In seara de 23 spre 24 Decembrie, dupa miezul noptii si pana la ziua, se obisnueste, prin unele parti din Ardeal si Tara-Romaneasca, sa mearga cetele de copii, alcatuite din doi, trei, patru, si cate odata si mai multi insi, din casa in casa, cu colinda, mos-ajunul, buna-dimineata, colindisul, sau buna dimineata la mos-ajun. Prin jud. Muscel se zice ca umbla cu colindetele.
Prin unele parti din jud. Prahova, aceasta se face in seara de 22 Decemvrie : “Copiii de la etatea de sapte pana la treisprezece ani se intrunesc la unul din hanurile mari ale comunei, cam de obiceiu in unul din acelea unde se face hora. Aci da fiecare cate 5, 10, 15 bani, dupa putere si fac o suma, pe care o dau carciumarului, ca sa le dea lautarii, sa le cante si ei sa joace.
In aceasta sara nu vine nimeni la han, doar copiii. Petrecerea lor tine pana la 12 sau 1 noaptea, cand se impart in grupuri cate 5 sau 6, sub conducerea unuia mai mare dintre ei. Pleaca toti in toate partile, strigand pe la ferestrele locuitorilor : – Buna dimineata la mos-ajun !
Stapanul casei iese si le da covrigi, mere, nuci sau colindele, cari sunt singura rasplata a umbletului lor”.
Obisnuit copiii au traistute sau sacui in gat sau bete in mana, pentru ca sa se apere de cani si sa se sprijine la alunecusuri. Prin Banat si prin unele parti din Ardeal, copiii cari merg cu colindul, se numesc piterei sau piterei ; impartiti pe cete sub conducerea unui vatav de ceata, ei umbla prin sat dela casa la casa, poftind ziua lui Ajun cu adausul: “ca-i mai buna a lui Craciun.” Pitereii pot umbla slobozi prin casele oamenilor, caci dupa credinta poporului ei sunt purtatori de noroc si fericire. De cum intra in vreo casa, e datina ca pitereii sa scormone focul din vatra cu betele ce poarta in mani si cari se numesc colinde.
Prin Muntii Apuseni, in zorii zilei de Ajun, copiii de la 12 la 14 ani, formati in cete de la 5 la 40 de insi, pornesc in strigari a colinda pe la case. Intrand ei zic, in rotacismul lor :
– Bur ajurul lui Craciur ! iar iesind :
– Noi iesim, Dumnezeu intra !
Ei se numesc pitarei si colinda pana seara .
Prin unele parti din jud. Gorj, mamele pun copiilor in sacui, Ia pornire, nuci si mere, pe care copiii in parte le mananca, iar ramasita o pastreaza, caci aceste nuci si mere purtate de colindatori, descantandu-le si dandu-le sa le manance femeile cari nu fac copii, se crede ca vor naste nu dupa multi ani.
Aceste nuci si mere, precum si colacii pe cari copiii ii strang in aceasta noapte, se dau vacilor spre a fata vitei multi, – cat de multi sunt si pitaraii, – nume ce-l poarta atat copiii cat si colacii pe cari cetasii ii dobandesc in schimbul urarii lor.
De la acest nume, si aceasta datina a umblatului se numeste “in pitarai”, iar ajunul Craciunului mai poarta si numele de “in ziua de pitarai”.
Prin jud. Muscel, in noaptea de catre Ajun, tineretul se aduna la o casa, baga lautari sau canta unul din fluier si aici se pun pe sbereguiala si petrecere pana la miezul noptii, cand pornesc spre capul satului, de unde ieau casele de-a randul strigand : – Buna dimineata la mos-ajun!
Gazda le da colindeti: covrigi, colacei, poame, iar cate odata si cate un paharel de vin. Unii gospodari ii baga in casa si ii pun sa scociorasca cu ciomegile in foc, ca sa aiba noroc la clostele cu pui. Dupa aceasta striga de trei ori “Buna dimineata la Ajun“.
Dimineata si ziua umbla cu colindisul copii mai marunti.
Prin unele parti din Oltenia, copiii isi mai fac si un steag alcatuit dintr-o prajina lunga, impestritata la fum, in varful careia leaga o basma, doua sau trei, cari au un ban de argint, cateva fire de busuioc si putina tamaie, inchipuind darurile pe cari magii le-au adus la ieslele in cari s-a nascut Mantuitorul.
La fiecare casa, urarea este aceasta:
– Buna dimineata la mos-ajun!
Ca-i intr-un ceas bun!
In acest timp, unul din casa iese afara cu o farfurie pe care sunt graunte de grau, fasole si porumb, din cari colindatorii luand cate putin, arunca prin casa ; aruncand cu grauntele, pe rand, in sus ureaza astfel :
Graul atat,
Spicul atat,
Pita cat masa,
Fuioarele
Cat rastitoarele.
Manusele
Cat matusele !
Ce-i afara, sa izvorasca,
Stapanii sa stapaneasca
Sanatosi .
Prin unele parti din Tara-Romaneasca, urarea cantata este aceasta:
Buna dimineata la mos-ajun,
Ne dati
Ori nu ne dati?
sau :
Buna dimineata la mos-ajun,
Buna dimineata la mos Craciun,
Ne dati, ne dati, ori nu ne dati?
Ne dati, ne dati, ori nu ne dati ?
sau :
Buna dimineata,
Dati-ne colindeata!
Buna dimineata la mos ajun,
Dati-ne un colac bun.
Prin jud. Ialomita, pe-alocuri, in loc de “Buna dimineata la mos-ajun, colindatorii, prescurtand, zic:
Neatalus,
Neatalus,
Ne dai, lele, ne dai?
Mai demult, tot prin aceasta parte, spun batranii ca se zicea si:
Ma chitii,
Ma chitii
Dupa sac,
Da-mi, babo, colacul
Si bornacul,
Sa ma duc la alta casa
Unde-i fata mai frumoasa !
dupa care iesea gazda si dadea colindatorilor nuci, bornaci, – un fel de colaci mici, covrigi ori bani.
Prin satele bulgaresti din Ialomita, locuite in intregime sau numai in parte de bulgari, copiii umbla cu “Buna dimineata” in ziua de ajun, de indata ce trece soarele de amiaza, si pana seara, strigand cat pot mai tare :
Hota ‘n bota coladele,
Dai, babo, cravaicele,
dupa care primesc de la gazda nuci ori colaci, facuti in acest scop”.
Prin Banat, feciorandrii colindatori, ajungand inaintea casei, canta in cor :
Buna ziua lui ajun,
Ca-i mai buna a lui Craciun!
Cati miei,
Cati purcei,
Fug copiii dupa ei.
Carnati,
Carnati,
Iesi, gazda, de ne dati.
Lopocita,
Lopocita,
Iesi, gazda ca ni-s d’o vita.
Covrig,
Covrig,
Iesi, gazda, ca ni-i frig!
Dupa ce primesc carnati, slanina sau bani, colindatorii mai striga :
Cata trestie la gazda pra casa,
Atatia gologani pra masa !
Si apoi pleaca de-acolo .
Mos Ajun in Oltenia
Prin partile de miazanoapte ale Olteniei, copiii se scoala cu noaptea-n cap “si se duc la biserica, unde bat toaca toti cei cari stiu sa o manueasca mai bine, si o bat si striga-n gura mare :
Ha, ha, haaa! Buna ziua lui mos-ajun, Ca-i mai buna a lui Craciun, Dimineata intr-un ceas bun, C-un carnat si-un colac bun !
Cand se vede ca s-a strans tot satul, adica copiii de la cinci ani, pana la flacaii si fetele de optsprezece ani, se alege un vatav, care se chiama vatrai. Se chiama “vatrai”, fiindca el intra intaiu in casa omului si bodicaie cu colinda in foc, unde gaseste cate un dovlete, – bostan, – il ia si da la tovarasii lui ceilalti, cari au grija sa nu se certe pitaraii.
Cand pitaraii au venit la casa omului, omul ii baga in curte pe toti si scoate o cotovaica, – coaja de dovleac, – cu seminte de canepa, in, porumb, grau, seminte de dovleac si i le da vatraiului. Vatraiul ia cu mana, arunca in toate partile, pe casa, pimniti si zice :
Sa creasca.
Sa immulteasca,
La multi ani ea sa infloreasca !
Cate cuie pe casa,
Atatia galbeni pe masa,
La anul si la multi ani!
Atunci omul iese cu desagii si le da la toti pe rand pitarai. Pitarai se da : covrigi, simigi, boabe fierte, pere, mere, coliva, tuica fiarta, vin si altele.
Si asa [se urmeaza] pana seara, cand toti pitaraii vin rebegiti de frig acasa, dar veseli ca vin cu sacul plin”.
Prin unele parti, colindetele se mai numesc si bolindete, framantandu-se si cocandu-se in noaptea Ajunului.
Prin unele parti de jos ale Olteniei se pare ca datina de a umbla cu mos-ajunul in dimineata Ajunului, s-a contopit cu o alta datina care se practica mai demult in chip de sine statator, care se numea “in colindeti”. Astazi, prin aceste parti, cererea colindetilor se face la fereasta si daca gazda primeste cardul de colindatori, acestia intra in casa si zic :
Buna dimineata la mos-ajun.
Buna dimineata la mos-ajun,
Buna dimineata la mos-ajun! Boi, vaci,
Cai, oi si porci,
Sanatate,
Bogaiate,
Ca-i mai buna decat toate,
sau aceasta uratura mai lunga, avand in cuprins adause parti din colindele obisnuite :
Buna dimineata la mos-ajun,
Buna dimineata la mos Craciun!
Ne dati, ne dati, ori nu ne dati!
Iar acum, boierii bogati,
De la noi acum aflati
Ca s-a nascut Mantuitor in palatul boilor
Erou eroilor (sic)
De maica-sa insotit
Iisus Hristos cormancit.
Sculati, sculati, sculati,
De va-mbracati,
Caci lumina, iat-o, vine.
Sa va mai cantam odata
Pentru ziua luminoasa;
Ne dati, ne dati,
Ori nu ne dati !
Stapana casei, punand colindatorii la rand, le da la fiecare “cate un colindete care e mai gheros”. Daca cei din casa nu raspund, colindatorii adauga :
Maracine la fereasta,
Inima sa te loveasca,
Cu copii si cu nevasta
sau alte cuvinte de ocara.
Tudor Pamfile
Crestin ortodox
