24 Feb
2012

“Precum în cer, aşa şi pe pământ” – Cristina Nichitus Roncea

Am ajuns prima oara la manastirea Petru Voda in seara de Craciun. Luminau stelele, ninsese, totul era alb, iar maicile se pregateau sa mearga cu colindul. Iata-ma umbland, impreuna cu ele, de pe un deal pe altul, din chilie in chilie. “Lerui, Doamne, Ler / au pornit cu plugusorul / îngerii prin cer”. Intrasem, pe nesimtite, in calatoria din poveste. La casuta cu cei mai multi pelerini, in noapte, usa s-a deschis si din chilie a iesit chiar Mos Craciun, asa cum il stiam dintotdeauna: un patriarh inalt, cu barba alba, un zambet care-ti incalzeste inima si o privire care stie intreaga-ti viata, daca ai fost sau nu cuminte. Intrasem in Rai. Am simtit ca aceasta intalnire cu Parintele avea sa imi schimbe viata.”(Cristina Nichitus Roncea)

 Precum in cer, asa si pe pamant – Calatorie foto prin lumea ortodoxa romaneasca

Imi doresc ca albumul acesta sa aduca un smerit omagiu marelui marturisitor al ortodoxiei romane Justin Parvu, ctitorul Manastirii Petru Voda, la 20 de ani de cand s-a pus piatra de temelie a sfantului lacas inchinat martirilor din temnitele comuniste. Fara binecuvantarea, viziunea si caldura sa parinteasca, aceste imagini nu ar fi existat.

Multumesc, de asemenea, pentru buna primire si ingaduinta, tuturor preotilor din Mitropolia Moldovei si Bucovinei, surorilor, maicilor, fratilor si calugarilor din Manastirile Petru Voda, Paltin, Sihla, Sihastria, Secu, Neamt, Agapia, Varatec, Humor, Voronet, Moldovita, Sucevita, Arbore, Putna, Trei Ierarhi, Galata, Copou, Miclauseni, Catedrala Mitropolitana din Iasi, Catedrala Patriarhala si “Sfanta Maria” din Techirghiol.” (Cristina Nichitus Roncea)

“Unul si acelasi fotograf poate face zeci de feluri de poze. Uneori, cu unul si acelasi aparat. Poate raspunde unei comenzi de reportaj; poate imortaliza cunostinte, situatii, locuri; se poate mira, bucura, induiosa pe cont propriu, acumuland poze “pentru sertar”; poate “fura” nostalgii, ezitari, asteptari, inaltari si uniri colective de care imaginea da seama mai bine decat propria lui judecata ; poate declansa ca sa-si asigure o amintire plata si poate obtine… un miracol.

S-au asezat in acest album peste 210 cadre ca sa spuna povestea unui fel de a fi din interiorul ortodoxiei romanesti, asa cum arata ea in ultimii doi-trei ani (2008-2011).

Cristina Nichitus Roncea si-a deschis aici arhiva de mirean care fotografiaza in biserici si manastiri, in atelierele si bucatariile lor, in chilii si prin muntii in care calugarii se duc “la pustie”.

A avut sansa de a fi acceptata si ingaduita cum putini sunt, gratie unui firesc si unei simplitati inspirand liniste si incredere.

Sentimente justificate din ceea ce se poate vedea in album: o priza directa a evenimentului, iar nu punerea lui in scena; bucurii mari si sarbatori ale inimii, nu o antologie a fastului; momente de meditatie autentica si altele de munca la fel de adevarata, care tin laolalta viata spirituala si intruchiparea ei materiala, cerul si pamantul existentei, iar nu plasmuiri eterice asociate cu cine stie ce abstractii.

Pentru cei care vor sa-si curete sufletul, ca si pentru cei care nu cunosc aceasta anume Romanie sau pentru strainii care n-o cunosc deloc, invitatia la calatorie prin ortodoxia rasariteana de la noi are gustul fermecat al traditiei traite chiar la timpul prezent.

Printr-un noroc, obiectivul proaspat al aparatului de fotografiat s-a mutat de pe monumentul de arhitectura mereu pus in rama pe omul in rasa neagra care matura imprejurul lui, pe cel care aprinde candela, coase vesminte preotesti, duce vitele la pascut si ingrijeste de batrani ! O mica deplasare de accent: pasul de furnica dintre idee si inima.” (Adina Keneres – Editura Compania)

*

“Albumul doamnei Cristina Nichituş Roncea oferă o imagine mai puţin obişnuită a vieţii ortodoxe din România. De obicei, lucrările de acest fel stăruie asupra valorii artistice a ctitoriilor – mănăstiri sau biserici de mir – din ţara noastră şi a comorilor de artă şi cultură – icoane, obiecte de cult, manuscrise, cărţi – păstrate între zidurile lor. De astă dată însă, obiectivul fotografic a urmărit altceva: trăirea întru Domnul a celor care au căutat mântuirea prin desăvârşire, dar şi legătura lor cu lumea credincioşilor, în mijlocul cărora continuă să trăiască.

Pentru a înţelege mai bine crâmpeiele de viaţă bisericească – monastică, în primul rând – coborârea la obârşie este necesară. Una din caracteristicile creştinismului românesc este pătrunderea şi răspândirea învăţăturii lui Hristos de-a lungul unei lungi perioade, de la timpurile apostolice la încheierea etnogenezei românilor.
Dacă în cazul bulgarilor, ungurilor, ruşilor, de pildă, cunoaştem momentul, când un conducător politic – ţar, rege, mare cneaz – a impus creştinismul poporului său, românii apar dintru început ca un popor creştin. Miracol şi enigmă, întocmai ca şi continuitatea daco-romană, apoi română, la nord de Dunăre, în perioada migraţiilor (secolele III-XIII) s-ar putea repeta. În fapt însă, difuzarea creştinismului şi formarea poporului român au fost două procese concomitente, care s-au asociat în chipul cel mai strâns. Creştini am fost de când am apărut ca neam.

În Evul mediu, în lumea creştină, orice autoritate politică, era, în mod obligatoriu, dublată de una religioasă: alături de voievod, cneaz, rege stătea un prelat – episcop, mitropolit sau, la nevoie, un stareţ care-şi dobândise o autoritate spirituală. Când s-au întemeiat domniile româneşti, voievozii au avut alături ierarhi recunoscuţi de Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol.

Aşa cum creştinarea românilor s-a desfăşurat pe tăcute şi neştiute, tot astfel, în împrejurări care rămân în obscuritate, în spaţiul carpato-dunărean, organizarea bisericească s-a aflat sub semnul hesihasmului (isihasmului), acel curent, care, originar încă din secolele IV-V, s-a afirmat plenar în secolul al XIV-lea prin învăţătura Sfântului Grigore Palama. Obiectivul lui era înălţarea, prin asceză, a omului până la perceperea luminii taborice, a strălucirii Mântuitorului, vădită în Schimbarea la Faţă. Atingerea unei trepte atât de înalte, de curăţie sufletească şi de comunicare cu Dumnezeu, pe Care „a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor”, cerea o forţă spirituală, capabilă să lupte cu ispitele şi să găsească, prin rugăciunea neîncetată, calea spre Domnul.

Dacă, atunci, în secolele XIV-XV şi chiar mai târziu, până la reînnoirea paisiană nu am avut clerici de rafinamentul teologic al palamiştilor, în schimb, hesihaştii români au devenit sihaştrii, pustnici, călugări retraşi în solitudine, dar gata oricând să dea sfatul cel bun pentru zidirea spirituală sau conduita în lume. Termenul însuşi de „sihastru” şi, mai ales, locul ocupat de el în imaginarul popular – unde este înconjurat de respect – dă măsura legăturii puternice dintre trăirea isihastă şi percepţia ei în masa credincioşilor.

Ajungem astfel la altă trăsătură a monahismului românesc: dialogul permanent dintre monahi şi laici. Trei factori sunt de avut în vedere pentru a înţelege această realitate. Mai întâi, permeabilitatea socială: în imensa lor majoritate, călugării au aceeaşi origine rurală ca şi masa credincioşilor. Ţăranul se recunoaşte în ţăran, în graiul, reprezentările, obişnuinţele atât ale unora, cât şi ale altora. În al doilea rând, rezultat al împrejurărilor vitrege – am fost mereu „în calea răotăţilor” – numai o elită cu totul restrânsă a clerului avea o înaltă cultură teologică; grosul clerului călugăresc şi mirean se împărtăşea din aceeaşi cultură de sorginte populară, ca şi credincioşii care îl frecventau. Dialogul devenea astfel foarte lesnicios. În sfârşit, prin stilul de viaţă, călugărul, supus ascultării, avea de îndeplinit diverse munci fizice, care, într-o lume agrară, erau, de regulă, activităţi legate de cultura pământului şi creşterea vitelor. Ţăranul, venit la mănăstire, vedea pe „părintele” lucrând la câmp sau îngrijind de vitele sau stupii mănăstirii, întocmai ca şi el în gospodăria lui.

Toate acestea „au spart” zidurile mănăstirii şi au integrat organic comunităţile călugăreşti în societatea românească. Respectul credinciosului de rând pentru omul în rasă nu-l înstrăinează în nici un chip pe cel din urmă de cel dintâi. Cleric şi laic se află într-o desăvârşită unitate spirituală şi mentală.

Aceste trăsături ale vieţii bisericeşti s-au păstrat nealterate din Evul mediu până astăzi. Este ceea ce explică locul eminent ocupat de Biserică în viaţa societăţii, prestigiul de care ea se bucură, forţa credinţei vădită, cel mai pregnant, în marele aflux de credincioşi la sărbătorile Bisericii.

Imaginile doamnei Cristina Nichituş Roncea ilustrează perfect aspectele caracteristice ale trăirii ortodoxe, cu precădere în lumea monastică, înfrăţirea, atât de firească, într-o religie a iubirii, între cleric şi mirean. Călugărul se roagă şi munceşte – ora et labora! –, iar laicul, beneficiar al ostenelilor celui dintâi, îl priveşte cu iubire şi respect.

Într-o vreme când desacralizarea, confuzia şi, mai presus de toate, păcatul sunt atotputernice, fotografiile din acest album au putere reconfortantă. Doamna Cristina Nichituş Roncea a izbutit, prin arta sa, dar, mai ales, prin forţa sufletului, să coboare Cerul pe pământ şi să ne smulgă, fie şi pentru o clipă, din mizeriile cotidianului pentru a ne înălţa într-o lume purificată. Cartea de faţă este, deopotrivă, o sursă de inspiraţie şi o chemare la împărtăşirea unor valori de esenţă divină. Indiferent de opţiunea celui care o va lua în mână – credincios sau ateu – cartea îi va fi de mare folos.” (Acad. Florin Constantiniu)

Cristina Nichitus Roncea / «Precum in cer, asa si pe pamant» – Calatorie foto prin lumea ortodoxa romaneasca. Editura Compania, Bucuresti, 2011.

 

Sursa: http://precum-in-cer.ro/

http://precum-in-cer.ro/librarii-online/

 

24 Feb
2012

“Neagu Djuvara – Tinereţea ţine de caracter”

 Oamenii au o singură vârstă toată viața

  Hermann Graf Keyserling, un filozof german care era la modă prin anii ’20-’30, a spus că oamenii au o singură vârstă toată viața. E un lucru inteligent, nu? Nițel exagerat, dar, uitați, eu cred despre mine că am avut mereu 26 de ani. Îmi amintesc că la 11 ani, când eram în vacanță la Sinaia, o prietenă de-a mamei mele îmi spunea „micul filozof”. Vârsta mea mentală a rămas și acum, la 91 de ani, de 26. Apropo de asta, îmi amintesc de povestea unui român care lucra în partea de Sud a Senegalului, cea mai nenorocită și săracă parte a țării. Avea un proiect acolo, pentru FAO (Food and Agriculture Organisation) și după ceva timp, fiind depășit de muncă, a cerut un ajutor. Azi l-a primit! I-au trimis de la Paris un fran­cez tânăr, de-abia ieșit de pe băncile facultății. Românul meu l-a luat cu mașina de la aeroport și au plecat acolo în mlaștină, la țânțari, în căldură, în nenorocirea aia de zonă. Azi francezul ăsta, puștiul, i-a zis românului în mașină: „Pentru pensie… cum facem?”

 Era un moș francezul ăla, un moș de 20 de ani! Păi cum să te gândești la pensie în condițiile alea?! Românul meu, trecut prin tot felul de greutăți, și-a făcut cruce. E o chestiune de caracter tinerețea, eu mi-am păstrat apucăturile din tinerețe. Sunt un om ambițios, muncitor, dar îmi plac glumele în continu­are și vă mărturisesc că și acum îmi amintesc niște cântece deo­cheate, învățate de la fratele meu, pe care mi le cânt singur și mă distrez. Așa suntem. Unii îmbătrânim de tineri, alții rămânem copilăroși. Unii chiar poate prea copilăroși.

Tinerețea este tonică

 Am lipsit din țară 45 de ani și la întoarcere am descoperit că mă înțeleg nu cu generațiile de sub mine, cu cei de peste 40 de ani, cu cei foarte tineri. Așa se face că prietenii mei de acum au între 20 și 40 de ani. Da, mi-am făcut prieteni ade­vărați printre studenții mei, comunicăm bine, ne înțelegem. Iar din prietenii mei mai vechi, foarte mulți s-au schimbat cu vârsta. Azi n-am mai fost pe aceeași lungime de undă cu ei!

 Chiar și cel mai bun prieten al meu, francez, care m-a găzduit când eram pribeag, prieten bun de tot, s-a schimbat, a îmbă­trânit. Eu am continuat să-l con­sider cel mai bun prieten, dar nu ne mai înțelegeam deloc. Nu mai eram de acord cu atitudinea pe care o avea față de copiii lui, cu felul în care își conducea casa. Ajunsesem în punctul în care nu îmi mai făcea plăcere să îmi petrec timpul cu el, ci cu copiii lui. De altfel, am rămas prieten foarte bun cu fiica lui cea mică. Acum are și ea 50 de ani, dar prietenia noastră a început când avea vreo 20.

Resorturile tinereții

Ambiția mă ține tânăr. Din nefericire, nu poți recomanda cuiva să fie ambițios, pentru că asta e o trăsătură pe care o ai sau nu o ai. Dar ca să faci ceva în viață e musai să fii ambițios, să vrei să faci ceva, altfel te prăbușești psihic. Azi vă spun, am văzut și oameni tineri careatunci când nu au mai avut scopuri, au îmbătrânit. Brusc. Eu am multe lucruri pe care vreau să le fac, plus proiecte mai vechi pe care vreau să le finalizez.

 Mai am în cap încă vreo două-trei cărți nescrise. Azi vreau să-mi public teza de filozofia istoriei, cea mai dragă operă a mea, în limba engleză, pentru că franceza nu mai este o limbă citită. Mă simt util în România, vreau să profit de popularitatea mea și să mai lansez niște idei care să ne dea de gândit. Uitați, „Thocomerius – Negru Vodă”, ultima mea carte, s-a epuizat într-o săptămână și a fost reeditată cu eticheta „bestseller”. Este unul dintre motivele pentru care am vrut să revin în România. Aici pot să fac ceva și e o satisfacție morală să reușești ce ți-ai propus.

 Muncesc în fiecare zi și evit orice activitate care mă distrage de la scris. Nu îmi permit să fiu împrăștiat, evit mondenitățile, pentru că am scopuri de îndeplinit. În fiecare zi fac o scurtă siestă de jumătate de oră după-amiaza, este un obicei pe care l-am împrumutat din Africa, dar îmi pun ceasul să sune ca să mă apuc de scris. Da, da, nu râdeți că îmi pun ceasul să sune pentru că dacă dorm mai mult de o oră, devin mofluz și nu mai am chef de nimic.

Neagu Djuvara

Sursa: http://www.tabu.ro

23 Feb
2012

Act for Culture in Europe!

Act for Culture in Europe!


The newsletter of the we are more campaign 7 – February 2012
(c) www.cultureactioneurope.org
if the message does not appear correctly.
La version française ci-dessous

EDITORIAL

Dear campaign supporters,

We have just published our statement on the proposal for the new EU Culture Programme called ‘Creative Europe’. In our statement, we underline the core values of funding for the arts and culture in Europe that we stand for. To us, it is extremely important that the new programme recognises the social values of arts and culture and the ways it contributes to human development. We also find it crucial that the new programme dares to take risks and allows for artists and cultural operators to experiment.

We urgently need your help to make sure that the statement gets put in the hands of all Ministers of Culture and Members of the European Parliament by as many campaign supporters as possible. Download our statement straight away and help us show that civil society cares!

Apart from helping us advocate for changes in the ‘Creative Europe’ proposal, we also encourage you to engage with some of the interesting and ongoing debates on the urgent need for dialogue between culture and European politics or the “Decalogue for Europe of Culture” that was recently signed by 22 EU Ministers of Culture.

2012 is a key decision-making year during which the EU budget 2014-2020 will be decided. EU support to culture over the next seven years is at stake and the negotiations over the first four months of the year will be crucial to the final result.

It is therefore more important than ever that we make our voices heard and address EU politicians and policy-makers across Europe with clear demands.

Warm regards,
The Culture Action Europe team.

 

CAMPAIGN NEWS

Campaign statement on the new EU Culture Programme ‘Creative Europe’ out now
Help us defend a final version of the new programme that better recognises the social dimensions of arts and culture and the importance of risk taking and experimentation. The European Parliament and EU member states have the right to change whatever they want in the proposal that has been drafted by the European Commission. Therefore his is the key moment for all campaign supporters to distribute the statement as broadly as possible. Download the statement in English and French and make sure it gets in the hands of your Minister of Culture and European Parliament contacts NOW!

Act for culture in Europe: Help collect 100.000 signatures before May 10th!
Did you know that whilst the EC proposes to cut the majority of the EU programmes in the next budget they propose to INCREASE the budget for the culture and education programmes? The EC believes that increasing the investment in culture, heritage and the arts will help get Europe back on its feet, but many Member States of the European Union oppose this increase. You can change their mind by helping us collect 100.000 signatures to the campaign manifesto – we’ll present it to all EU Ministers of Culture in Brussels on May 10th 2012.

Join a campaign action group in your country
While the Belgians are putting the last touch to a statement they’re sending to their Ministers of Culture the Poles are busy planning a series of campaign advocacy workshops and the Danes preparing a high-level conference on Creative Europe in Herning. Check out our new section on the campaign website that facilitates for campaign supporters to get in touch with the different national co-ordination groups and provides inspiration for those who want to set one up!

Nordic campaign project kicks off in Stockholm
On the 26th-27th of January, 17 representatives from Nordic cultural organisations met in Stockholm for an arts advocacy training and kick-off of the project ‘we are more – gathering Nordic cultural operators to joint advocacy actions’. The project will now continue with a series of individual and joint campaign activities during the Danish EU Presidency over Spring 2012. The project is managed by Intercult in collaboration with Culture Action Europe and is supported by the Culture Programme of the Nordic Council of Ministers
.

BRUSSELS NEWS

Creative Europe – now in the hands of MEPs and Member States
Now that the European Commission has published its proposal for Creative Europe, it is up to the European Parliament and the Council of EU Ministers to react. The co-decision procedure requires both parties to reach an agreement in order for the programme to be adopted. The MEP rapporteur Silvia Costa will prepare a legislative report on behalf of the EP Culture Committee while the Culture Affairs Committee chaired by the Danes will try to reach a so-called partial agreement in the Council. This could in theory imply that the Council agrees on all aspects of the programme apart from the budget! Both parties should have their first positions ready by summer. The final plenary votes will take place towards the end of 2012 the earliest.

Structural funds – waiting for the new proposals and facilitating your advocacy work
The European Commission has already postponed the publication of the important Common Strategic Framework several times. The Common Strategic Framework will further frame the negotiations and outline the position of culture within the future structural funds. The document is currently expected to be published end February, and as soon as it is out we will react with a statement! While waiting, we are focusing our efforts on putting together a special advocacy toolkit on the structural funds for campaign supporters that we will publish in March.

Danes aim to advance the EU budget negotiations
If all new policies and programmes of the EU are to be operational in 2014, they should ideally be adopted by the end of this year. In order for the programmes to be adopted, the overall EU budget has to be adopted first since it will determine the budgets of the individual programmes. In January, the EU budget 2014-2020 priorities and policy envelopes were discussed in the General Affairs Council for the first time. Following these discussions, the Danish EU Presidency is currently preparing a document called ‘negotiating boxes’, which describes the outstanding issues in the negotiations, as well as the main options. The first draft of the document, including the state of play for Creative Europe and the Cohesion Policy envelopes should be ready by the end of July.

ADVOCACY TOOLS

“Décalogue pour l’Europe de la Culture” signed by 22 EU Ministers of Culture
On 9 February, the French Minister for Culture, Frederic Mitterrand, published a statement defending the role of culture in Europe. 22 EU Ministers of Culture and the EU Commissioner for culture have signed the statement. Denmark, Netherlands, Poland, Slovakia and Sweden have not signed the statement. Read the statement in French or English followed by some of the reactions, form your own opinion about the content and signing/ non-signing of your country, join the debate and advocate for your position!

Stockholm conference report lists 5 key learnings when advocating for the role of culture in Europe
On the 9th of December 2011, Intercult and Riksteatern organized a one-day conference that gathered the Swedish Minister of Culture, EC representatives, MEPs and over 200 national and regional politicians and civil society representatives to discuss the role of culture in the EU 2020 strategy. The report from the conference, that identifies 5 key learnings when advocating for the role of culture in Europe, is now available on the conference website (in Swedish with summary of the learnings in English).

CULTURE ACTION EUROPE NEWS

Warm welcome to our new Secretary General Luca Bergamo!
Culture Action Europe, on behalf of its Executive Committee, is delighted to announce the appointment of Luca Bergamo to the post of Secretary General of the organisation. The appointment is effective as of March 1st, 2012. Luca Bergamo succeeds Ilona Kish who has served as Secretary General from 2003 to present. Culture Action Europe wishes to warmly thank Ilona Kish for the major contribution that she has made to the development of the organisation and wish her all the success in the new phase of her career.

New members
Culture Action Europe warmly welcomes its first new members in 2012, namely the theatre company Interlude t/o in Lille, France, Transnational Arts Production in Oslo, Norway and the European Concert Hall Organisation that has its secretariat in Brussels, Belgium.

Chip in to support the campaign!
The we are more campaign is funded through Culture Action Europe’s own contributions, strategic partnership support by the European Cultural Foundation, support from members and partners and donations from private persons and organisations. All donations, regardless of the size, are highly appreciated – they make an important contribution to the core campaign cost and increase the chances for the campaign to make an impact.

Learn more about the organisations that have already made a donation and find out more about how to make a contribution of your own!

Join Culture Action Europe
A growing coalition gathering committed cultural operators who want to make culture a driving force in Europe is a key element to our common success. So do not hesitate to contact us (advocate@cultureactioneurope.org) if you want to be part of this movement too! Detailed information about membership is available here.

MEMBERS’ NEWS

DSI SWINGING EUROPE
Release of the European Jazz Orchestra CD 2011
Read More…

EFA – EUROPEAN FESTIVALS ASSOCIATION
EFA kicks off Diamond Jubilee and meets Commissioner Vassiliou
Read More…

EMC – EUROPEAN MUSIC COUNCIL
European Forum on Music 2012
Read More…

EJN – EUROPE JAZZ NETWORK
Europe Jazz Network’s 25th anniversary programme
Read More…

FUSIC
New membership category to the Creative Tourism Network
Read More…

HALMA NETWORK
Literature in Flux – via Mare
Read More…

IETM – INTERNATIONAL NETWORK FOR CONTEMPORARY PERFORMING ARTS
Spring Plenary Meeting in Copenhagen
Read More…

MCK – INTERNATIONAL CULTURAL CENTRE IN KRAKOW
Herito No.5 – Cities for thoughts
Read More…

NRTF – NATIONAL RURAL TOURING FORUM
New Directions Showcase Event
Read More…

TRANS EUROPE HALLES
Engine Room Europe starts the year with full action
Read More…



Join us on Facebook and Twitter!
Get the latest news and interact with the we are more campaign on Facebook and Twitter
Help raising the visibility of the we are more campaign by suggesting our Facebook page to your friends. We currently have over 7941 fans – thanks for helping us grow!

Culture Action Europe is funded with support from the European Commission and the European Cultural Foundation. This communication reflects the views of Culture Action Europe and the Commission cannot be held responsible for any use which may be made of the information contained therein. we are more is a Europe-wide arts advocacy campaign set up by Culture Action Europe in strategic partnership with the European Cultural Foundation.

Culture Action Europe – Rue de la Science 10, BE – 1000 Brussels – T +32 (0)-534 40 02, F +32 (0)-2 534 11 50 campaign@wearemore.eu

Subscribe to the newsletter…
Unsubscribe by sending an empty e-mail to newsletter@cultureactioneurope.org with “Unsubscribe” as the subject.

S’engager pour la Culture en Europe!
La newsletter de la campagne we are more – n° 7 – Février 2012
Cliquez ici si le message n’apparaît pas correctement.

EDITORIAL

Chers supporters de la campagne,

Nous venons de rendre publique notre déclaration sur la proposition de la CE pour le prochain programme « Europe Créative ». Dans notre déclaration, nous soulignons les valeurs qui sont, selon nous,  au cœur du financement des arts et de la culture en Europe. Nous tenons à ce que le nouveau programme reconnaisse la valeur sociale des arts et de la culture et le rôle qu’ils jouent dans le développement humain. Nous pensons également qu’il est crucial que le nouveau programme ose prendre des risques et permettent aux artistes et aux opérateurs culturels d’expérimenter.

Nous avons désespérément besoin de votre aide afin de s’assurer que notre déclaration parvienne entre les mains de tous les ministres de la Cultures et de tous les membres du Parlement européen, et qu’elle soit envoyée de la part du plus grand nombre de supporters possible. Télécharger notre déclaration dès maintenant et aidez–nous à montrer que la société civile se préoccupe de cette question!

En plus de votre aide pour changer la proposition d’« Europe Créative », nous vous encourageons à vous engager dans les débats en cours sur le besoin urgent de dialogue entre les acteurs de la culture et les politiques européennes, ou sur le « Décalogue pour l’Europe de la Culture » qui a récemment été signé par plus de 22 ministres de la culture.

L’année 2012 sera une année clé en termes de législation, puisque le budget de l’UE pour la période 2014-2020 sera décidé. Le soutien de l’UE à la culture dans les sept années à venir est en jeu et les négociations qui auront lieu au cours des quatre premiers mois de l’année seront cruciales quant aux résultats finaux.

Il est  alors plus important que jamais  de faire entendre nos voix, et avec des demandes claires, auprès des politiciens et des décideurs européens à travers l’Europe.

Chaleureuses Salutations,
L’équipe de Culture Action Europe.
NOUVELLES DE CAMPAGNE

La déclaration de la campagne sur le nouveau programme européen « Europe Créative » rendue publique
Aidez nous à défendre une version finale du programme qui reconnaisse mieux la dimension sociale des arts et de la culture et l’importance de la prise de risque et de l’expérimentation. Le Parlement européen et les Etats membres de l’UE ont la possibilité de modifier tous ce qu’ils désirent dans la proposition faite par la Commission européenne. Par conséquent, c’est le moment pour tous les supporters de la campagne de distribuer la déclaration aussi largement que possible. Téléchargez la déclaration en anglais ou en français DES MAINTENANT et assurez-vous qu’elle atterrisse entre les mains de votre ministre de la culture ou des contacts pertinents au sein du Parlement européen!

S’engager pour la Culture en Europe: aidez-nous à récolter 100,000 signatures avant le 10 mai!
Savez-vous qu’alors que la Commission européenne propose des coupes budgétaires dans la majorité des programmes de l’UE, elle propose une AUGMENTATION du budget de la culture et de l’éducation? La CE pense qu’augmenter son investissement dans la culture, le patrimoine et les arts aidera l’Europe à se remettre en scelle, mais de nombreux Etats membres s’opposent à cette augmentation. Vous pouvez les faire changer d’avis en nous aidant à récolter 100,000 signatures pour le manifeste de la campagne que nous présenterons à tous les ministres de la Culture de l’UE lors du Conseil des Ministres du 10 mai 2012.

Rejoignez un groupe d’action de la campagne dans votre pays
Alors que les belges sont en train de finaliser la déclaration qu’ils vont envoyer à leurs ministères de la culture, les polonais sont eux occupés à planifier une série d’ateliers sur la campagne, tandis que les danois préparent une conférence de haut niveau sur le programme Europe Créative à Herning. Consultez la nouvelle rubrique du site web de la campagne dédiée à faciliter la mise en contact entre les supporters de la campagne et les différents groupes de coordination nationale et à inspirer ceux qui souhaiteraient mettre en place le leur!

Le projet ‘Nordic campaign’ lancé à Stockholm
Du 26 au 27 janvier, 17 représentants d’organisations culturelles des pays nordiques se sont rencontrés pour une formation au lobbying pour les arts et pour le lancement du projet intitulé « we are more – gathering Nordic cultural operators to joint advocacy actions ». Le projet va se poursuivre avec une série d’actions de lobbying, individuelles ou communes, dans le contexte de la Présidence Danoise de l’UE tout au long du printemps 2012. Le Projet est dirigé par Intercult en collaboration avec Culture Action Europe et soutenu par le Programme Culture du Conseil Nordique des Ministres.

NOUVELLES DE BRUXELLES

Europe Créative: maintenant dans les mains des eurodéputés et des Etats membres
La Commission européenne ayant publié sa proposition concernant le programme Europe Créative, c’est maintenant au Parlement européen et au Conseil des Ministres de réagir. La procédure de codécision exige que les deux parties atteignent un accord pour que le programme soit adopté. Le rapporteur au PE pour cette proposition est la députée Silvia Costa, qui préparera un rapport au nom de la commission Culture du PE tandis que le Comité des Affaires Culturelles (CAC) du Conseil de l’UE, présidée par les danois, tentera d’atteindre un accord dit « partiel » en son sein.  Cela peut impliquer que les membres du CAC s’accordent sur tous les aspects du programme sauf le budget! Chaque partie devra avoir préparé sa position avant l’été, et les votes en plénière se tiendront fin 2012 au plus tôt.

Fonds structurels: en attendant les nouvelles propositions législatives, nous vous préparons déjà à agir
La Commission européenne a déjà plusieurs fois repoussé la publication du très stratégique « Cadre Stratégique Commun ». Le Cadre Stratégique Commun va modeler les négociations et déterminer la place de la culture dans les futurs fonds structurels. La publication du document est désormais prévue pour fin février, et dès lors nous réagirons avec une déclaration. En attendant, nous concentrons nos efforts dans la préparation d’une boîte à outils spéciale pour les fonds structurels destinée aux supporters de la campagne, que nous publierons en mars.

Les danois souhaitent avancer sur les négociations du budget de l’UE
Pour que tous les programmes et politiques de l’UE soient opérationnels en 2014, il faudrait, idéalement, qu’ils soient adoptés à la fin de cette année. Pour ce faire, le budget général de l’UE doit d’abord être adopté, puisqu’il déterminera les budgets de chaque programme. En janvier, les priorités et les enveloppes des politiques pour le budget 2014-2020 de l’UE ont été discutées pour la première fois au sein du Conseil consacré aux Affaires Générales.  Suite à ces discussions, la Présidence danoise est en train de préparer un document appelé « boîte de négociations », qui décrit les sujets clés à débattre, ainsi que les principales options possibles. La première mouture de ce document, qui inclura l’état des négociations concernant Europe Créative et la politique de Cohésion, devrait être prête en Juillet.

OUTILS DE LA CAMPAGNE

Le “Décalogue pour l’Europe de la Culture” signé par 22 Ministres de la Culture de l’UE
Le 9 février, le ministre français de la culture, Frédéric Mitterrand, a rendu publique une déclaration commune défendant le rôle de la culture en Europe. Cette déclaration fut approuvée et signée par la Commissaire européenne à la Culture et 22 ministres de la culture de l’UE. Le Danemark, les Pays-Bas, la Pologne, la Slovaquie et la Suède n’ont pas signé la déclaration. Lisez la déclaration en français ou en anglais, suivie des réactions qu’elle a suscitées. Forgez votre propre opinion quant au contenu et au fait que votre pays ait signé ou non, rejoignez le débat et défendez votre position!

Le rapport de la Conférence de Stockholm liste 5 leçons à retenir pour défendre le rôle de la Culture en Europe
Le 9 décembre 2011, Intercult et Riksteatern ont organisé une conférence réunissant le ministre suédois de la culture, de nombreux députés européens et plus de 200 hommes et femmes  politiques nationaux et locaux, ainsi que des représentants de la société civile, pour discuter du rôle de la culture dans la stratégie Europe 2020. Le rapport issu de la conférence, qui identifie les 5 leçons à retenir pour défendre le rôle de la culture en Europe, est maintenant disponible sur le site web de la conférence (en suédois, avec un résumé des 5 leçons en anglais).

NOUVELLES DE CULTURE ACTION EUROPE

Bienvenue à Luca Bergamo, notre nouveau Secrétaire Général!
Culture Action Europe, au nom du comité exécutif, a le plaisir d’annoncer la nomination de Luca Bergamo au poste de Secrétaire Général de l’organisation. Sa nomination prendra effet le 1er 2012 mars. Luca Bergamo succèdera à Ilona Kish qui a rempli le rôle de Secrétaire Générale depuis 2003. Culture Action Europe remercie chaleureusement Ilona Kish pour sa contribution majeure au développement de l’organisation et lui souhaite beaucoup de succès dans la nouvelle phase de sa carrière.

Nouveaux membres
Culture Action Europe a le plaisir d’accueillir les premiers nouveaux membres en 2012 : la compagnie de théâtre Interlude t/o de Lille, France, Transnational Arts Production de Oslo, Norvège et la European Concert Hall Organisation dont le secrétariat se trouve à Bruxelles, Belgique.

Soutenez la campagne!
La campagne we are more est financée par les fonds propres de Culture Action Europe, avec le soutien stratégique de la Fondation européenne de la Culture, celui de nos membres et partenaires ainsi que grâce à des donations de personnes ou organisations privées. Tous les dons, indépendamment de leurs montants, sont les bienvenus car ils représentent une réelle contribution aux coûts de la campagne et augmentent les chances d’avoir un véritable impact. Apprenez-en plus sur les organisations ayant déjà fait un don et sur la possibilité d’en faire un vous même!

Rejoignez Culture Action Europe!
Une coalition toujours plus large d’opérateurs culturels engagés et soucieux de faire de la culture l’une des forces motrices de l’Europe est la condition sine qua non de notre succès. N’hésitez pas à nous contacter (advocate@cultureactioneurope.org) si vous souhaitez vous aussi rejoindre le mouvement! Des informations plus détaillées sur l’adhésion sont disponibles ici.

NOUVELLES DES MEMBRES

DSI- SWINGING EUROPE
Sortie de l’album 2011 de l’Orchestre européen de Jazz
En savoir plus…

AEF – ASSOCIATION EUROPEENNE DES FESTIVALS
AEF célèbre son jubilé de diamant et rencontre la Commissaire à la culture.
En savoir plus…

CEM – CONSEIL EUROPEEN DE LA MUSIQUE
Forum européen de la Musique 2012
En savoir plus…

EJN – EUROPE JAZZ NETWORK
Le programme du 25ème anniversaire du réseau Europe Jazz Network
En savoir plus…

FUSIC
Nouvelle modalité d’adhésion au Réseau du Tourisme Créatif
En savoir plus…

HALMA NETWORK
Literature in Flux – via Mare
En savoir plus…

IETM – RÉSEAU INTERNATIONAL DES ARTS DU SPECTACLE
Réunion plénière à Copenhague
En savoir plus…

MCK – CENTRE CULTUREL INTERNATIONAL DE CRACOVIE
5ème édition de Herito: Cities for thought
En savoir plus…

NRTF – NATIONAL RURAL TOURING FORUM
Exposition de présentation de “New Directions”
En savoir plus…

TRANS EUROPE HALLES
Le projet Europe Room Europe démarre l’année sur des chapeaux de roues
En savoir plus…

Rejoignez-nous sur Facebook et sur Twitter!
Recevez les dernières nouvelles de la campagne et entrez en dialogue avec nous grâce à Facebook et Twitter. Aidez-nous à donner plus de visibilité à la campagne we are more en suggérant notre page Facebook à vos amis. Nous avons actuellement plus de 7941 amis – merci de nous aider à faire passer le message!

Culture Action Europe reçoit le soutien du Programe Culture de la Commission européenne et de la Fondation Européenne de la Culture. Cette publication n’engage que son auteur et la Commission n’est pas responsable des informations qui y sont contenues. we are more est une campagne européenne pour les arts lancée par Culture Action Europe en partenariat stratégique avec la Fondation Européenne de la Culture.

Culture Programme Logo - ECF Logo

Culture Action Europe – Rue de la Science 10, BE – 1000 Brussels – T +32 (0)-534 40 02, F +32 (0)-2 534 11 50 campaign@wearemore.eu

S’inscrire à la newsletter…
Pour se désinscrire à la newsletter envoyer un e-mail vide avec le sujet “Désinscription” à newsletter@cultureactioneurope.org

23 Feb
2012

„Dialoguri privilegiate” – Petre Gigea Gorun

Fost ambasador al României în Republica Franceză, ambasador al României la U.N.E.S.C.O, scriitor, preşedinte al Cenaclului Epigramiştilor Olteni

Maria Diana Popescu: Stimate Petre Gigea Gorun, fiţi binevenit în paginile revistei noastre! Sîntem onoraţi să ne fiţi oaspete! Cum a fost drumul domniei voastre, începînd cu „Uliţa copilăriei…”  pînă pe bulevardul diplomatic al strălucitei cariere?

Petre Gigea-Gorun: Vă mulţumesc pentru amabilele cuvinte pe care aţi binevoit  a mi le adresa. Cine iubeşte umorul este un om fericit, este mai optimist decât alţii şi vede lucrurile mai în „roz” şi mai puţin în negru, fără a pierde însă simţul realităţii. Amintind de însemnările mele din volumul „Uliţa copilăriei mele”, cred că vorbele de duh ale lui nea Ion Pomană zis Mistreţul care se exprima în dodii, cu mult umor, mi-au plăcut şi îl prefer în discuţiile din satul meu. Ca elev de liceu, am început cariera scriitoricească cu versuri sentimentale, dar şi cu epigrame care trebuiau neapărat să aibă şi zâmbet, precum şi cu o piesă de teatru în două acte, o comedie şi anume „Bacalaureatul lui Marcel”. Acum şi o scurtă declaraţie asupra persoanei mele, care în activitatea profesională, am trecut din treaptă în treaptă, de la simplu referent fiscal, la şef de birou, şef de serviciu, director general al Finanţelor publice al regiunii Oltenia, primar al Craiovei, prim-vicepreşedinte al Consiliului Popular al judeţului Dolj, profesor de finanţe la Universitate, ministru de Finanţe, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Franţa, ambasador la U.N.E.S.C.O., guvernator al României la Fondul Monetar Internaţional, guvernator al României la Banca Mondială, prorector al Institutului de Drept şi Relaţii Internaţionale „Nicolae Titulescu” din Bucureşti. În prezent, îndeplinesc şi funcţia de preşedinte al Cenaclului Epigramiştilor Olteni, pe care l-am fondat în urmă cu trei ani şi are 82 de membri. E mult?! E puţin?! Nu-mi dau seama.

  

MDP: Pe frontispiciul literaturii româneşti semnătura domniei voastre este pregnantă şi valoroasă, asemenea celei de pe bancnote, în calitatea de Ministru de Finanţe pe care aţi avut-o. Putem şti ce cărţi aţi publicat, ce proiecte literare aveţi în lucru?

PGG. Am scris versuri cu discreţie, publicând în reviste şi ziare, sub pseudonim. Primul volum a fost unul de sonete, apărut în anul 1977. De atunci şi până în prezent, au văzut lumina tiparului 40 de volume, cu peste 16.000 de pagini, printre care: Pentru dreptate se aprinse focul, Căldura vieţii, Amintirile de acasă, La poarta vremii, Adolescenţi de altădată, Oameni şi evenimente craiovene, Rondeluri, Despre Craiova, cu dragoste, Din însemnările unui ambasador român la Paris, Sonete sentimentale, Amintiri despre scriitori şi alţi oameni de cultură, Lumini de amurg – Dusk Fire (bilingv), V.G. Paleolog şi Brâncuşi – un dialog etern, Cu floreta în arena – 501 epigrame, Drama la mănăstire, Un ministru de Finanţe îşi aminteşte (2 volume), Din amintirile Craiovei, Sub sabia timpului, Fundaţia „Scrisul Românesc” se prezintă, Cetăţeni de onoare ai municipiului Craiova (în colaborare), Prin China milenară şi misterioasă, Îmi iau ca martor Universul, Comuna Goicea cu oameni şi fapte, Aleea Marilor Personalităţi din Craiova (în colaborare), Cu Ştefan Manea în împărăţia plantelor misterioase, De-ai mei strămoşi cu drag mi-aduc aminte, Printre epigramiştii olteni , O călătorie în Elada, pe urmele lui Homer şi a zeilor olimpieni, Catrene închipuite ale lui Omar Khayyam în traducere imaginară, Prinţesa mea cu ochi albaştri, Ninsori de argint, Un secol de la atribuirea numelui de Gheorghe Chiţu, Şcolii de Comerţ din Craiova, Un om străbate secolul XX, Amăgitoare patimi omeneşti, Cetăţeni de onoare ai Municipiului Craiova (ediţia a II-a), Uliţa copilăriei mele, Din amintirile unui elev de liceu, Personalităţi româneşti în conştiinţa  vremii, Întâlniri cu şefi de state, prim-miniştri şi alte personalităţi ale lumii contemporane,  etc. Din acestea, 14 volume sunt de versuri. Astăzi, am depus în tipografii cărţile: „Întâlniri memorabile (memorii, 450 pag), „Consemnări de la „Atlantys Club” (2 volume, 1100 pag.) şi „Rătăcitor prin lume şi prin stele” (versuri, 320 pag.), iar în manuscris, în lucru: „Miniştri de Finanţe de la Alexandru Cuza până în prezent”.

MDP: Stimate Petre Gigea-Gorun, aţi  putea să ne povestiţi o întîmplare cu umor din cariera dumneavoastră de diplomat?

PGG: După o discuţie pe care am purtat-o  cu Domnul Donald Reagan, ministrul de Finanţe al SUA în anii ’80, mergând pe culoarele Ministerului de Finanţe, în timp ce admiram un număr mare de portrete pictate şi înrămate, acesta mi-a spus: „Domnule ministru, la noi, după ce nu mai suntem miniştri, ne spânzură…”, la care eu, oarecum, mirat l-am întrebat: „chiar pe toţi…?”. Ne-am oprit din mers şi mi-a răspuns zâmbind: „da, pe toţi”… Eu îl interoghez, din nou: „Cum aşa?!”. Şi-mi răspunde: „Păi, la toţi miniştrii, unul după altul, li se fac portretele, le înrămează şi îi „spânzură” în cui, pe aceste culoare”. Ne-am amuzat, după această discuţie serioasă. Are şi o urmare pentru România. Eu lucrez de mai mulţi ani la o carte cu biografia şi activitatea tuturor miniştrilor de Finanţe care au fost de la Alexandru Ioan Cuza şi până în prezent. Cu peste şapte ani în urmă, am întocmit o listă cu toţi miniştrii de Finanţe români, de la Cuza până în zilele noastre, indicând şi perioada în care au îndeplinit această funcţie şi cu o adresă în care am menţionat întâmplarea diplomatică menţionată mai sus, am rugat conducerea ministerului de atunci să procedăm şi noi la fel. Ca urmare, toţi miniştrii au fost încadraţi pe plăci de marmură, numele acestora şi perioada cât au funcţionat, care se află la intrarea în Ministerul de Finanţe. Eu, le mulţumesc. Pe când şi portretele care să fie „spânzurate”?! Ar fi un semn civilizat de recunoaştere.

 MDP: Stimate Petre Gigea-Gorun, ce tipuri de argument aveţi, pentru care aţi devenit scriitor?

 PGG: Dragostea faţă de carte şi faţă de scriitori am avut-o din cea mai fragilă copilărie. Ca elev, am fost un abonat permanent al bibliotecilor publice din Craiova şi al cenaclurilor literare. Am răsfoit cu emoţie cărţi aflate la anticariatul tatălui scriitorului Mihnea Gheorghiu din Craiova, spectator de teatru la balcon, cât şi la cinematografe unde intram doi pe un bilet. La spectacolul dramă „Doi sergenţi” de C. Rotti, când a fost scena în care sergentul garant stă în faţa plutonului de execuţie şi s-a comandat „arma la ochi”, în liniştea sălii, m-am ridicat în picioare şi am strigat cu toată puterea: Nuuu! Trăisem momentul cu toată fiinţa. Din bursele primite, am cumpărat cărţi, apoi din salariu, ca astăzi să posed o bibliotecă personală de peste 15.000 de volume. Şi am citit toată viaţa. Am dormit mai puţin.

  

MDP: Scrieţi ca să vă răspundeţi unor întrebări, să problematizaţi, să descoperiţi. La ce s-ar referi răspunsurile pe care nu le-aţi aflat încă şi despre ce anume?

  

PGG: Ca orice om care are frământări (de orice fel), îşi pune mereu întrebări de la care aşteaptă şi răspunsuri. Un astfel de om sunt şi eu. Aştept şi caut încă răspunsuri la mai multe probleme de ordin social şi politic care trebuiesc soluţionate (relaţii mai bune între oameni, învăţământul, cultura şi sănătatea românilor, armonia politică etc) examinez şi aştept întrucât speranţa este cea care ne dă îndemn la înţelepciune. La această întrebare a Domniei Voastre ar necesita să fac o expunere mai largă dar spaţiul nu ne permite.

MDP: Societatea prezentului, îmbuibată de politici nedrepte, de violenţă, de manele, de corupţie, ne mai lasă posibilitatea să ne raportăm suficient la cultură?

PGG: Statul trebuie să încurajeze cultura prin politici coerente şi permanente întrucât cultura are rezultate care rămân peste timp. Din păcate, fondurile acordate, anual, culturii sunt sub unu la sută. O carte se tipăreşte şi se difuzează tot mai greu chiar dacă are valoare recunoscută. Oamenii nu pot să-şi facă o cultură solidă urmărind doar emisiuni de radio, film, de televiziune, sau mai ales de internet. Acestea dau numai o informaţie mai bogată, dar nu culturalizează. Cultura se consolidează numai citind, apelând la teatrul clasic sau spectacole de operă. Bibliotecile proprii şi bibliotecile publice, trebuie să fie prietenul apropiat al oamenilor. Dacă nu, totul este doar iluzie. Societatea prezentului are nevoie, astăzi, de o nouă orientare, încurajare şi sprijin moral şi material. Să nu uităm de Secolul lui Pericle.

MDP: Stimate Petre Gigea-Gorun, vă solicit opinia cu privire la criza prin care trece omenirea şi care afectează vădit societatea românească…

PGG: Societatea omenească se dezvoltă în spirală, iar criza care ne afectează de doi ani se aseamănă, oarecum, cu criza economică din anii 1929-1933, dar cu anumite particularităţi specifice timpurilor şi evoluţiei noastre. Se fac unele afirmaţii în sensul că „nu sunt bani” sau „nimeni nu poate face mai mult”, că „alte soluţii nu sunt” etc. Nu pot fi de acord cu astfel de afirmaţii defetiste. Eu, am o oarecare experienţă, deoarece ca ministru de Finanţe al României, am coordonat şi întocmit şase bugete anuale ale României şi cunosc toate „durerile facerii”. Toate bugetele au fost în fiecare an excedentare.

  

MDP: Se pare că lirica patriotică a amuţit azi, eu am crescut cu ea. Cine se teme de un subiect atât de vehiculat pînă la telerevoluţia din ’89? Cui îi este ruşine de patriotism?

PGG: Lirica patriotică, din păcate, este ţinută sub obroc. Nu se stimulează sub nici o formă şi, confundând-o cu „patriotardul” sau cu „naţionalismul” ca arme de atac, nu se încurajează patriotismul în literatură. Cel adevărat. Dacă lirica patriotică nu ar fi fost în timpul evoluţiei societăţii româneşti, poate, că nu am fi avut şi unele acte istorice vitale precum, cele din 24 ianuarie 1859 – Unirea Principatelor Române, revoluţiile democratice din 1821 sau 1848, Războiul de Independenţă din 1877 sau Unirea cea Mare de la 1 Decembrie 1918. Să citim poemele, nuvelele sau romanele legate de aceste evenimente şi să tragem concluziile ce se impun şi se va vedea că sunt în consonanţă cu afirmaţiile mele. Patriotismul care creează unitate şi solidaritate, trebuie să existe, să fie cultivat, să fie pe agenda scriitorilor şi mai ales a poeţilor. Aceasta este valabil şi pentru jurnalişti şi pentru creatorii de opinii.

  

MDP: Ce ne puteţi spune despre această „schimbare la faţă” a literaturii postdecembriste?

PGG: Speranţele pentru „Schimbarea la faţă” a literaturii după Evenimentele din Decembrie ‘89”, s-au dovedit a fi firave, deşi libertatea este deplină. Literatura de sertar a fost insignifiantă. Acum, se scrie mult dar rămâne prea puţin. Cartea este încă scumpă, tirajul este mic, difuzarea este precară. Unele cotidiene difuzează periodic, cărţi de valoare, întorcându-ne la clasici, şi consider că este o acţiune bună, utilă, cu difuzare mai largă şi mai ieftină. Lirica patriotică realizează o apropiere mai bună între români, impulsionează dragostea de ţară, de muncă, de unitate naţională aşa cum se întâmplă în Franţa, SUA, Polonia, Ungaria ş.a.

MDP: Mă dezgustă abdicarea în faţa tăvălugului hedonist al Occidentului, în faţa matrapazlîcurilor venite prin porţile larg deschise invaziei străine şi traficului sclipitor. Ba Halloween, la Valentine’s Day, ba Thanksgiving, toate ne invadează ca rîia, ne atrofiază românismul, ne aruncă peste bord de la hore pînă la filozofie. Noi stăm cu mîinile la spate de frica unui Big Brother, în timp ce naţiunea română este agresată de importul masiv de cutume, limbaj şi tradiţii ale altor popoare, pe care îl consider o plagă pentru cultura noastră. Mă puteţi contrazice…

 PGG: În faţa acestei realităţi pe care aţi expus-o, este greu să vă pot contrazice, pentru că argumentele prezentate vă dau dreptate deplină. Multe neajunsuri se „trag” şi din modul cum se prezintă, uneori, o parte din paginile unor cotidiene şi mai ales prin intermediul internetului, această invenţie extraordinară care are şi laturi folositoare însă şi greu de stăpânit. Lucrurile rele se însuşesc şi se difuzează în conştiinţa oamenilor mai uşor decât cele bune, dominând vieţile acestora. Concepţia filosofică a hedonismului care exprimă ideologia aristocraţiei sclavagiste din Grecia antică, potrivit căreia scopul vieţii este doar plăcerea, şi-a găsit un loc destul de confortabil în zilele noastre. De aceea, avem nevoie de o cultură şi încă de una solidă.

MDP: Stimate Petre Gigea-Gorun, trăim de douăzeci de ani din mize cu bătaie scurtă, oamenii mor de foame şi de sete între fructe şi apă. Din ţara noastră s-a făcut cu ştiinţă un circ. La cine s-ar afla salvarea?

  

PGG: În economie n-am progresat deloc, deşi trăim în epoca tehnologiilor avansate. Sunt soluţii de ieşire din situaţia în care ne aflăm. Voi spune doar câteva, afirmând că salvarea este în mâinile românilor şi a clasei politice care trebuie să pună pe prim plan interesele generale şi mai apoi interesele personale, care sunt evidente. Aş începe cu atenţia prioritară care trebuie acordată dezvoltării agriculturii şi industriei alimentare româneşti, unde procesul de producţie este scurt pentru că se însămânţează toamna şi se recoltează vara, se însămânţează primăvara şi se recoltează toamna. Este necesară organizarea colectării şi desfacerii produselor agricole încurajând producătorii. Să nu uităm că toate ţările super-industrializate precum Statele Unite al Americii, Franţa, Italia sau Germania au peste 50% din exporturi din agricultură şi industria alimentară, nu din sectoarele industriale. România ocupă un loc modest în exportul agricol. În schimb, avem un import masiv de produse agro-alimentare. Aş sugera să fie încurajate înfiinţarea unor noi unităţi economice industriale, de prestări servicii sau transporturi, în sensul ca de la înfiinţarea lor să fie scutite de impozitul pe profit până la 10 ani, dacă angajează minimum 2-3 şomeri (ca astăzi sunt plătiţi un an de la buget). Apreciez că în acest fel, s-ar reînfiinţa circa 150.000- 200.000 de unităţi, care ar putea angaja până la 400.000 şomeri, dezvoltând astfel producţie şi prestări servicii, salarii cu impozite pe salarii şi asigurări sociale, utilităţi publice etc şi astfel stimularea consumului şi respectiv a producţiei. Cred, că o limitare a cheltuielilor bugetare la unele capitole precum achiziţionarea de mobilier, autoturisme, calculatoare, deplasări în ţară şi străinătate, amânarea construcţiilor unor săli de sport la sate etc se impune, desigur, în mod raţional. Trebuie atrase mai multe fonduri europene, fixându-se plafoane obligatorii ministerelor, cât mai mari, cu antrenarea unor specialişti în domeniu, recompensaţi corespunzător. Noi, plătim anual la Uniunea Europeană drept cotizaţie, 1,2 miliarde Euro. Noi, trebuie să atragem de cel puţin 6-8 ori mai mult, având sume atribuite în diferite domenii şi care ni se cuvin. Desigur sunt şi alte soluţii pe care specialiştii le stăpânesc şi ar trebui şi un program-prognoză pe cel puţin 2-3 ani. Deci, răspunsul este că rezolvarea este în noi, românii.

MDP: Proiectul cultural al clubului de umor pe care îl conduceţi s-a dovedit a fi viabil, de succes, a reuşit să se impună ca principal mesager spiritual al locului?

PGG: În anul 2007, am fondat cu un mic grup de epigramişti „Cenaclul Epigramiştilor Olteni” şi revista „Cugetul”, având astăzi 82 de membri, care m-au desemnat ca preşedinte al cenaclului, având şedinţe lunare, în prima zi de vineri din lună, la orele 16.00, la Casa de Cultură „Traian Demetrescu”. Aci, se citesc epigrame proprii şi ale clasicilor români, se lansează cărţi de epigrame, dar şi de versuri şi proză, se prezintă eseuri şi se sărbătoresc personalităţi ale culturii şi literaturii româneşti şi universale. Întâlnirile sunt afişate, publicate în ziarul local „Cuvântul Libertăţii” şi anunţate la radio „Oltenia” – Craiova. Se poate spune că noi am devenit un mesager cunoscut în viaţa spirituală a Craiovei, dar nu atât cât ne-am dori.

MDP: Care este rolul umorului într-o lume în care cultura veritabilă tinde să fie „ostracizată”?

PGG: În zilele noastre, cultura veritabilă îşi face loc în lume, tot mai greu. Bine spuneţi Domnia Voastră caracterizând-o a fi ostracizată. Astăzi se citeşte din ce în ce mai puţin. Timpul rezervat culturii din păcate şi de către tineri este, mereu, insuficient. Televiziunea, radio-ul şi internetul sunt acceptate mai mult, dar acestea îmbogăţesc informaţia nu şi cultura. Cititul cărţilor, aşa cum ne aminteşte şi cronicarul Miron Costin, este cea care consolidează cultura oamenilor. Umorul stimulează cultura şi dă încrederea necesară.

MDP: Consideraţi că se poate discuta despre lucruri foarte grave cu un oarecare umor?

PGG: Desigur. Chiar epigrama dă tonul care prin mesajul-şarje al său, creează zâmbet amar dar şi prilej de reflecţie şi de îndreptare. În mai mare măsură, aceasta se poate face şi cu mai mult succes în schiţe, nuvele, romane, poezie, film sau teatru. Citind pe Mark Twain, Goldoni sau Caragiale, ne dăm seama, mai bine, ce înseamnă umorul în tratarea unor probleme serioase, în vindecarea unor racile omeneşti. Cât mai avem încă umor nu suntem pierduţi.

MDP: Stimate Petre Gigea-Gorun, vă mulţumesc pentru onoarea dialogului, va rog, în încheiere, un cuvînt pentru revistă şi pentru cititori.

PGG: Şi eu vă mulţumesc cu sinceritate, că, gândurile Domniei Voastre s-au îndreptat şi către mine pentru acest interviu. Sunt sigur că revista AGERO, care se află pe mâini bune, în plin progres, pentru care adresez sincere felicitări, va aduce satisfacţii depline cititorilor săi care sunt fideli şi încrezători în bine. Vivat, crescat, floreat!

Maria Diana Popescu

Art-Emis

 

 

 

22 Feb
2012

“Deşertăciunea lumii contemporane şi fiul risipitor”


„Desertaciunea desertaciunilor, zice Eclesiastul, desertaciunea desertaciunilor, toate sint desertaciuni“ (Ecc. cap. 1,2). Trecerea atitor veacuri de istorie arata ca omenirea cu toata puterea ei de cunoastere si de cucerire a universului este neputincioasa in fata puterii lui Dumnezeu. Sint taine la care mintea omului nu poate ajunge, chiar daca are iluzia ca in aceste vremuri pe care sfintii parinti le numesc timpuri de apostazie si idolatrie, devine un cuceritor si stapinitor al atitor domenii de cunoastere stiintifica. Toata iscusinta mintii omenesti este neputincioasa in fata puterii lui Dumnezeu, iar ceea ce omul incearca sa zideasca de veacuri, Dumnezeu poate spulbera intr-o clipa. De aceea, invatatura crestina ne invata sa nu pretuim lumea si placerile ei, intr-asa masura incit sa prejudiciem duhul lui Dumnezeu, adica sufletul care pretuieste mai mult decit nestatornicia lucrurilor pamintesti, uriciunea placerilor, dorinta de inavutire si de stapinire. Singura cale care poate invinge aceste tentatii este dragostea de Dumnezeu. Omul contemporan a ajuns asemenea fiului risipitor care nu numai ca uita de Dumnezeu, dar prin hotarirea lui de a pleca intr-o tara indepartata cu partea lui de avere arata nestatornicia si neiubirea fata de casa parinteasca care, de fapt, simbolizeaza biserica si invatatura pravoslavnica. In goana lui dupa placeri si veselie, a cazut grabnic pe calea pierzarii si cheltuindu-si averea cu femeile desfrinate a ajuns la saracie. Dar Dumnezeu, ca sa-l trezeasca din aceasta grea amortire, a dat peste acea tara o foamete grava, incit ajunsese pentru a putea supravietui sa pasca precum porcii.
Pentru cei tineri este fireasca aceasta nazuinta spre placeri si veselie, deoarece ei nu cunosc asprimea vietii. De multe ori, vezi cum in goana lor dupa desfatari si dupa o viata indestulata si-au frint aripile, au cazut in pacat si apoi in deznadejde. In aceasta euforie de a trai usor viata, omul uita de el insusi, de datoria fata de ceilalti oameni si de parinti, dar mai grav el uita de Dumnezeu si cade sub stapinirea patimilor, adica a diavolului. Asemenea fiului risipitor care se reintoarce la Dumnezeu prin pocainta, Dumnezeu primeste pe cel ce se pocaieste si paraseste calea pacatului, caci se spune: „Larga e usa si lata este calea ce duce in pierzare“ (Mt.7,13).
Dumnezeu ne arata si alta cale: „Strimta este usa si ingusta calea care duce in Imparatia lui Dumnezeu“ (M. 7,14). Doar pentru cel ce strabate aceasta cale plina de incercari, de prigoane, de umilinta si smerenie se deschide imparatia cerurilor. Iar Hristos ne indeamna pe aceasta cale sa pornim cu toata credinta. „In lume necazuri veti avea, ci indrazniti, Eu am biruit lumea“ (In 16,33). Omul modern fuge de necazuri, nu mai accepta cearta lui Dumnezeu pentru savirsirea de pacate ca scop al curatirii lor. Se poate observa cu usurinta cum se fuge realmente astazi de cercetarea constiintei, aplecarea cu atentie asupra sinelui, a ceea ce facem zilnic pentru dragostea de Dumnezeu si a aproapelui. Dimpotriva, omul si-a intors fata catre ceea ce este exterior – lumea si desertaciunile ei. Tot ceea ce o preocupa, astazi, contemporaneitatea este atit de vremelnic in raport cu vesnicia, iar stirpiciunea sufletului vine tocmai din uitarea si ignorarea celor sfinte. Duhul care salasluieste in noi ca dat de Ziditor trebuie sa se insoteasca permanent cu dragostea arzatoare catre Dumnezeu.
Orice iubeste omul: trup, bani, podoabe, pamint, ajunge cu timpul a fi miezul fiintei sale si aceasta este in afara si impotriva dragostei de Dumnezeu. Dar cum putem sa-l iubim noi pe Dumnezeu si sa fugim de amagirile lumii cind nu primim nici o mustare, cind nu avem blindetea si dragostea pentru parinti, copii si toti cei care ne inconjoara. Omul preocupat de sinele exterior, de tot ceea ce este confortabil si placut vietii uita: „Invatati de la mine, caci sint blind si smerit cu inima“. Trebuie sa ne revenim „intru sine“ asa cum a facut-o si fiul risipitor, nu sa traim intr-o stare dobitoceasca, sortita patimilor, ci sa ne facem sufletele vase curate ale Duhului Sfint. Sa nu ne lasam tentati de desertaciunile acestei vieti, ci sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne daruiasca cumpatare in tot ceea ce facem. Sa cautam asemenea Samariteanului milostiv „apa cea vie“ ca sa ne imbogatim sufleteste si duhovniceste intru poruncile lui Dumnezeu.
“De vorba cu Duhovnicul Iustin Parvu”

sursa: http://www.monitorulneamt.ro
7  Octombrie 2006

 

22 Feb
2012

“S-au schimbat românii…?”

“S-au schimbat romanii, daca vorbim numai de ultimii zece ani? Si daca da, in bine sau in rau?”

 


– Daca e “soi bun”, samanta buna, omul nu se schimba asa usor. Am avut norocul sa revad oameni pe care i-am cunoscut acum 20-30 de ani si care s-au pastrat in acelasi stadiu moral si spiritual, avand insa foarte mult de luptat cu generatiile copiilor lor, ca rezultat al influentelor acestora salbatice care vin din Apus. La ora actuala, cu toate incercarile acestea care vin peste noi, cu alegerile astea care te fac sa-ti pierzi orice speranta, eu cred totusi ca poporul roman isi pastreaza esenta si insusirile sale spirituale, deosebindu-se mult, calitativ, de alte neamuri. Ca suntem discreditati? Ca se spune despre noi c-am fi coada Europei? Tot ce ni se pare noua rau acum este un mare bine pentru viata noastra crestina.


Ne plangem ca in Occident e bine si ca la noi e rau. Daca noi am avea binele acesta al apusenilor si daca l-am folosi cum l-au folosit ei, n-am fi astazi la un asemenea nivel de spiritualitate. La noi, in Rasarit, de bine de rau, se mai face un schit, o biserica. Acolo, bisericile raman goale-golute. Apare biserica ambulanta, pe roti, dusa in piata publica, unde se mai strang vreo zece crestini, sa le faca o Sfanta Liturghie.
De pilda, chiar astazi am primit un telefon de la un profesor roman plecat in Australia. Are trei copilasi. Cica intr-o zi stateau la masa si, deodata, fetita cea mai mica, Anastasia, in varsta de patru ani si jumatate, se ridica in picioare si-i spune: “Taticule, noi trebuie sa mergem acasa!”. Toti au intrebat-o mirati: “Dar de ce sa mergem acasa, Anastasia?”, si fetita raspunde: “Pai, eu trebuie sa ma fac maicuta, la manastire, in Romania”. Ei nu vorbisera niciodata cu ea despre viata de manastire, despre credinta, despre ceea ce facusera ei inainte. Iata ca sangele nu se face apa. Aici este nasterea noastra, leaganul nostru, in radacinile astea, pe care, oricat ar cauta cineva sa le inabuse, nu se poate.


– Si totusi, de ce suntem atat de napastuiti? De ce traim asa de bezmetic, ca o turma de oi manata de un cioban nebun? Ce mai avem de platit? N-au fost destui anii de dominatie comunista? Chiar nu exista nici o raza de speranta pentru Romania?


– Stiti cu ce seamana astazi poporul roman? Seamana cu poporul evreu, dupa cei 40 de ani de ratacire, iesind din tara Egiptului si indreptandu-se catre Pamantul Fagaduintei. Prin ce a trecut poporul acesta, roman… A trecut prin toate persecutiile posibile, incepand din 1922, cu Revolutia din Rusia, cu tot calvarul Sodomei comuniste! Rasaritul, cei 36 de milioane de ucenici ai crestinismului din Balcani siintreaga Rusie sunt poporul evreu in cei 40 de ani de ratacire in pustie. Dar traim astazi zile de zbucium. Semnele sunt peste tot: saracia, foametea, plecarea tinerilor romani, pribegia lor in lume dupa o bucata de paine, intelectualii nostri, care se dedau la cele mai umilitoare ascultari si munci pentru un ban pe care sa-l aduca in tara, ca sa-si poata hrani copiii, romanii acestia care plang dupa mamele lor de-acasa, care nu mai au o sarbatoare, nu mai au o duminica, sunt robii tuturor injosirilor si necredintelor, ai tuturor paganismelor turcesti si arabe. Am ajuns cersetori ai Europei si ai lumii intregi. Bratul cel mai ieftin de munca este al bietului roman. In ce umilinta a ajuns neamul nostru crestinesc… Oare toata framantarea si durerea aceasta nu ne fac sa-l comparam cu poporul iudeu care merge in Pamantul Fagaduintei? Eu cred ca da. Dar in Pamantul Fagaduintei n-au intrat decat cei intai-nascuti, care isi lasasera toate amintirile in urma, in casa robiei. La fel si astazi, doar cei care isi vor lasa toate amintirile din perioada comunista in urma vor trece in “Romania Fagaduintei” si se vor salva.

“Cred ca atat cat a durat stricaciunea, tot atat va dura si refacerea noastra spirituala”

….cum puteti explica unui om de rand, care nu mai are puterea de a suporta saracia si umilinta, ca numai prin suferinta ne vom putea mantui, ca numai indurand vom putea iesi la lumina?


– Stiti ce sunt toate aceste rele? Ele nu sunt altceva decat un medicament foarte bun pentru sanatatea noastra sufleteasca. Cu cat un popor este mai incercat, cu cat un popor este mai impilat, mai strans si tinut in starile acestea de ispitire, cu atat poporul acesta va fi mai intelept si mai destoinic in a invinge iadul. Cum se poate explica asta? N-ati simtit oare niciodata ca sunteti condusi din umbra? Ca niste forte secrete – puteti sa le spuneti Securitate, puteti sa le spuneti mafie, cum vreti – vin peste noi si ne dirijeaza orice pas? Plecand talentele noastre si geniile noastre, casatorindu-se prin Canada si America, peste 30-40 de ani tara noastra va fi ocupata de straini si noi nu ne vom mai recunoaste originea. Pentru ca asta este scopul initial al celor ce conduc lumea din umbra: desfiintarea natiunilor sub orice forma, desnationalizarea in masa, casatoriile cu orice rasa si religie, amestecarea sangelui. Prin noua ordine mondiala, prin ideea globalizarii, transformam Europa intr-un comunism al statelor. Mai ramane sa desfiintam granitele si haosu-i gata.
Lumea trebuie sa inteleaga ca politicienii nostri sunt doar niste marionete ale acestor forte. Unii isi zic nationalisti. Atunci de ce nu-i intreaba, de ce nu-i consulta pe oamenii care intr-adevar s-au jertfit pentru natiune, care au stat atata vreme in puscariile comuniste? Sa se gandeasca: “Mai, batranii astia pentru ce au suferit? Au fost doar asa, o ciorba goala?”. Extremistii nationalisti nu sunt decat termometrul iudaismului in Romania, sa vada “ei” cum misca natiunea romana la un moment dat. Sa vada pe ce pot conta, incotro se misca duhul nostru. Babilonul, haosul pe care-l traim noi astazi nu sunt decat rezultatul tendintei acesteia de schimbare esentiala a originii noastre, a traditiilor noastre, adica a ceea ce ne leaga ca neam.


– Cand credeti ca va sosi pentru noi clipa de izbavire?


– N-as putea da ani. Dar eu cred ca atat cat a durat stricaciunea, tot atat va dura si refacerea noastra spirituala. Sta in puterile noastre sa o desavarsim. Cu cat stricaciunea va mai dura, cu atat va intarzia si reinvierea. Desi astazi este atat de neglijata, de la educatie va pleca totul. De la educatia religioasa in scoala se va forma o gandire inchegata pe principiile acestea sanatoase, de viata morala. Nu va trece mult timp si va aparea un sir de oameni puternici, potriviti sa apuce fraiele tarii.

“Veacul al XXI-lea va fi doar o urmare a veacului al XX-lea”

– Credeti ca generatiile de astazi, formate intr-un bombardament informational fara precedent, ma refer la televizor si la Internet, vor mai putea fi recuperate pentru o viata crestina, profund morala si sufleteasca?
– Uitati-va, am intrebat odata un baietel de 8 ani ce face cand se scoala dimineata. “Pai… ce sa fac? Ma duc la calculator si ma joc.” E un caz. Ei bine, acest copil, peste 15-20 de ani, nu va mai avea nici o urma de meditatie, nu va mai sti sa citeasca o carte, va fi gol, risipit. Se configureaza inca de pe acum o deformare a lumii, o moarte spirituala a omului. Moartea lui Dumnezeu! Sinuciderea noastra voita! Omul acesta nu mai are nici un sentiment. Nu mai stie sa priveasca o floare, sa se bucure de natura, de creatia lui Dumnezeu. Radacinile lui sunt taiate. Poate fi purtat oriunde de vant.
Daca s-ar mai reduce, dragii mei, din toata falsa educatie a calculatorului, din civilizatia salbatica a televiziunii si Internetului, ar fi bine, caci toate acestea nasc in om o mandrie luciferica, ingamfarea ca peste el nu mai exista nimic. Ei bine, astazi aceasta mandrie se naste o data cu bietul elev, cu bietul taran. Acum iti stie si copilul din leagan ce firma de motor se aude pe strada, ce masina trece pe ulita satului.
Eu nu sunt impotriva calculatorului, nici a televizorului. Dar felul de a-l folosi, cat trebuie sa-l folosesti si cand – asta ma ingrijoreaza. Daca ar fi, Doamne fereste, sa se mai recruteze astazi niste tineri ca sa apere tara, nu stiu cati ar merge sa ia arma, sa-si dea viata pentru un ideal. De ce? Pentru ca oamenii nu mai au nimic, nu mai au patrie, familie, nimic. Si cum sa aiba, daca toti nu vor decat sa plece in Canada? Astfel incat veacul douazeci nu e numai o disparitie a vietii teologice. Este poate mai mult: o disparitie totala a vietii spirituale, decaderea omului, animalizarea lui.
– Si veacul al XXI-lea?
– Batranetea nu-i decat ceea ce a fost tineretea, iar tineretea nu-i altceva decat ce a fost copilaria. Asa ca veacul al XXI-lea va fi doar o urmare a veacului al Xx-lea. Incat toate intrebarile acestea milenariste despre sfarsitul lumii, aceste profetii sunt niste gogoserii, apa de ploaie. Atata vreme cat omul nu va reveni in asezarile firesti, normale, “cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si imbracat”, el nu va avea nici o putere. Din pacate, pentru Romania, din punct de vedere spiritual, veacul al XXI-lea va fi o prelungire “in rau” a veacului al XX-lea. “Rau” cum v-am spus, in felul in care este o ispitire, dar “rau” si pentru o reinnoire a noastra ca neam. Trebuie sa fim optimisti, sa avem toata convingerea ca Hristos ramane acelasi astazi si in viitor.Hristos nu va fi invins niciodata!”

Sursa: Formula As, 2001

(Bogdan Lupescu - fragment interviu)

22 Feb
2012

“Constantin Noica – Istoricitate şi eternitate”

Ce e etern şi ce e istoric în cultura românească


CONSTANTIN NOICA


„De ce noi, românii, etnic vorbind mai omogeni decât germanii, a trebuit să aşteptăm soarta, o mie de ani ? Situaţia geografică defavorabilă, neprielnică condiţiilor istorice, năvăliri barbare, vecini sălbateci? Dar acestea ar fi trebuit să fie motive în plus de afirmare, elemente de mărire proprie, dacă pornirea de a face istorie, pornirea oarbă şi primordială, ne-ar fi aruncat irezistibil în vârtejul universal. Astăzi la ce-am ajuns? La voinţa de a face istorie. Cine a înţeles acest lucru este lămurit cu tragedia culturilor mici, cu tot ceea ce e raţional, abstract, conştient în tragicul nostru“.

Rândurile acestea, scrise de un tânăr acum câţiva ani, pot nedreptăţi sau nu neamul românesc; aceasta nu ne interesează. Ele ne aşează însă dintr-o dată în inima tensiunii care domină, pe toate planurile lumea românească de astăzi.

Read More »

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi [&hellip

Comments Off on Cuvânt și Iubire

Follow Me!

Follow Me! Follow Me! Follow Me! Follow Me!
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Ultimele Comentarii