu, Vrei să fi desăvârşit? … şi atuncea îţi dă ceea ce-I ceri, dacă şti şi cum să ceri şi ce să ceri: întâi mântuirea, întâi sufletul şi pe urmă celelalte.
Duhovnicul, indifernet de pregătirea şcolară, nu are din munca şi învăţătura lui nici o putere dacă nu o primeşte de sus. Dar cel care se adresează duhovnicului, dacă îşi mărturiseşte păcatele sincer, cum a făcut tâlharul din dreapta Mântuitorului, deşi era răstignit, el nu s-a împărtăşit, nu prin împărtăşanie, prin euharistie a dobândit împărăţia cerurilor, ci prin mărturisire. Noi pe dreptate suferim. Şi Mântuitorul I-a spus: “Azi vei fi cu mine în rai”. “Pomeneşte-mă, Doamne, în împărăţia Ta, prin iertarea păcatelor”. Chiar cei bolnavi când cereau să fie vindecaţi… Mântuitorul spunea “Iertate sunt păcatele tale. Iată te-ai făcut sănătos, de acum să nu mai greşeşti ca să nu-ţi fie mai rău”. Mântuitorul când ierta păcatelele deja bolnavul devenea sănătos, şi spunea “De acum să nu mai greşeşti să nu-ţi fie mai rău.
“Mai rău” înseamnă că o să boleşti mai greu, o să ai necazuri mai multe în lumea aceasta, iar pentru cealaltă arvonesc osândă veşnică şi chinul iadului, dacă tu după ce eşti iertat de păcate, continui să faci altele mult mai rele, nu?
Am făcut parte (din grupul de la Antim), pot să spun că am fost un fel de … pus de părintele Daniel, care înainte se numea Sandu Tudor, pe mine mă folosea cand vroia el să organizeze o retragere după modelul de la Athos, sau chiar model făcut de el, adică program făcut de el, pe mine mă punea să organizez, să pregătesc cele din martie… aşa am făcut o retragere la Mănăstirea Govora, mai mult timp, aici la Crasna, la Gorj… el a fost stareţ aici. A fost arestat înaintea mea, a fost bătut la Aiud până l-au omorât. După moarte, după vreo două săptămâni, după ce l-au înmormântat, l-au îngropat cine ştie unde ….au căutat să afle cauza morţii, dacă de cord sau de altceva, adevărul este că a fost bătut… eu l-am întâlnit la Aiud.
Ei pentru asta ne-au arestat pe toţi şi în acte au spus că ar fi … intenţia împotriva clasei muncitoare….noi singurul lucru pe care îl făceam ne rugam, atât la Antim cât şi oriunde eram. Acolo era părintele Dumitru Stăniloaie, părintele ieromandrit (de Nevighiuş Guse) ? foarte cult şi foarte fin …o gingăşie, o fineţe duhovnicească…nu ţi-ar fi spus nicodată un cuvânt aspru, niciodată nu am auzit la el un cuvânt aspru, o fineţe, o nobleţe duhovnicească …mi s-a spus chiar că la moartea marelui scriitor Berveiev, Academia franceză l-ar fi ales pe el în locul lui Berveiev. La fel era şi poetul Vasile Voiculescu, şi părintele Arsenie Popacioc a avut si el condamnare mare de 25 ani… eu am avut …eu am avut 20 de ani…muncă silnică temniţă grea.
Pe noi ne interesa apărarea, apologia, apărarea ortodoxiei, deci nu luptam direct împotriva cuiva ci apărarea… pentru că şi în slujba noastră, în liturghie şi preotul şi episcopul pronunţă mereu « Doamne mântuieşte pe cei binecredincioşi ». Şi părintele Stăniloaie la un moment dat, când a auzit prima dată cuvântul « o turmă şi un păstor » s-a entuziasmat, după aceea a început să analizeze bine problema …şi-a dat seama că această dorinţă şi a lui Dumnezeu şi a oamenilor să fie o turmă şi un păstor, este ca să fie turma oilor în jurul unui păstor, singurul păstor este cel care a spus « eu sunt păstorul cel bun, oile mă cunosc sunt ale mele şi merg dupa mine, căci cunosc glasul păstorului »….cei de acum vor ca toate oile să se transforme în capre, să fie o turma din orice antihrist şi antiortodox. Marx nu a propovăduit marxismul în ţara lui Enghel, nu a propovăduit în ţara lui, ci numai în ţările ortodoxe…
A fost vă spun sincer, atunci când nu ai de nicăieri un sprijin …când simţi că toţi te urăsc, toţi te lovesc, toţi vor distrugerea ta…numai atunci te simţi sub ocrotirea lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu repetă şi in Vechiul Testament şi în Noul Testament: « dacă tatăl tău şi mama ta te vor părăsi eu vă iubesc cu iubire veşnică. Niciodată nu vă voi părăsi… ».
Mântuitorul spune în acelaşi sens cine vrea să-şi salveze numai sufletul său îl va pierde… numai cine se roagă şi este capabil să se jertefească pentru mântuirea altora, numai acela se va mântui. În Vechiul Testament, Dumnezeu a iubit cel mai mult pe Moise, pentru că Moise şi-a iubit atât de mult poporul încât a spus “chiar dacă eu nu voi ajunge în Ţara Făgăduinţei, măcar neamul şi poporul meu să ajungă”. Sfântul Apostol Pavel spune şi mai clar şi mai hotărât: “eu pot să fiu blestemat, dar neamul meu să se mântuiască, să fie în fericirea veşnică, în viaţa veşnică”. Deşi Mântuitorul a învăţat atâţia ani pe ucenicii săi, pe apostoli, după ce s-a înălţat la cer, la chemat şi pe Pavel, deşi era prigonitorul creştinilor şi al creştinismului şi al lui Hristos, Pavel era cel mai pregătit, cel mai învăţat, cunoştea cel mai bine legea şi el a înţeles cel mai bine pe Mântuitorul şi a combătut Sinagoga cu pretenţiile ei. Sinagoga avea atâta putere încât, când mântuitorul a dat vedere orbului din naştere, părinţii lui n-au îndrăznit să vorbească despre Mântuitor, au spus “copilul nostru este major intrebaţi-l pe el”, altfel Sinagoga a spus că va fi exclus din Sinagogă, adică nu mai avea nici un drept, nici la viaţă, nici la avere, la nimic la nimic la nimic. Însuşi cel mai drept dintre toţi cei născuţi din femei cum era Sfântul Ioan Botezătorul, de care Mântuitorul spune că “700 sute de vieţi din toţi fii tăi vor fi bătuţi de vânt, după toate regimurile, după toate epocile”, nu, un stâlp, un drept, el însuşi, deşi Duhul Sfânt i-a spus “acela peste care vei vedea coborând pe Duhul Sfânt în chip de porumbel şi vei auzi glasul Tatălui Ceresc: “acesta este Fiul Meu cel iubit întru care bine am voit” … Acela este Mântuitorul”, el de frica sinagogii a trimis doi ucenici la Mântuitorul “Tu eşti acela …” Şi acum aceia care vor sa facă pe idolul epocii, pe Antihrist, nu din aur, nu din marmură, nu din metal sau altceva, ci din cuvinte ticluite şi încâlcite, tot aşa spun “că nu-i aşa… acuma facem noi pe mântuitorul adevarat, acuma să vedeţi ce e dragostea tuturor, se va iubi mahomedan cu ortodox, nu?, budist cu catolic, şi toţi să împărtăşească, să fie mai mult decât a fost turnul Babel.
În mănăstiri, din cele trei voturi …curăţie, sărăcie şi ascultare, cel mai important, cel mai greu de împlinit este ascultarea. Din zeci şi zeci de virtuţi, pe care le avea maica domnului, Dumnezeu a căutat la smerenia roabei sale pentru că ea, deşi, cât era de la 3 ani si jumatate în sfanta sfintelor, hrănită de îngeri, cu hrană îngerească şi mai ales cu cuvântul lui Dumnezeu pe care la ascultat zilnic, pe toţi proorocii, ea înţeles cel mai bine pe prooroci şi legea, ştia că Dumnezeu, ceea ce a spus Evei, “din tine se va naşte cel ce va zburli capul şarpelui, va face o noua Evă”, niciodată nu s-a gândit că ea va fi, dar cel mai sfânt cuvânt pe care l-a spus ea a fost “Fie mie după cuvantul Tău”, adică ascultarea după cuvântul lui Dumnezeu. Când o femeie din popor a strigat în auzul Mântuitorului: “Fericit este pântecele care te-a purtat şi sânul la care ai supt”, a spus “da aşa este! Dar fericit este mai mult pentru că a ascultat cuvântul lui Dumnezeu şi l-a împlinit”. Deci Maica Domnului nu numai pentru că l-a purtat pe cuvântul lui Dumnezeu, nu numai că l-a conceput fără stricaciune cu puterea Duhului Sfant, cum atestă şi Iosif, logodnicul şi tutorele ei, dar ea a fost aceea care a împlinit mai mult ca oricine de pe pământ voia lui Dumnezeu.”
Adrian Ieromonahul
