28 Jun
2018

Vavila POPOVICI: Comportament conflictual

„Ura este nebunia inimii.” – George Byron

   Conflictul este determinat de obicei între două părți diferite, determină stări afective ale comportamentului, de o parte și cealaltă parte, pornește de obicei de la faptul că oamenii sunt nemulțumiți de traiul pe care îl duc, de modul în care este guvernată țara și de oamenii care o guvernează. Stările conflictuale se pot amplifica în cazul în care situația economică a unei țări nu se îmbunătățește, fapt care a și făcut ca numărul conflictelor să crească necontenit, ele să existe în multe țări ale lumii.

   Am mai amintit într-un eseu  că omul, atunci când ajunge să fie nemulțumit, începe să se revolte, detestă conducătorul sau conducătorii, protestează față de incompetența lor, față de minciunile, nedreptățile, imoralitatea lor, iar cei vinovați nu au capacitatea de a înțelege deficiențele conducerii lor, țin „cu dinții” la funcțiile dobândite, la averile dobândite ilegal, cu alte cuvinte la interesele lor proprii și nu la cele ale țării, deși fariseismul instalat în mințile lor îi determină să mintă poporul, să le facă continue promisiuni mincinoase. Încep să urască poporul, pe acei oameni raționali și curajoși care îi critică, provocându-le multă suferință prin răzbunare și pedepsire. Găsesc un „țap ispășitor”, modelul fiind preluat de la comuniștii care întotdeauna aveau sau imaginau un dușman, aplicând pe atunci „lupta de clasă” și acuzând veșnic străinii care vor răul țării. La noi, în momentul de față – „Statul paralel” și Europa.
Zilele acestea s-au făcut niște declarații de o duritate extremă. Am putut auzi:

„Modul în care s-a lucrat în Parlament până la această dată a fost caracterizat de o lentoare care nu mai este acceptabilă.”

„Săptămâna viitoare PSD va alege o altă soluție.”

„Vom explica fiecare pas pe care îl facem. Îl explicăm și îl facem.”

„Vom merge până la capăt.”

„Să fiți pregătiți, sunteți tineri, cu arma la picior, când președintele va fluiera, cu toții să fiți în București.”

„Îi vom zdrobi!”, a exprimat chiar președintele Partidului Social Democrat, tremurându-i fălcile de ură.

   Politicianul român, vice președinte al Camerei Deputaților, dorind să salveze de condamnare pe președintele partidului său, a amintit că PSD dorește redefinirea abuzului în serviciu fără impunerea unui prag valoric, infracțiunea urmând să fie legată de obținerea unui folos material de către cel acuzat.

   Se vrea ca România să fie condusă de decrete și ordonanțe de urgență. După 30 de ani de la revoluție se vrea suprimarea democrației și înlocuirea ei cu un regim dictatorial.

   Țara e asaltată de cei care încalcă în mod constant Constituția, de  hoți și de mafioți, protestatarii strigând: „Nu mai vrem să fim conduși de hoți și de mafioți!”.

   Cum se mai poate media acest conflict pentru a nu se ajunge la violență, când partidul conducător instigă oamenii la violență? Este suficient să ne uităm la expresia feții lor când rostesc aceste amenințări și vedem cât de vizibilă este ura pătrunsă în suflete! Cum mai poți fi tolerant față de nesimțirea, aroganța, ura și inconștiența politicienilor, a partidului și a conducătorului lor „iubit”? Unde se ascund oamenii cinstiți ai partidului care pot cântări dreptatea și cărora le lipsește curajul de a se opune acestor bezmetice luări de poziții ale fruntașilor partidului?

   Personajul acesta de plâns, conducătorul partidului, nu vede că poporul nu-l vrea? Am scris mai demult eseul „Teama căderii de pe soclu”… Îl amintesc celor care nu l-au citit. În plus, faptul că ocupă o funcție publică de mare importanță cum este cea de Președinte al  Camerei Deputaților, având două condamnări la închisoare în acest moment, una definitivă și alta în primă instanță, îl obligă să-și dea demisia, dar teama, prostia și încăpățânarea prevalează în fața unui gest de normalitate, de onoare.

   Situația poate degenera tocmai din cauza amenințărilor și a chemărilor la violență făcute de conducătorii demenți ai partidului. Și ar fi grav. Ura, dușmănia otrăvesc sufletele, spiritul unei națiuni, instigarea la violență distrugând toleranța existentă a societății, ducând la stoparea progresului, lovind, denaturând libertatea și democrația, cucerite cu greu și în timp. Societatea regresează, oamenii suferă.  Libertatea la care am visat și pentru care am luptat, în loc să fie o libertate civilizată în care să acționeze forța dreptului, avem o libertate haotică în care acționează dreptul forței. Dorim să fim liberi, dar nu respectăm legile bunei cuviințe, ne comportăm necivilizat și astfel echilibrul social nu este posibil. Conflictul generează violență și ea se poate amplifica în cadrul societății, ducând la scene de nedorit, până la războiri. Istoria ne-a dovedit acest fapt. Din această cauză conflictele trebuie dezamorsate.

   Cum mai poți răspunde cu blândețe și bunăvoinţă la gesturile lor violente?

   Justiția și societatea civilă au tot dreptul să se opună acestor atentate la spiritul democratic cu greu instituit în țară.

   Când se vorbește despre inegalități, contradicții și nedreptăți, se sugerează a le limita prin dreptate socială, prin legi bine stabilite, prin respectarea lor. Dar pentru aceasta  trebuie să existe, se spune, „un anumit nivel general de spirit civic și responsabilitate socială”, adică să existe procesul educativ, și se propune totodată ca „în fruntea organismelor sociale centrale de decizie, acțiune și comandă, să fie oameni de calitate din punct de vedere moral, profesional și politic”, în mod contrar, deteriorarea socială poate să înceapă și să se dezvolte „de la cap”, determinând și întreținând corupția.

   Heinrich Heine spunea clar și fără echivoc: „O națiune nu poate fi regenerată dacă regimul ei nu dovedește o înaltă forță morală”. Or, cu astfel de conducători în fruntea guvernului, a parlamentului și senatului, nu putem ajunge decât… nicăieri!

 

 

Vavila Popovici

27 Jun
2018

Cristian Gabriel VULPOIU

EȘTI O POEZIE

 

Ești poezia versului pierdut în norul de păcate,
Când ne iubeam până la iad în nopțile de foc
Când ne sărutam, cântam sinfonii de iubire peste moarte
Într-un pat de petale, sub stele coapte, mirosind a busuioc.

 

Ești o poezie, scrisă cu penelul de mărgăritar,
Desculță îmi dansezi prin ploi care trezesc apusuri
Mă doare mâna ta ce mă silește spre sacrele altare
Pendulul morții tace și se răscolește în abisuri.

 

Ești poezia mării, coborâtă din icoanele iubirii,
Cu talazuri ce mă unduie pe versurile tale
Urmez iambul poeziei tale pe scara nemuririi
Gustând dintr-ale soarelui prea dulci petale.

 

Ești poezia iubirii, seninul, însăți un heruvim,
Lasă-mă să te sărut, clipă a paradisului
În lumea de dincolo de lumi, singuri să fim, să ne iubim
Să-i dăm culoare și limpezimi de mir noi, visului.

————————————–

Cristian Gabriel VULPOIU

27 iunie, 2018

27 Jun
2018

Dorina OMOTA: E vară, însă până când ?

E vară, însă până când ?

 

E vară şi nu vreau să plâng
Când mă alintă toți zefirii,
Petele de speranță strâng
Când înfloresc toți trandafirii.

 

E vară şi aş vrea să râd
Când anotimpul fericirii
Cu fluturii albi ce îmi surâd
Mă poartă spre valsul iubirii.

 

E vară dar mă arde-un gând
Venit din ceața amintirii.
Când prin himere alergând
Am ales jocul de-a martirii.

 

E vară-n mine deși când
Privesc oglinda amagirii
Din geana ploilor pe rând
Curg perlele nefericirii…

 

E vară-n suflet dar curând
Nu va mai fi, e-n legea firii,
Pleca-voi înspre cerul bland
Lăsând cu voi versul iubirii…

———————————–

Dorina OMOTA

23 iunie, 2017

Din volumul de versuri ,,Când tăcerile dor “

Imagine: Femeie în grădina de Nicolae Grigorescu

27 Jun
2018

Galina MARTEA: Centenarul Unirii în versuri și proză

O nouă apariție editorială demnă de apreciere. De această dată aniversarea Marii Uniri de 100 ani se regăsește în antologia de poezie și proză „Centenarul Unirii”, Starpress 2018, Editura Olimpias, coordonator Ligya Diaconescu (poet, prozator, publicist, jurnalist). Ca un simbol al unității naționale, antologia respectivă este în exclusivitate dedicată marelui eveniment Centenarul Unirii – 1918-2018.

Cu o prefață formidabil de interesantă și de un efect aparte, din primele pagini ale lucrării facem cunoștință cu cele relatate de Al.Florin Țene (scriitor consacrat, Președinte național al Ligii Scriitorilor Români, membru al Academiei Române de Cultură și Artă), discursul fiind întitulat „Rolul literaturii în oglindirea Marii Uniri”. Având la bază subiectul centrat pe rolul literaturii române în perioada anilor 1918 – prezent, Al.Florin Țene menționează: Dacă după Marea Unire care a împlinit visul de veacuri al neamului românesc pentru a fi uniți în hotarele firești ale României dodoloață, scriitorii, prin operele lor, au rezonat la acest mare eveniment, oglindind în scrisul lor realitățile și trăirile de atunci, iată că și în prezent, la o sută de ani, mânuitorii cuvântului toarnă în tiparele acestuia sentimentele, amintirile, transfigurările despre evenimentele de la 1918… Astfel, prin inițiativa scriitoarei Ligya Diaconescu, care întotdeauna a avut inițiative memorabile pentru a marca marile evenimente ale culturii românești, și de data aceasta reunește într-o importantă antologie lucrări ale scriitorilor români de pe întreg mapamondul, care oglindesc plastic și sugestiv evenimentul reîntregirii neamului nostru în hotarul spiritualității ce ne caracterizează, având ca liant limba română, dulce ca laptele mamei… Așa cum se cunoaște, după Marea Unire din 1918 au început să se dezvolte mai toate ramurile economiei naţionale. Prin acest act înfăptuit la Alba Iulia la 1 Decembrie s-a realizat unitatea naţională şi integrarea în ritmul european de modernizare…”. Ulterior, Domnia Sa realizează subiecte destul de importante și interesante din istoria literaturii române, astfel abordând discursul despre diverse curente literare și anume: despre modernism, tradiționalism, constructivism, suprarealism, etc. În consecință, întreaga expunere literară este centrată prin afirmația că Marea Unire din 1918 a avut un rol extraordinar de pozitiv în dezvoltarea literaturii și integrității naționale române. Nemijlocit, Al.Florin Țene concretizează: „Am făcut această succintă incursiune în istoria literaturii noastre pentru a arăta că există o continuitate în dezvoltarea culturii, dar mai ales a caracteristicii literaturii române. Această însușire fiind prezentă și în paginile scriitorilor, atât în poezie cât și în proza din prezenta antologie, selecție făcută cu profesionalism de scriitoarea Ligya Diaconescu”. În cele din urmă, cu multă admirație, prefațatorul nu uită să menționeze și despre rolul scriitorilor și arta literară ale acestora, care au completat paginile acestei antologii. Antologia fiind divizată în poezie și proză, cu referire la secțiunea proză Domnia Sa spune: „În proza găzduită de această antologie descoperim o artă a autorilor de a ști să învie lumile amintirii sau ale visării îndreptându-le către un sens care nu e niciodată același pe măsura complexității nesfârșite a vieții oamenilor și a evenimentelor majore din 1918. E la acești autori o adevărată obsesie a totalității românești. Autorii: Al Florin Ţene, Elena Jucan, Elena Buică, Isabela Brănescu, Dumitru k. Negoiță, Teresia Bolchiș Tătaru, Ion Pricop, Nadia Urian, Melania Rusu Caragioiu, Ion Pâraianu, Monica Dușan, Teona Scopos, Floarea Cândea, Gina Agapie, Ilie Petru Birău, Magdalena Albu, Carina Ienășel, Olimpia Sava, Galina Martea, Izabela Brănescu, Ligya Diaconescu etc., alunecă de la iluzie la luciditate, de la stabilitate și adevăr istoric la cele mai complicate stări de conștiință”. Cu același spirit demn de admirație, la secțiunea poezie prefațatorul scrie: „Un filon de patriotism, iubire de neam și țară, de limba care ne unește emană poeziile din această antologie. Există o istorie interpretată ca tezaur, nu poate avea pe potrivă decât o geografie, trăire sentimentală și ca istorie a Întregirii neamului. Astfel de sentimente descoperim în poeziile autorilor: Mariana Popa, Melania Rusu Caragioiu, Ion Pricop, Florin Roman, Ștefania Petrov, Vasile Bele, Constantin Predescu , Elana Alina Grecu, Camelia Florescu, Teona Scopos, Carina Baba (Ienasel), Constantin Predescu Neacșu, Elena Buldum, Ștefan Lucian Mureșanu, Costina Ștefănescu, Maria Filipoiu, Geanina Iovănescu, Virginia A. Popescu, Cristian Marinescu, Nicoleta Claudia Drăgan, Galina Martea, Ovidiu Jucan, Rodica Calotă, Gheorghe Dan Obogeanu, Geanina Iovănescu, Constantin Iordan, Rodica Ghinea, Elisabeta Silvia Gîngu, Maria Giurgiu, Lucia Bibarț, Olimpia Sava, Andrei Stan, Vasile Bele, Ligya Diaconescu”.

Denumită DOAMNA LIMBII ROMÂNE de Al. Florin Țene, preşedintele Ligii Scriitorilor Români, Ligya Diaconescu, coordonatoarea proiectului literar „Centenarul Unirii”, este o luptătoare înverșunată pentru idealurile supreme naționale. Domnia Sa realizează acțiuni de mare valoare care, într-un final, sunt finisate cu mult succes, dar, mai ales, sunt dedicate în totalitate unității de credință și de neam, culturii și tradițiilor românești. Astfel, si de această dată Ligya Diaconescu pune în lumină o nouă lucrare ce reprezintă demnitatea și unitatea națională a românilor de pretutindeni. Cu un conținut bine structurat și, corespunzător, cu prezența minunatelor poeme și eseuri ale scriitorilor români contemporani din întreaga lume, antologia „Centenarul Unirii” este cel mai veridic argument prin intermediul căruia omul de creație își exprimă dragostea și sentimentul autentic față de plaiul natal și tot ceea ce este românesc.

 ————————————————-

 Galina MARTEA

Olanda

27 iunie, 2018

26 Jun
2018

Adrian BOTEZ: E liniște de noapte-n miez de zi

E LINIŞTE DE NOAPTE-N MIEZ DE ZI

 

e linişte de noapte-n miez de zi

plâng toropite frunzele de nuc

una pe umărul alteia – făr’ a şti

că-s cercetate-n bezne de un Cuc

 

azurul ţeapăn are-ntr-însul plumb topit

ameninţă apocalipsa din Vechi Schit

azi nu va înnopta: Măria Sa

va prăbuşi în hornuri de vulcan – va devasta

 

căci azi e Ziua fără Cruce : doar o Stea

Stea Neagră – şi Soroc: Corbii confirmă : „CRA”!

…draci călărind schelete – Moartea-i divă

 

popoare-s fără rost – fără colivă…

…toţi – cufundaţi în catastrofă – show burlesc :

toţi vom plăti – ce zeii nu plătesc…

 

…dar – din păcate – nu-i sfârşit împărătesc…

***

 

CÂNT DE HULUBI AUD DIN LUMEA CÈEALALTĂ :

 

cânt de hulubi aud din lumea cèealaltă :

sunt şi acolo tei – lumini şi vetre…

lipsesc doar veninoasele cumetre

lipsesc şi cei ce-aici te lasă baltă…

 

Hristos – baci înţeleptelor mioare

stă în sarìcă – la un foc spăimatic

e dus pe gânduri şi e singuratic :

Al Treilea Cioban şoptea că moare…

 

de ce?” – l-a întrebat – trist – Preaînaltul…

dacă nu eu – atunci să las tot Neamul?

…Crist a-nţeles – căci ranele-i sunt ramul

 

de cari se ţin şi stelele – şi natul…

…dar tu ce zici  – popor fără priinţă ?

meriţi o nouă jertfă dumnezee

la-atâta nerecunoştinţă?

***

 

RESTAURARE ŞI INSTAURARE

 

voi sforăiţi – până

îmbătrâniţi – şi-apoi  –  foarte confortabil şi

convenabil –  muriţi…

 

eu – însă – aş vrea să mi se dea Cuvinte de Foc (de-acolo de

sus – din Cel mai Viguros

loc!) – cu care să    

sparg lumea asta curvită  – în mii de bucăţi  – să-i ajung la blestematu-i

Miez de Crimă  (de toţi nebunii cultivat – cu

întreaga lor

stimă!) – pe care

Miez să-l sfărâm între

dinţi  – şi-apoi să-l scuip – cu mare năduf – în

ţărână – după cum merită – de-o istorie-ntreagă

asasină

 

…abia atunci – se vor stârni

Furtuni de Cristal – se va porni un zgomot

infernal (toţi vor zice: „nebunii-au scăpat din

spital!”) : nu-nu – sunt – miriade – solzii de

lut – care

toţi dintr-odată – vor cădea de pe ochii tuturor

oamenilor – tuturor

regnurilor – cu acompaniament de

vitralii sparte

de-aici şi dindeparte…

 

…în sfârşit – va veni şi Ziua Epuizării

Flegmurilor – şi a venit – discretă şi deplin

curată – Ziua Tuturor

Vergurilor

 

…abia atunci vor crăpa toate

burţile şi bolţile de

temniţă („precum în cer – aşa şi pre

pământ”!) – şi un singur strigăt îi va

uni – pe răsfiraţii

orfani ai firii : „iată

Paradisul – cel dintotdeauna ignorat – de

orbi…acum împănat de

înfocaţi Corbi!

 

..Hristos – cel atât de singur şi de

nimeni – pân-acum  –

ascultat – abia atunci se va-ntrona

în vecii vecilor

Împărat…

***

 

NU SE-NGĂDUIE-N VĂZDUH VÂNT ŞI GÂNDURI BUNE

 

nu se-ngăduie-n văzduhuri vânt şi gânduri bune :

numai greierul din ierburi nu-şi trădează strune

şuieră – ca pe tăpşan – presimţiri neroade

iară peştii din pârâu descântă năvoade…

 

soare – soare – stea-unsoare – izvodită-n mirişti…

stau sub umbre stejăroase – frământat de linişti :

uite-acum năboiesc norii – şi mă smulg din rane

răstignitul iar cerşi-va târgului – piroane…

 

…nu-i de bine – sfinte-albine – navigând arome!

…se târăsc – din umbră – iarăşi –  fiarele din vome

ruginit de nedormire – le cad pradă bleagă

 

cât de trist sunt – numai Cristul de-a vrea să-nţeleagă…

…ciori şi buhe – nu-mi daţi roate – încă-a stârv nu mìros

m-aş vrea frate doar c-un Vultur – chiar de-i plin de ìfos…

***

 

CERUL DE SEARĂ – VAZĂ DE CRISTAL

 

cerul de seară – vază de cristal

cu fulgerări domoale-mpacă teii

…”să-nceapă – oare – Trudnicul Final?

dar frunzele mai au – furiş – scântei

pe care le-or  preda Casiopeii!

 

Read More »

26 Jun
2018

Anca-Maria DAVID: Un fluture hoinar

UN FLUTURE HOINAR

 

Un fluture hoinar
Zboară nestingherit,
Peste câmpii colorate,
Cu arome parfumate.

 

Inundându-mi fiinţa,
Mă cuprinse dorinţa
Unui zbor către stele
Spre visele mele.

 

Zboară peste câmpii,
Răscolind printre nori
Mii de şoapte aprinse
Aruncate în vise.

———————————

Anca-Maria DAVID

26 iunie, 2018

26 Jun
2018

Petru Daniel VĂCĂREANU: Giulgiul nostru sfânt

Giulgiul nostru sfânt

 

De la Tisa până peste Nistru
De la Cernăuți până la Giurgiu.
Doamne-mi înfășoară sfântul giulgiu
Pentru orice erou neștiut sihastru…

 

Al neamului curajos scut astru
Rămas fără cruce și fără nume
Să se audă de noi în astă lume
Cu tricolorul înfășurat măiastru.

Roșu, galben și albastru !

—————————————-

Petru Daniel VĂCĂREANU

26 iunie, 2018

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi [&hellip

Comments Off on Cuvânt și Iubire

Follow Me!

Follow Me! Follow Me! Follow Me! Follow Me!
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Ultimele Comentarii