Cuvânt și iubire

Important: Antologia pentru Civilizația Creștină ASCIOR 2018, „Uniți prin Credință” în cadrul sărbătoririi Centenarului Marii Uniri – își așteaptă coautorii!

Vă așteptăm să edificăm o Cetate a credinței și Unității naționale! Redactor șef al Antologiei ASCIOR 2018 este, ca și la Antologia ASCIOR 2017 distinsa poetă Mirela Munuța Alexa!
Îi așteptăm pe coautori cu lucrări care să respecte următoarele cerințe:

1) Lucrările sunt așteptate până pe data de 15 august 2018 pe adresa antologieascior2018uniti@gmail.com, în format New Times Roman 12, la un rând, pe o singură coloană. Sunt așteptate lucrări de la minim 3 pagini A4 la maxim 10 pagini A4, minimul este dat de necesitatea ca lucrarea să aibă un conținut expresiv iar maximul este dat de necesitatea contribuției echilibrate la construcția volumului (volumelor) Antologiei.

2) Tema Antologiei ASCIOR 2018 este „Uniți prin Credință” și sunt așteptate lucrări privind credința neamului, privind dorul de Unitate și realizările unității naționale de-a lungul mileniilor în demersuri diferite, teologice, filozofice, culturale, istorice, științifice, folcloristice, monografice etc. completate adiacent cu lucrări de dragoste, confesiuni, evocări, bibliografii etc.

3) Lucrarea trebuie să cuprindă și o parte de biografie a coautorului (de maxim 20% din lucrare, în formatul word al lucrării, nu în alte formate), biografie care să cuprindă nume și prenume, data nașterii, activitatea culturală: volume publicate de autor sau în colaborare (nume, dată și editură), reviste (nume) la care a colaborat, distincții primite în cariera culturală, cărți (articole) în pregătire, eventual organizații culturale cu care colaborează. Așteptăm materiale teologice privind valoarea teologică a neamului, mântuirea omului prin jertfa pentru neam, așteptăm poeme patriotice, revoluționare, așteptăm poeme și cântece de dor de țară și de neam…

4) După trimiterea materialelor se așteaptă de coautor primirea confirmării acceptării lucrării (sunt rare cazuri de respingere, dar sunt) după care se virează (în perioada 1-30 septembrie 2018), contribuția pentru pregătirea, editarea, tipărirea și expedierea volumelor (în țară), contribuție de 30 lei/pagina A4, contribuție trimisă de coautor (sau în numele lui), contribuție care se virează numai în contul Asociației ASCIOR RO67BRDE100SV59744411000 cu specificația: Nume și prenume autor și „Pentru Antologia ASCIOR 2018”, specificații strict necesare pentru a se evita confuziile.

5) Facem tot posibilul ca Antologia ASCIOR 2018 să apară cel târziu în decembrie 2018 pentru cinstirea Jubileului Marii Unirii! Antologia va cuprinde:

a) Operele coautorilor
b) Selecțiuni din revista Orizonturile Bucuriei
c) Selecțiuni din activitățile ASCIOR și filialelor ASCIOR
d) Selecțiuni de la Conferința națională pentru Civilizația Creștină, ASCIOR 2018, din perioada 1-15 octombrie 2018
e) 20 pagini color privind activitățile ASCIOR

6) Coautorii vor primi 4 volume ale Antologiei pentru Civilizația Creștină ASCIOR 2018 „Uniți prin Credință”. Dacă vor fi 40-45 coautori și volumul va avea până în 400 pagini, se va face o secțiune unică și în acest caz coautorul va primi 4 cărți de antologie. Dacă sunt peste 45 -50 de coautori ți peste 550-600 de pagini, suntem obligați să facem iarăși două secțiuni, în acest caz coautorul va primi 3 volume din secțiunea unde este înscris și un volum din secțiunea cealaltă.
Graficienii care ne vor face onoarea să participe cu lucrări, vor primi două volume (în cazul secțiunii unice) sau două volume (în cazul că facem două secțiuni).
Autorii, dar și pictorii și graficienii, vor primi un volum personalizat!

7) Anul acesta facem Tombola Antologiei ASCIOR 2018 și în cadrul festiv al Conferinței Naționale pentru Civilizația Creștină, ASCIOR 2018 vor fi trase la sorți numele participanților coautori și cei doi câștigători vor fi sponsorizați pentru publicarea materialelor în prezenta antologie.

Vă rugăm să vă anunțați participarea, vă așteptăm cu drag să participați la Antologia pentru Civilizația Creștină, ASCIOR 2018 „Uniți prin Credință”!

Vă așteptăm să facem împreună istorie, istorie românească, istorie adevărată!

Dumnezeu să ne ajute în acestă importantă lucrare! Doamne ajută!

ASCIOR pentru bucuriile omului!

———————————-

Ioan Nicolae MUȘAT

Buzău

7 iulie, 2018

Dor

Mi-e dor
de amintirea șoaptei
ce-ar fi avut putința …
să fie mâine.

———————————-

Doina Constanța SPILCA

Timișoara

1 iulie, 2018

Amadeo Modigliani, 1884 – 1920

 *

Dacă mă iubești, iubește-mă toată

Dacă mă iubești, iubește-mă toată,

nu pe porțiuni de lumină sau umbră…

Dacă mă iubești, iubește-mă neagră

și albă. Și gri, și verde și blondă,

și brună…

Iubește-mă ziua,

iubește-mă noaptea…

Iar în zori, cu fereastra deschisă!

Dacă mă iubești, nu mă ciunti.
Iubește-mă toată… Sau nu mă iubi deloc!

Dulce María Loynaz, Kuba (1902 – 1997)

Traducere Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg

din “Antología Lírica”, Colección Austral, Espasa Calpe, Madrid

***
Si me quieres, quiéreme entera,//Si me quieres, quiéreme entera,/no por zonas de luz o sombra…/Si me quieres, quiéreme negra/y blanca. Y gris, y verde, y rubia, /y morena…/Quiéreme día, /quiéreme noche…
¡Y madrugada en la ventana abierta!…//Si mi quieres, no me recortes./¡Quiéreme toda …O no me quieras!

Aripi regăsite (gogyoshi)

 
simţind
gustul valului
spart de malul
plin de alge
mi-am regăsit aripile

—————————-

Vasilica GRIGORAȘ

Vaslui

6 iulie, 2018

În Decembrie, 1989 “exilul” românesc a luat sfârșit.
Cu aproape două mii de ani în urmă învățați ai poporului evreu (unul dintre popoarele cu o profundă experiență și înțelegere a fenomenului exilului) au definit “exilul” drept “”galut”, condiția unei populații dezrădăcinate, în chip silnic înstrăinată și de glia străbună și de valorile care identifică neamul. În mod clar și lămurit acei învățați au stabilit diferența de categorie dintre “exil” și “răspândire” ori diaspora. Consecvent cu această înțelegere este limpede că pentru Români starea de “exil” nu mai există.
Cu toate limitele, care sunt și vor fi ale oricărei așezări omenești, în România funcționează condițiile care îngăduie existența neamului în chip firesc, de continuitate istorică și de civilizație. Dar, chiar și așa, rămâne, ca realitate fizică, existenta unui mare număr de Români trăitori în afară hotarelor României. În cele ce urmează nu mă voi referi la cei care, din pricina unor condiții și nedreptăți istorice pe care, nădăjduim, timpul le va corecta, trăiesc în țări vecine cu România, ci la cei care se află “peste mări și țări”, cei care, măcar parte din ei, au reprezentat “exilul” românesc în Occident.
Între aceștia putem deosebi două categorii distincte.
Sunt cei care, după 1989 au pribegit înspre țări care, nădăjduiau ei, pe drept ori nedrept, le pot oferi condiții economice mai bune. Aceștia pot fi asemuiți celor care își caută un “serviciu” mai bine plătit și ei sunt parte a fenomenului “globalizării” economice. A două categorie sunt acei români care, cum spuneau, au reprezentat “exilul” și au păstrat tradiție și credință românească în condițiile în care ele nu puteau fi observate, decât cu enorme jertfe, în România.
Acești Români străbat o criză de identitate și ei încă, mai caută să își afle rostul de a fi.
După părerea mea ei au două opțiuni. Fie de a se asimila complet țării în care trăiesc, cu riscul de a își pierde identitatea românească de tot, fie de a își păstra o dimensiune românească și aceasta, în chip necesar, va însemna o nouă relație cu România, cu “țara”.
Putem vedea că o parte dintre cei ce au fost “exilul, în momentul de față, sunt depășiți și se comportă ca rămășițe, ca structuri osificate și mumifiate care continuă să folosească, față de România, modelele de exprimare și apreciere rămase din vremea “războiului rece”. Unii dintre ei o fac din neputință de a se “reinventa” alții o fac din rea credință și frustrare. Aceștia din urmă sunt cei care s-au lăsat amăgiți, cel mai adesea din orgoliu prostesc, de către organizații care aveau de scop orice dar nu binele Românilor (gen organizațiile financiarului “deja” internaționalist, George Soros). Acești indivizi, “elită de mahala”, s-au complăcut în a insulta tot ce era românesc și au cules a se vedea marginalizați ca o măturătura scârbavnica. Sunt cei care continua să „lupte” contra unui comunism care nu mai există de aproape treizeci de ani, o generație. Ducând această penibilă „luptă” contra unui adversar care nu există, cu știința sau neștiința,ei sfârșesc prin a insulta tot ce este românesc și a se alătura, în acest chip, celor mai neloiali adversari ai Neamului Românesc. Dar aceasta este ,în „apus” ca și în România, doar o minoritate, o minoritate nesemnificativă gen „imbecilii utili” manipulați de ONG-uri, abominatia #rezist și eisdem farinae. Majoritatea vie a românilor din Occident nu au de ce să practice o asemenea atitudine. Pentru ei rămâne deschisă posibilitatea adaptării la condițiile țării în care trăiesc și păstrarea valorilor românești, a modelului existențial românesc. Pentru ei rămâne dragostea de neamul românesc, țara românească sub pavăza credinței strămoșești ortodoxe. Aceasta înseamnă înțelegerea faptului că “neamul” și “țara” sunt realități istorice și obiective, reale, dar, în același timp, sunt stări și realități duhovnicești. “Din afară” acest lucru este foarte limpede și nu întâmplător, pentru românii din Occident, aceste realități atârnă între lumea văzută și nevăzută și sunt pline de o covârșitoare încărcătură afectivă și emoțională. Conștient și inconștient ele sunt trepte spre mântuire și stare de rugăciune. Mai pe scurt spus, ce rămâne este dragostea de neam și țară si statornicia în Ortodoxie și datoria de a promova bunul lor nume, atâta cât ne stă în putere. În ce privește relația cu starea politică din țară, după părerea mea, românii care trăiesc definitiv în afara granițelor României pot și au datoria să își exprime părere în buna credință, dar cred ca este imoral ca ei să participe la lupta politică sau, altcum spus să se exprime prin vot. Doar cei care trăiesc în România ar trebui să aibă dreptul și datoria să voteze căci pe ei, rezultatul acestui vot îi afectează direct.
Când dorul ne macină, când îl simțim că rana pururea deschisă, ne rămâne un remediu.
Între lacrimi și resemnare putem rosti, uneori tare și alteori în șoaptă, iar cel mai adesea în gând: ȚARA, ȚARA, ȚARA.

—————————————

Alexandru NEMOIANU

Istoric
The Romanian American Heritage Center

6 iulie, 2018

„Dacă moartea ar fi sfârșitul a tot, cei mai în câștig ar ieși ticăloșii, fiindcă o lespede pe mormânt i-ar izbăvi și de trup și de suflet și dezbaterea s-ar încheia astfel pentru totdeauna.”

– Platon

   Scriam în eseul  „Despre cinste, necinste și ticăloșie”‚ că ticălosul fură, minte, stăpânește în afara oricărei legi; că vrea în orice chip să învingă, să stăpânească. Iată că am avut astăzi ilustrarea acestor afirmații.

   Proiectul de lege care prevede modificarea Codului penal a fost adoptat miercuri în Camera Deputaților, în calitate de for decizional, cu 167 de voturi „pentru”, 97 de voturi „împotrivă” și 19 abțineri. Modificarea s-a făcut în 2 zile cu tupeul, nerușinarea autorilor, cu nerespectarea legilor, cu nepăsarea totală față de interesele oamenilor, față de soarta țării. Modificările au fost făcute pentru un grup restrâns de persoane, în raport cu populația acestei țări. Ele nu reprezintă interesele generale ale cetățenilor, ci reprezintă interesele grupului restrâns, de a facilita înlăturarea în unele cazuri a răspunderii penale a infractorilor – funcționari publici și infractori de drept comun. Direct spus, s-a înlesnit dreptul de a păcătui, în scopul dobândirii de bunuri materiale – funcții bine plătite și averi ilicit dobândite. Credința și bunul simț al omului nu permitea în trecut, ca oamenii să nu fie trași la răspundere și pedepsiți pentru greșelile lor.  De astăzi toleranța față de abuzuri și nedreptăți va fi deosebit de generoasă, ceea ce va crea un decalaj și mai mare între populația avută și cea sărăcită.

   Dragnea împreună cu complicii săi din țară, dar și din străinătate (a tunat și i-a adunat!) au lucrat rapid încercând dărâmarea nu doar al codului penal şi al statului de drept, ci şi al Uniunii Europene și Alianței Nord – Atlantice.

   Deși votul pentru schimbarea Codului penal era programat de social-democrați pentru data de 5 iulie,  la o zi distanță de dezbaterile din plen, astăzi, miercuri 4 iulie, înainte de începerea ședinței, coaliția PSD-ALDE a decis ca votul final să aibă loc în aceeași zi. Ceea ce s-a și întâmplat.

   Imediat după ce Codul penal a primit votul în Camera Deputaților, președintele Klaus Iohannis a criticat dur modul de desfășurare a ședinței din plen și a anunțat că va contesta proiectul la Curtea Constituțională a României (CCR): „Ceea ce s-a întâmplat în Parlament se numește dictatura majorității și este profund dăunătoare democrației. PSD-ul a trecut în timp record Codul penal prin Parlament, cu un simulacru de dezbatere în Camera Deputaților şi acest lucru este profund dăunător. Despre conținutul Codului penal modificat voi avea o prezentare mai lungă atunci când voi contesta la Curtea Constituțională acest act normativ. Este bine de știut că și Codul de procedură penală la care m-am referit acum câteva zile este în pregătire pentru a fi contestat la CCR“.

   Este foarte adevărat, democrația nu este dictatura majorității, ci democrația înseamnă ca fiecare om să-și poată exprima opinia sa, și vocea lui să poată fi auzită. Majoritatea este cea care luptă să-și păstreze puterea, minoritatea luptă pentru a o dobândi. Și acest lucru se înscrie în normalitate. Important este cu ce mijloace se duce această luptă și dacă ea respectă moralitatea, adevărul și dreptatea. Ori aici suntem deficitari.

   Liderul PSD Liviu Dragnea a replicat susținând niște aberații, ducând lumea în eroare – meșter în buimăceală – , că modificările aduse Codului penal nu au fost făcute pentru el, deși, este clar că modificările îl pot scăpa de condamnarea la trei ani și jumătate de închisoare pentru abuz în serviciu. „Eu nu vreau să plec ca prostul din această viață și din această funcție. Foarte simplu și vă spun pe românește – ca și cum ar fi putut spune într-o altă limbă – , ca la noi în Teleorman, adică vreau să duc această luptă până când sper că fiecare român, și dumneavoastră și oricare din această țară să știe că poate avea încredere în justiție, chiar dacă nu 100%“. Adică nu ca un nătărău ci ca unul deștept. Trufia nu-l poate lăsa să accepte absolut nimic, nici o vină. El, „nevinovatul” vrea să demonstreze această nevinovăție și apoi??? Să plece… În ce mod?  S-o fi convins că oamenii nu-l vor! Iar „după el – potopul!”

   Justiția nu va mai putea face ceea ce numim „dreptate”, fiindcă noile legi, de fapt, lovesc în dreptate. Este clar că aceste legi vor destabiliza țara, din toate punctele de vedere. Deciziile se vor muta din zona justiției în cea a politicului. Cine a trăit în perioada comunistă, își amintește: Erai prins cu ceva – furt sau ai omorât un om cu mașina, partidul te salva dacă voia. Era suficient un telefon și justiția se conforma… S-a urmărit și s-a obținut în acest moment un control totalitar al țării, în care justiția nu va mai putea face dreptate. Adevărată ticăloșie!

   „Schizofrenie!, îmi spune la telefon un prieten din țară. Știi că schizofrenicii au idei false sau au pierdut contactul cu realitatea? Sunt virulenți și periculoși”. Da? „Da! De curând s-a ajuns la concluzia că o persoană diagnosticată cu schizofrenie nu deosebește realul de ireal, are halucinații, temeri nejustificate și paranoia (Soroș, societățile străine, statul paralel, Europa, America). Nu, nu știi ce este la noi! Oamenii cu o pregătire serioasă sunt conduși și criticați de analfabeți, cei cinstiți sunt denigrați de borfași… S-a întors lumea pe dos!”.

   Vorbim despre necesitatea schimbării mentalității oamenilor, dar ea nu se poate face decât cu ajutorul elitelor. Cădem de acord că elitele trebuie căutate, promovate și respectate, că vocea intelectualității trebuie să poată fi auzită cât mai des și cât mai mult. Fără știință, fără cultură și fără credință – fiindcă și credința este o formă a culturii – , oamenii sunt debusolați, nu își găsesc locul, liniștea, reperele atât de necesare fiecărei activități. Și în acest mod societatea nu poate progresa. Mihai Eminescu spunea : “Cultură se numește înainte de toate o anumită stare și grad de dezvoltare a inteligenței”. Or, fără muncă, instruire și lectură, inteligența nu se poate dezvolta, omul rămâne o ființă primitivă, se complace de cele mai multe ori în această situație, se comportă în mod necivilizat, stânjenindu-i pe ceilalți, mai instruiți și mai cultivați.

     Îl întreb dacă nu este vina oamenilor valoroși că au admis să-i conducă nulitățile. Prin nulități înțelegându-se oamenii needucați, neinstruiți profesional și ne școlarizați suficient. Telefonul se întrerupe.

—————————-

Vavila Popovici

Carolina de Nord

5 iulie, 2018

Cu aproape trei decenii în urmă am crezut că vom pipăi, cu adevărat, fenomenul democrației,  aceasta fiind o formă de organizare politică a societății care proclamă principiul deținerii puterii de către popor, așa afirmă dicționarul explicativ român. Aproape cu trei decenii în urmă am crezut cu toții  că în sfârșit este obținută acea libertate socială de care are nevoie omul simplu al societății, poporul. Am crezut…, însă realitatea prezentă ulterior s-a dovedit a fi nespus de dură. Dacă unele țări din fostul lagăr comunist, prin inteligența lor (spre exemplu, țările baltice),  au reușit pe parcursul acestor trei decenii să obțină ceea ce și-au dorit și ceea ce și-au propus din start după destrămarea imperiului sovietic, atunci unele țări, precum Basarabia, nu au izbutit nici pe aproape să se încadreze în limitele obiectivelor dorite de către popor. În timp, s-a promovat o cultura politică de tip haotic care, într-un final, a produs și a instaurat în cadrul Moldovei, stat independent de după 1991, fenomenul unei anarhii absolute, aceasta reprezentând în mod real o stare de dezordine totală în cadrul țării, de haos și, nemijlocit, de atitudine nesatisfăcătoare a individului față de propria colectivitate. Însă această anarhie, în mod special, cu privire la atitudinea nesatisfăcătoare/ intolerabilă a individului față de propria colectivitate este specifică mai mult pentru clasa dominantă/ clasa politică și nu pentru restul societății. Această stare de dezorganizare și ignoranță totală din partea clasei politice și de guvernare față de propria societate, în cele din urmă, a adus țara în pragul unei crize sociale fără precedent. Credem, este un caz aparte în Estul Europei, mai bine zis în sud-Estul Europei, inclusiv și la nivel mondial, unde după anii 2000 în societatea basarabeană se neglijează în cel mai real mod libertatea de voință a concetățeanului. Într-o asemenea situație dreptul cetățeanului este umilit, adică egalitatea tuturora în fața legii lipsește, iar dacă să ne referim la componenta democrație, atunci aceasta este lipsită complet de valori fundamentale. Prin urmare, în modelul de democrație moldovenească lipsește esențialul și anume: fenomenul de conștiință, dar mai ales, de conștiință a clasei politice și de guvernare, aceasta reprezentând vizibil mentalitatea și comportamentul individului dominant. Astfel, prin acțiunea comportamentului au loc acele procese sociale care produc continuu nelegiuiri ce sunt numai în detrimentul poporului. Nelegiuirile provocate de către clasa dominantă includ în sine fapte ce contravin legilor juridice, obligațiilor morale și funcționale, în rezultat, dând naștere corupției, inechității și injustiției sociale, dar cel mai grav, inegalitatea cetățenilor în fața legii. Dacă să privim lucrurile cu atenție atunci vom vedea cât de grav este afectat și umilit cetățeanul acestei comunități, iar dacă să ne referim la dreptul civil al acestuia atunci lucrurile devin și mai tragice. În prim plan, este ignorat dreptul civil al omului la o jurisprudență democratică, organele de drept fiind cel mai nesigur domeniu al societății. Realitatea și faptele respective demonstrează în nenumărate rânduri că deciziile judecătorești sunt realizate în baza veniturilor bănești, adică cine oferă mai mulți bani în formă de mită acela și câștigă procesul. Astfel, suferă o armată întreagă de oameni care sunt implicați în procese de judecată civilă, penală etc. La acest capitol sunt prezenți cetățeni cu deplină dreptate, însă fără bani și fără ocrotire judiciară/ socială corectă, rezultatele pozitive fiind în majoritatea cazurilor de partea celor   cu bani (https://www.europalibera.org/a/ion-sturza-vizita-filip-in-sua-invalidarea-alegerilor/29321860.html). În așa mod, societatea există în baza unei democrații nespus de fragile și, respectiv, a unui sistem judiciar destul de fragil și corupt.

Societatea moldovenească este foarte bine cunoscută în plan mondial la capitolul „statul cu o democrație fragilă”, respectiv, „țara cu cea mai înaltă rată a corupției, nedreptăților și inechității sociale” etc (https://adevarul.ro/moldova/actualitate/moldova-topul-tarilor-cea-mai-mare-coruptie-intr-un-studiu-realizat-transparency-international-1_582c26f65ab6550cb88e344f/index.html). Se cunosc lucruri și acțiuni ce îngrijorează opinia publică internațională/ europeană (violență, crime, trafic de ființe umane, sărăcie și degradare socială la nivel înspăimântător, democrație imitată, etc.), însă nu se cunosc acele acțiuni care ar trebui să contribuie pozitiv la înlăturarea tuturor nelegiuirilor ce au loc în societate și, cel mai tragic, cum și când va fi posibil punerea pe picioare a unei existențe civilizate în cadrul țării și, nemijlocit, instaurarea unui sistem democratic și transparent în administrarea societății. Nemijlocit, întrebarea de bază este: cum să obții o democrație adevărată într-o societate atunci când întreg poporul este manipulat de o mișcare politică populistă nespus de dăunătoare; cum să construiești un stat democratic și civilizat atunci când drepturile civile ale cetățeanului sunt lezate aproape în totalitate, iar clasa dominantă continuă să hrănească aspirațiile poporului doar cu slogane politice, fără a le acorda ajutorul și suportul real în viața de toate zilele? Apoi, libertatea de exprimare este un factor ce vizează insecuritatea omului/ cetățeanului, cu atât mai mult a jurnalistului, persoana care trebuie să asigure și să relateze în mod transparent realitatea prezentă în societate. Iar modelul de comunicare, practicat în a intimida și a dezinforma masele, este un factor nespus de negativ, fiind doar în favoarea clasei dominante. Astfel, poporul s-a ales cu sentimentul de frică și supunere, în rezultat, lipsa de curaj fiind foarte limitată în a protesta contra nelegiuirilor și nedreptăților sociale. Cu certitudine, poporul este înfricoșat, deoarece poliția, organele de stat pentru menținerea ordinii publice, organele de securitate socială activează foarte dur împotriva oricăror acțiuni de stradă, oricăror revendicări de nemulțumire ale populației prin proteste. În cele din urmă, inechitățile sociale rămân nesoluționate, deoarece poporul înfricoșat, disperat și lipsit de inițiativă este nespus de pasiv în organizarea manifestațiilor cu caracter politic și social, iar, în același timp, clasa dominantă este satisfăcută de situația creată, promovând în continuare o tactică plină de populism distrugător, aceasta fiind o atitudine favorabilă doar în satisfacerea propriilor dorințe și necesități. Deci, aceasta denotă încă o dată faptul cât de nedemocratică este societatea moldovenească, totodată, incluzând în sine faptul că poporul nu are dreptul la niciun fel de proteste sociale în cazul dacă acestea nu coincid cu interesele clasei dominante. Dacă să facem o paralelă la unele țări democratice, atunci vom menționa că Curtea Supremă americană deține o hotărâre în care se spune: „Un popor inert este cel mai mare pericol al democrației. Demonstrațiile sunt un drept al oamenilor de a-și spune toată împotrivirea împotriva unei măsuri politice sau oricărui alt fel de măsuri”. Conform acestora, putem defini/ intui că inexistența unei democrații transparente în Moldova este din vina poporului. Să fie oare așa? Tot posibilil! Dacă să analizăm realitatea creată, atunci toate lucrurile se întâmplă doar că poporul este mereu cu capul plecat și acceptă foarte ușor și în mod umil totul, fără ca să reproșeze celora ce stau în capul puterii, de la puterea locală până la cea centrală. Poporul suferă la nesfârșit, dar e mulțumim cu ceea ce are și nu are curajul să mai pretindă sau să ceară ceva în plus. Este o cultură întemeiată de decenii, o cultură de supunere în fața celui cu putere. Astfel, populația, mai ales cea de vârsta a treia și cea din sectorul rural, suportă la nesfârșit și constant consecințele/ acțiunile neplăcute ale demnitarilor de stat, suportă nedreptatea, sărăcia și tot ceea ce este injusțiție socială, însă toți tac, nimeni nu protestează împotriva climatului indecent prezent în cadrul țării. Iar generația mai tânără, aptă de muncă, își găsește refugiu în a exista doar prin procesul migratoriu în afara țării, astfel lăsând teren liber pentru acei ce fac insuportabilă viața acasă. Însă acei puțini concetățeni care au mai rămas și mai sunt în țară nu au nicio posibilitate de a înfrunta răul instaurat, deoarece este prea mare, iar forțele de ordine, organele de drept sunt într-o colaborare destul de fructuoasă cu clasa politică și de guvernare. Țara este împânzită de o negură extrem de deasă prin care este foarte greu de traversat pentru a desluși transparent lumina zilei, astfel poporul rămânând inert în propria casă. Numai că ultimile evenimente ce au avut loc recent în legătură cu alegerile primarului de Chișinău au trezit puțin lumea și le-a deschis ochii cât de cât pentru a înțelege mai bine procesele populismului nedemocratic înstaurat în societate. În urma mai multor comentarii dure din partea comunității internaționale (UE, SUA, etc) împotriva clasei politice și de guvernare moldovenești și în legătură cu invalidarea alegerilor din 3 iunie curent, Vladimir Socor, analist politic al Fundației „Jamestown” din SUA, comentează: „Decizia celor trei instanțe de judecată a scos oamenii în stradă…”, nemijlocit, Domnia Sa concretizează afirmațiile unor partide politice care au lansat Mișcarea de Rezistență Națională și care spun că „Moldova se transformă într-o dictatură” (https://www.timpul.md/articol/vladimir-socor-guvernarea-este-pusa-la-zid-i-opoziia-ar-putea-boicota-alegerile-din-toamna-132556.html). Însă conform celor relatate de europarlamentarul român Siegfried Mureșan (care spune că guvernanții Moldovei trebuie să fie conștienți de ceea ce au făcut, iar cetățenii R.Moldova merită mai mult”), aflăm că în Parlamentul European în 5 iulie curent va fi discutată problema crizei politice din Moldova cauzată de invalidarea alegerilor pentru primarul capitalei. În același timp aflăm de la europarlamentarul român că situația din Moldova privind încălcarea drepturilor omului, a democrației și a statului de drept va fi discutată alături de problemele respective din Somalia și Burundi (https://www.timpul.md/articol/moldova-ajunge-alaturi-de-somalia-i-burundi-in-parlamentul-european–europarlamentar-guvernanii-trebuie-sa-fie-contieni-ce-au-facut-132623.html).

Read More »