Cuvânt și iubire

                                                            Fotografie de Germain Droogenbroodt

Cătând la lună și jinduind
după iubitul de departe

Rotuna lună peste mare urcă,
și luminează-ntregul firmament,
iar inimilor despărțite le aduce
tainele nopților, adânci.

Sting lumânarea și mă scald acum
în luciul ei primenitor,
și-mbrac vestonul ca să mă feresc
de negura care sporește-ntruna.

Cât timp nu pot să-ți dau măcar

un strop de licăr selenar sub pleoape,
mă voi întoarce-n pat ca să visez
și poate-n vis te voi simți aproape.

Chang Chiu-ling, China (A.D. 673–740)

Traducere: Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg

VASLUI CU DOR

(dedicat orașului copilariei mele, Vaslui)

Cu ochi închiși…mă las furată de-amintiri…
În trenul lor călătorește, pierdut-a mea ființă…
Prin gări de nostalgii, cu bucurii, dezamăgiri,
M-opresc la gara ceea mică, numind-o “NĂZUINȚĂ”…

Acolo…mă poartă singuri pașii mei pe drum, hai-hui,
Pe-asfaltul unde-mi lăsasem tipărite urmele-altădată…
Acolo-n orășelul meu de suflet, unde-am trăit, Vaslui,
Unde-mi lăsasem copilăria și tinerețea mea, odată…

Îmi las fuiorul minții mele încet să se rotească,
S-adune firul amintirilor, încâlcite sau răzlețe…
Să îmi conducă pașii, la vechea vatră părintească,
Rămasă-n urma mea, cu-alaiuri de lacrimi și tristețe…

E drept că anii mi-au trecut…petale în grămadă…
Că, din copilă, cum eram, azi am tâmplele cărunte…
Dar ochii mei acum, c-atunci vor încă să-mi mai vadă,
Cum încolțește iar speranța, ca vlăstarul din grăunte,

Că niciodată nu-i târziu și chiar daca trecură anii,
Vreau să mă întorc iarăși, pe-aceeași bătucită stradă…
Să simt parfumu-acela delicat, când înfloreau castanii,
Când tinerei, precum eram, ne adunam la promenadă…

Din noianul gândurilor, val cu val, încet mi se descarcă
Amintiri uitate, undeva-n colț de timp și dulci și-amare…
De seri romantice, cu miresme de salcâm și de tei parcă,
De primele-ntâlniri fugace, sub lumina palidă de felinare…

Mai văd toamne, frunze ruginii, străzi de ploi udate…
Primăveri… castanii-n floare, cum se scuturau pe-alei…
Verile, în soare cum erau pe-atunci, căsuțele scăldate
Și iernile ce-și scuturau fulgii… ca anii pe-umerii mei.

Până să-mi răsune goarna finalului de timp, a biruință,
Până să-mi fie speranța revederii, cu totul spulberată,
Mai țin ascunsă-n ungherul sufletului, o ultima dorință…
Să pot să-mi mai revăd orașul, Vaslui cu dor… odată !

ECOURI DE BALADĂ

Pe-un alt tărâm, îndepărtat, a rămas copilăria,
Cu verdele pădurii de stejar şi albastră zarea…
Mi-a-ncremenit pe scoarţă zâmbetul şi bucuria,
S-a aşterne colbul pe cărări de vis şi-uitarea !

Acolo, la uşa minţii-mi bat gânduri, se perindă,
Că vor să îmi trezească şiraguri de-amintiri…
O undiţa în timp arunc, sperând să prindă,
Cuvinte, fraze, trăiri dulci de-atunci, simţiri !

Mai vreau să colind prin bălţi şi prin hârtoape,
Fluierând vreo doină, să cobor pe ulicioară…
Părinţii să-mi revăd, să-i simt iarăşi aproape,
Destinul să-l împiedic, să nu-i las să moară !

Mai vreau să-mi văd prietenii, ce-am iubit,
Strigandu-i, să ne fugărim şi să ne prindem…
Să revăd castelele din lut, ce-mpreună am zidit,
Şi-n felinare din dovleci, lumânări s-aprindem !

Mi-e dor şi de-ntinsele lanuri, aurii, de grâu,
De sperietorile, s-alunge poate câte-o cioară…
De scăldat, cu râsete voioase, în volburos pârâu,
D-expediţii pe coclauri, când căutam comoară !

Mă mistuie dor nebun şi mă cuprinde-o teamă,
Că-n grădina sufletului cu miresmele de crini,
Mi-au trecut grămadă anii, nebăgând de seama,
Că-n copilăria-mi verde, au răsărit ciulini !

De nucul nostru, atârnă frânghia din scrânciob,
Dovadă, că-n goană ne-au trecut anii haini…
Îmi oglindesc, azi, vestejita-mi privire-ntr-un ciob
Şi-mi văd cununa de roze, că-i uscată şi cu spini…

***

AUTOBIOGRAFIE

M-am născut dintr-o familie de intelectuali, cu mare drag pentru artă, mama Ștefania, economistă, pictoriță și poetă iar tatăl, Weceslav Rotaru, basarabean la origine, din Chișinău, Profesor Doctor veterinar, cu mare drag de muzică in special, amândoi insuflându-mi dragostea pentru frumos ! Tata și-a început studiile superioare la Iași, la Facultatea de Medicină și Farmacie Grigore T. Popa, timp de cinci ani, apoi s-a transferat la București continuându-și studiile la Facultatea de Medicină Veterinară, unde s-a stabilit după refugiu, a profesat un timp în cadrul facultății și-apoi, neagreat de sistem, după un șir de peregrinări profesionale pe plaiurile moldovenești, s-a căsătorit și-așa, m-am născut eu, la Botoșani, ultimul domiciliu, printre altele fiind la Vaslui, unde mi-am petrecut copilăria, adolescența și m-am format ca om. Acolo am facut primii pași in cercetarea și exprimarea frumosului și-am încercat să-l slujesc cu pasiune, de-atunci și pană azi.
Astfel, în anii copilăriei, paralel cu școala, m-am ocupat de muzică, incă de la vârsta fragedă de 7 ani, studiind vioara timp de mai bine de 12 ani. Am participat ca solistă și membră a orchestrei “IZVORAȘUL”, de pionieri și elevi din Vaslui, la nenumăratele manifestări artistice locale, interjudețiene și-n străinătate, la Radio și Televiziune, la concursuri republicane, ” Cântarea României “, ” Scoica de aur ” și altele, orchestra și eu primind multe distincții, premii, medalii de aur și argint, contribuind astfel si eu la faima orașului, recunoscută la acea vreme.
Studiile superioare le-am făcut la Iași, la Facultatea de Medicină și Farmacie Grigore T. Popa, apoi m-am specializat ca medic internist în Grecia, la Atena, unde m-am stabilit definitiv înainte de revoluție, fiind căsătorită, încă din primii ani de facultate cu colegul meu de studenție și breaslă, de origine greacă, cu care am făcut o familie frumoasă cu doi copii, un băiat, ce-a studiat Facultatea de Farmacie din Iași și o fetiță, ce-și urmează încă studiile liceale, având aceeași afecțiune pentru medicină, urmând probabil în viitor pașii înaintașilor ei.
Paralel cu medicina, nu mi-am uitat pasiunea de-a exprima frumosul, m-am ocupat de data aceasta de pictură, la îndrumările și încurajările soțului, căruia îi datorez începuturile în arta picturii, prevăzând, după parerea lui, un talent ce merita cultivat. Se pare că nu a greșit, începând sa pictez cu mai multă încredere si sârguință, autodidact, lucrări mult mai laborioase, în ulei pe pânză și diverse materiale, lemn, sticlă pietre etc. luînd parte la diverse expoziții locale, în orașul meu, Vaslui, Iași, dar și în Grecia, în Atena și alte localități, după stabilirea mea, devenind membră a ” Organizației Medicilor Artiști Moderni “, pe plan elen, cu apariții în multe reviste de cultură și-n ” Albumul Medicilor Pictori ” din Grecia. Insă, nu m-am oprit aici, ci căutând cu aceeași neliniște sufletească să mă exprim, am început să fac primii pași în ale scrisului, deși incă din anii fragezi ai copilăriei, scrisul a reprezentat o pasiune, la care apelam în răstimpuri, scriind poezioare in limba română și franceză, influiențată, de poeții nostri clasici, Arghezi, Eminescu, Alecsandri, Bacovia, dar și Rimbaud, Baudelaire etc. În ultimii insă ani, am început să scriu primele poeme.
VOLUME:
–  Aprilie 2015, am lansat primul meu volum de autor, intitulat ” La răscruce de lumi”, de către Editura “SINGUR”, al cărei fondator și coordonator este poetul și scriitorul Dăncuş Doru Ştefan .
–   Martie 2017, au apărut alte două volume de poezii : “Apostol fără nume ” și ” La granița-ntre vise “, la aceeași editură.
–  Martie 2018, alte două volume de poezii: ” Pe urma pașilor pierduți ” și volumul de picturi și poezii ” Ut pictura poesis “, la aceeași editură, ” SINGUR “.
–  În curs de publicare este volumul de poezii ” Pe tărâmuri neumblate “.
LUCRARI IN COLABORARE:
–  Coautor în Antologia de Literatură Contemporană, volumul 2, ” Lyrics et Prosa”, în 2016, la Editura Națiunea.
–  Coautor în ” Antologia pentru Civilizația Creștină, Ascior 2017, de Literatură și Teologie, paginile 180-184, coordonator fiind poetul și eseistul Ioan Nicolae Musat .
Am avut onoarea unor frumoase, recenzii și prefațe scrise în diverse reviste din țară și străinătate, de poete și scriitoare după cum urmează :
RECENZII :
–  Poeta, scriitoarea și eseista Mariana Gurza cu recenzia la volumul meu de poezii ” La răscruce de lumi “, inclusă și în cartea domniei sale “Apropieri “, din 20 aprilie 2017, la paginile 49-51, precum și prefețele la volumele de poezii ” Apostol fără nume” și respectiv ” La granița-ntre vise “, în paginile 7, 8 , 9.
–  Poeta și scriitoarea Dorina Stoica, cu recenzia volumului ” La răscruce de lumi “, inclusă și în cartea domniei sale ” Lumina din cuvinte “, din aprilie 2017, dar și în Revista CONFLUIENTE LITERARE.
–  Poeta și scriitoarea Emilia Ţuţuianu, cu prefața volumului meu de poezii ” La răscruce de lumi “, publicată împreună cu poeme de Editura Mușatinia, in Revista MELIDONIUM a cărei fondatoare este domnia sa.
–  În Revista ” OBSERAVATORUL”-Toronto, este publicată recenzia la volumul de poezii ” La răscruce de lumi “, în anul 2015, de către poeta Mariana Gurza, apoi publicații ale recenziilor : pe data de 5/2/ 2017, a poetei Mariana Gurza și respectiv pe 15/3/ 2018 a poetei și scriitoarei Vasilica Grigoras , la următorul volum de poezii ” Apostol fără nume “.
–  În aprilie 2017 AGERO – Stuttgard și-n REGATUL CUVÂNTULUI – Institutul Cultural Român Bruxelles, apare recenzia volumului ” La răscruce de lumi” în anul 2016, a poetei Mariana Gurza.
–  În Revista MELIDONIUM, apare în 2016 recenzia poetei Mariana Gurza la volumul ” La răscruce de lumi “și pe 24/1/ 2018, publicarea prefaței volumului de poezii și picturi ” Ut pictura poesis “, de aceeași autoare.
–  La Revista CONFLUIENTE LITERARE, apare recenzia poetei și scriitoarei Dorina Stoica în 2016, la volumul de poezii ” La răscruce de lumi “, apoi recenziile poetei Mariana Gurza pe data de 18/5/2017 și ale poetei și scriitoarei Vasilica Grigoraș pe data de 26/ 4/ 2017, ambele la volumul de poezii “Apostol fără nume “.
–  La Revista ORIZONTURI în 2016 apare recenzia poetei Mariana Gurza la volumul ” La răscruce de lumi “.
–  La Revista SINGUR, al cărei fondator și coordonator este poetul și scriitorul Dăncuş Doru Ştefan , pe data de 15/3/ 2018, apare prefața volumului de picturi și poezii ” Ut pictura poesis”, scrisă de poeta și eseista Mariana Gurza și pe data de 15/3/ 2017, în aceeași revistă și de aceeași autoare a fost publicată prefața volumului de poezii ” La granița-ntre vise “, iar pe data de 10/10/ 2017a fost publicată de scriitoarea Vasilica Grigoraș, recenzia volumului ” Apostol fără nume “.
– La Revista ARMONII CULTURALE apar pe 4/1/ 2018 poeme din volumul ” Pe urma pașilor pierduți “, apoi pe data de 25/1/ 2018 apare publicată prefața volumului ” Ut pictura poesis”, de către poeta Mariana Gurza și pe data de 30/1/ 2018 apar publicate o colecție de poezii și picturi.
–  La Revista CONSTELAȚII DIAMANTINE, pe data de 15/3/2018, este pubicata de către poeta Mariana Gurza prefața volumului de poezii și picturi ” Ut pictura poesis “-pagina 36-38 și pe data de 10/10/ 2017 este publicată de către poeta Vasilica Grigoraș, recenzia la volumul de poezii “Apostol fără nume “_ paginile 41- 42.
– În Revista LOGOS și AGAPE, apare prefața volumului de pictură și poezie ” Ut pictura poesis “de către poeta Mariana Gurza, a cărei fondatoare este și deasemeni la volumul ” Pe urma pașilor pierduți “, apare prefața poetului Cristian Mosneanu, Cuvânt Înainte al scriitorului și istoriografului Bîrsan Birsan Cornel, recenzia poetului Obogeanu Gheorghe la același volum, pe data de 4/5/2018, precum și numeroase publicații ale poemelor mele !
–  În Revista CUVÂNT ȘI IUBIRE, apare recenzia volumului ” Apostol fără nume “, de către poeta și scriitoarea Vasilica Grigoraș pe 15/3/ 2018.
–  În Revista ARMONIA – SaltimMedia, apare critica volumului ” Apostol fără nume” pe data de 10/10/ 2017, a scriitoarei și poetei Vasilica Grigoras, deasemeni pe data de 27/12/2017 la același volum, ” Apostol fără nume “, critica poetei Mariana Gurza si pe data de 15/3/ 2018 apare recenzia la volumul de poezii si picturi ” Ut pictura poesis”, de aceeași autoare, Mariana Gurza .
–  Pe NEWSPAPER, apare pe data de 31/1/2018 critica volumului de poezii și picturi ” Ut pictura poesis” a poetei Mariana Gurza, deasemeni, pe data de 15/3/ 2018 apare critica la volumul de poezii ” La granița-ntre vise “, de aceeași autoare.
–  Pe ZIARUL INFORMAȚIONAL blogspot Ben Todica Todică-Australia, pe data de 6/2/ 2017, apare prefața volumului de poezii ” La granița-ntre vise “, scrisă de poeta Mariana Gurza .
– La DESTINE LITERARE – Revista de cultură editată de Asociația Canadiană a Scriitorilor Români, pe data de 4/9/ 2017, a fost publicată de către poeta Vasilica Grigoraș recenzia la volumul de poezii ” Apostol fără nume “, pagina 123- 124.
– În cadrul Distincții ” Itaka” 2017/ Itaka awards 2017, la Dublin a fost propus volumul de poezii ” Apostol fără nume “.
– Pe Revista ASRLQ din anul 2017 a fost publicată recenzia la volumul de poezii ” Apostol fără nume “, scrisă de poeta Mariana Gurza.
În Revista BANCHETUL- Revista Fundației ” Ion D. Sârbu ” Petroșani, ediția de primăvară, nr. 28-29-30 ( aprilie-mai iunie) 2018, al cărei fondator, coordonator și redactor șef, este poetul și scriitorul Dumitru Velea, am participat cu poeme în paginile 115-116.
În Revista ARMONII CULTURALE- Revistă universală de creație și atitudine culturală, pe data de 8/5 2018 și în Revista LOGOS și AGAPE, au fost publicate fragmente de proză sub titlul ” Frânturi de viață “, ce vor fi incluse în viitorul volum de memorialistică ce va urma.
Am publicat poezii pe diverse reviste și publicații online, Revista GRĂDINA CU LECTURI a poetei și eseistei Vasilica Grigoraș, la ziarul “RadioMetafora-visul românilor de pretutindeni, unde coordonator este domnul Paun Octavian – Seattle U.S.A, la Revista AMPRENTELE SUFLETULUI, Revista POEZII DIASPORA, Revista IMPACT CULTURAL-fondator și coordonator poetul Vali Nitu Vali, Revistă LOGOS și AGAPE-coordonator poeta Mariana Gurza, Revista UNIVERSUL POEZIEI ( POETICĂ ) și multe alte rețele de socializare, facebook, youtube, precum și pe diverse grupuri literare în care sunt membră .
Deasemeni , în vara anului 2016 am avut onoarea de-a deveni membru al Uniunii Scriitorilor Europeni de Limbă Romană, a cărei Președintă-fondatoare este poeta Diana Ciugureanu.

——————————————-

ANNA – NORA ROTARU

Atena, Grecia

19 iunie, 2018

 “Podoaba vieții este talentul, cununa talentului – caracterul.”

Simion Mehedinti

Jucătoarea de tenis Simona Halep, numarul 1 mondial, a cucerit trofeul la Roland Gaross în data de 9 iunie 2018. Imediat după obținerea acestui trofeu a rostit printre alte cuvinte: “Mă simt împlinită profesional, sunt numărul 1, am trofeul de mare șlem, dar cariera mea nu se încheie aici. Când s-a cântat imnul  a fost cel mai mare și important moment din viața mea. Rar îmi dau lacrimile pe teren, dar atunci a fost ceva deosebit…”

Sosind în țară, în cadrul unei ceremonii organizate pe Arena Națională din Capitală, în seara zilei de 11 iunie, la care au participat aproximativ 20.000 de bucuresteni a fost intens aplaudată. Prezentatoarea – Primarul general al capitalei, Gabriela Firea – a fost huiduită de către cei prezenți, în momentul apariției alături de câștigătoarea trofeului. Grandomania Primăriței a umbrit momentul, și nu era nevoie de această umbră, în plină lumină emanată de Simona Halep.

Ulterior, unii membri ai Partidului Social Democrat au încercat denaturarea celor întâmplate, în scopul de a proteja pe membra partidului lor – Gabriela Firea, facând o manipulare îngrozitoare pe internet. A fost, precum s-a exprimat jurnalistul clujean Rareș Bogdan: “Mizerie incredibilă din laboratoarele PSD”. Încercarea a dat greș întrucât adevarații români, cei care simt românește, au protestat. Cel de la care a pornit ideea a fost, în final, sancționat de către partid. Acum citesc că Primarul Capitalei ar fi recunoscut că a greșit, înțelegand probabil, lecția de smerenie oferită de popor, căci “întâia temelie pentru ca omul să deslușească și să deosebească adevărul este smerenia”.

Simona Halep, tânăra sinceră cu sufletul curat, a explicat că ea nu face politică, că a vrut să arate poporului trofeul câștigat, pentru a se bucura împreună.

În tribuna Arenei, tatăl Simonei a fost și el fericit în aceste momente. Să ne întrebăm: Câți părinți nu încearcă să-și ajute copiii să-și cultive talentul? Câți dintre copii ajung să răspundă pozitiv la eforturile proprii și la cele ale părinților? Or, acest copil talentat al familiei Halep și-a dăruit timpul copilăriei, al adolescenței, al tinereții acestui sport, urmându-și idealul cu credință. Fiindcă valoarea talentului o dă munca susținută a persoanei cu caracter puternic, cu dorința de a reuși, cu maxim efort depus și sacrificiu. Talentul ajutat și de desteptaciune, iată, te ajută să-ți găsești și să-ți făurești un destin.

În revista satirică franceză “Charlie Hebdo” a apărut o caricatură înfățișând-o pe Simona Halep în finala Roland Gaross cu trofeul în mâini și strigând “Fier vechi, fier vechi!”, caricatura fiind o imitație nereușită, chiar sfidătoare, ce denaturează originalul, ridiculizând persoana, și a ridiculiza înseamnă a-ți bate joc, a face pe cineva să pară ridicol.

În ambele încercări de denigrare, respectivii s-au folosit de libertatea de exprimare, ne ținând seama de existența unui “gard”, cel al bunului simț și de demnitatea persoanei rănite. Și acolo unde acesta lipsește, năpădesc buruienile în grădina libertății.

Simona trebuie să știe că succesul stârnește și invidia, și răutatea unora. Ea trebuie să fie convinsă că poporul român, lumea întreagă – o  apreciază și o iubește pentru darul făcut.

Indiferența, neacordarea atenției acestor gesturi, este calea cea mai bună. “Câinii latră, ursul trece”, cel mare cu voința și idealul său, cei mici rămânând cu sărmana lor neputință.

 —————————————

Vavila POPOVICI

Carolina de Nord

20 iunie, 2018

L-am descoperit pe Pavel Rătundeanu-Ferghete cum aş găsi o maramă maramureşană sau un costum naţional brodat şi înflorat cu tot felul de motive locale, şi din mitologia strămoşilor noştri români. În el se aud voci ce vin de departe, pline de dragostea şi culoarea omului aşezat de mii de ani pe aceste pământuri. Sunt cuvinte modelate de vântul şi ploile locului, dar şi mai mult de faptele strămoşilor noştri, în izbânzi şi înfrângeri, însă întotdeauna în cinste şi umilitate. Ţin mult la accentul şi muzicalitatea cuvintelor sale atinse de istoria locului. Mult mai mult adevăr se ascund în ele, decât în textele pregătite literar ale academicilor noştri, pentru că acestea din urmă sunt controlate de agenda stăpânirii pe când ale lui, fiind neglijate şi batjocorite sunt intacte şi stau mai aproape de trecut, de lanţul istoriei. Această carte este un tablou, este o sculptură din topor care ascunde în imaginea fiecăruia dintre noi punţi spre ai noştri de departe. Prin textul lui Pavel se vede cu adevărat prin ce trece România azi pentru că, vorba lui Blaga, darul omului s-a născut la sat. El, în sfânta-i simplitate e sincer şi necenzurat încă de guvernanţi, şi aşa va dăinui. Le spune pe faţă, aşa cum sunt toate: dureri şi bucurii, frumos şi urât, lumină şi negură. În peripeţiile sale, poţi citi felul cum sunt percepute legile ţării, în aparatul administrativ, atât de guvern cât şi cel particular. Descoperim că trăim în două lumi, una de la televizor şi o alta în provincie; şi mai simţim şi acel cordon ombilical care îi leagă pe români de sute de ani din moşi strămoşi, din tată în fiu, care nu vor să îngenuncheze. În toată această broderie ţâşnesc steluţe ale culturii universale, ţesute cu mireasma vie a locului. Pavel e un om foarte citit şi trecut prin viaţă, acest fapt îl iscodeşte să contribuie cu demnitate şi multă mândrie la susţinerea stâlpului de rezistenţă a neamului, ca om talentat şi hărăzit de Dumnezeu în a-ţi cunoaşte şi recunoaşte învăţătorii şi, prin aceasta să devină erou alături de contribuitorii literaturii române. Fiecare poezie a sa e un poem şi elogiu adus creatorului, aproapelui sau pământului românesc şi limbii române, însă nu trebuie să uit valoarea corespondenţei sale cu mine, originalitatea textelor sale prin care pulsează plaiul natal precum licuricii prin lanul de grâu. Eu m-am hrănit cu vorbele sale şi ca să-mi satur setea de acasă şi dorul am început să-l înghiontesc ca să mai spuie câte ceva, şi aşa s-a ajuns la această carte pe care acum, în final a început s-o iubească ca pe un nou fiu cu doi taţi. Îi sunt recunoscător pentru răbdarea cu care m-a aşteptat să ies din spital ca s-o finalizăm şi s-o înmânăm neamului nost, unde îi este locul.

Cu iubire,

Ben Todică

Australia

Maestru al muzicii populare românești, interpret român de muzică popu­lară, născut la 28 martie 1915 în localitatea Chelința-Mara­mureș, era fiul învățătorului Augustin Gavriș de la care învață a mânui vioara. Studiază apoi la Liceul „Mihai Eminescu” din Satu Mare, la Cluj urmează Facultatea de Drept și la București își ia doctoratul. Cea mai cunoscută activitate a maestrului a fost cea de solist de muzică populară, culegător de folclor muzical, interpret unic în felul lui, conducător de orchestră și nu în ultimul rând violonist de excepție. A fost muzicolog renumit de talie națională și internațională. Emil Gavriș a reprezentat cu cinste acea ramură a creației tradiționale românești care a fost și este folclorul muzical; cultura populară, înțelepciunea omului din popor reflectată în naivitatea și grația poeziei populare, apoi interpretarea muzicală a acesteia. Astfel „folclorul este o arhivă vie a popoarelor” care a stat la baza culturii noastre naționale moderne. De obicei, un om merge la un spectacol de muzică pentru a se relaxa, pentru a auzi lucruri frumoase, se duce să mai uite de griji și de necazuri. Așa am participat și eu la câteva spectacole de muzică populară la Căminul Cultu­ral din Ulmeni, judeţul Maramureș (azi Centrul de Cultură și Artă), spectacole conduse de dirijorul Emil Gavriș. Eram o copiliță de vreo zece-doisprezece ani când, într-o duminică ne vizitează celebrul cântăreț acasă la Ulmeni, unde tatăl meu era șef de gară și era apropiat de cântăreții de muzică populară pe care atunci îi puteai asculta doar la radio sau în spectacol.
Înainte de programul artistic venise la noi, a servit un „șpriț” cu tatăl meu (era prin ’56, cred) au „pus țara la cale” discutând ce se mai întâmplă prin capitală. După care ne-a invitat pe toată familia la programul artistic. Bineînţeles că am mers cu toții. Copil fiind, mi-au plăcut cuvintele cântecelor care erau șugubețe, lumea zâmbea, era veselă, m-a supărat sonorizarea care pentru sala din Ulmeni și pentru o asemenea orchestră erau prea puternice. Am văzut pentru prima oară un taraf adevărat cu lăutari instrumentiști valoroși – Emil Gavriș însuși fiind un bun violonist și dirijor de orchestră. A fost o personalitate puter­nică a timpului care a activat alături de alți muzicieni bine cunoscuși în epocă: dirijorul Ionel Budișteanu, Alexandru Grozuță, Maria Lătărețu, Angela Moldovan, Fărămiță Lambru, Romina Puceanu, Gabi Lunca, Ana Pop Corondan etc. Muzica lăutărească de atunci avea ca și modele, exemple de excepție pe Maria Tănase și Ioana Radu. Iar Emil Gavriș era din Chelința-Maramureș și a reprezentat cu cinste zona natală, a Codrului și a Chioarului. Era o muzică cu un puternic caracter popular, inspirată din poezia și gândirea omului simplu din popor. Se știe că Emil Gavriș a cules folclor muzical, l-a prelucrat și apoi l-a interpretat. Dacă ai merge la origini, ai putea constata că această legătură cu trecutul se întinde spre zeci și sute de ani. Exemplific această idee făcând o paralelă între prima poezie de dragoste din literatura română scrisă de Miron Costin cu titlul „Într-o grădină” și cântecul „Mă dusei într-o grădină” cules și interpretat de Emil Gavriș. Iată vechea formă popu­lară: „Într-o grădină / Lâng-o tulpină / Zării o floare / Ca o lumină. / S-o iau se-strică / S-o las, mi-e frică / Că vine altul și mi-o ridică.”
Aproape aceleași cuvinte, motivul e același, le regăsim și-n cântecul de pe vremea îndrăgitului cântăreţ: „Foaie verde de sulfină / Mă dusei într-o grădină / Și aflai o ruje plină / Ruje plină cu flori multe / Și mai mari și mai mărunte / Dar n-avui niciun folos / Că n-avea nici un miros / Mă dusei mai încolea / Și aflai o viorea/ Viorică-n tufă ascunsă / Și de soare nepătrunsă / Mă plecai și o rupsei / Și acasă o dusei / Și-n grădină o pusei / În grădină sub fereastră / Să vină mirosu-n casă / La mândruța mea frumoasă!”
Read More »

Delectează-ți sufletul și inima
… scriindu-mi o poezie pe ecranul laptopului …

Dragul meu, delectează-ți sufletul,
scriindu-mi o poezie pe ecranul laptopului,
sau și mai bine
gravează iubirea ta într-o formă gând,
prin care
să-ți transcenzi sărutul tău pe buzele mele,
spunându-mi că mă iubești,
Sau și mult mai bine,
lasă-ți focul de lumină al dragostei tale
să-mi trezească inima … la viață,
promițându-mi toată iubirea din lume.
Sau poate mai bine,
zâmbește-mi puțin trist din colțul buzelor,
când ne împăcăm plini de dragoste
… după o ceartă grea !…
Eu îmi doresc,
să fiu sufletul tău pereche,
și să parcurgem ținându-ne de mână,
o singură clipă de eternitate,
clipa magică a eternului acum și aici.
Aș fi o proastă să-mi mărturisesc iubirea
doar în cuvintele frumoase,
pe care ți le închin zi de zi,
dar aș fi și mai nebună
să nu fac dragoste cu tine,
dăruidu-ți toată plăcerea din lume,
și să fac tot ce-mi ceri când facem dragoste,
pentru a-ți sorbi imaginea sublimă a ta,
… când zâmbești fericit … după dragoste! …
Dar de mi-ar rămâne o singură suflare,
când mi se scurge viața din mine,
în timp ce facem dragoste,
totuși eu nebună de frenetica dragoste,
viața mea ți-aș închina,
sperând că am să primesc în schimbul vieții mele,
… inima și poate toată iubirea ta …

——————————–

Alexandru Ioan POPA

18 iunie, 2018

Invocaţie

Muza mea vino,
până când nu se stinge
acest fremătător astru
care mi-a ars sufletul
în nopţile de veghe
răscolind pustiul din mine.
Te caut disperată
brazde răsar
prin tenebrele înmiresmate
din care vreau să ies
ca dintr-o carapace
în care nisipul luminează
de trupurile licuricilor
pierduţi prin marea
de nelinişti.

———————————-

Dunia  PĂLĂNGEANU

(Din vol. “Miniaturi dunărene”, autoare Dunia Palangeanu)