29 Jan
2013

IN MEMORIAM NAE GEORGESCU: O ”bucățică” de țară a murit

NG

 

El a trăit prin noi “vestul”, noi am trăit prin el “pe acasă”.

Într-o comunicare cu colegi de liceu, comparam promoția noastră cu un regiment de infanterie din unul din filmele documentare din primul război modial… Înaintam pe jos, dispuși pe o linie orizontală către o colină unde o mitralieră inamică trage în noi ca la fasole… Vedem cum un coleg cade în stânga, mai târziu, un altul în dreapta…Unul zace pe jos însângerat și în chinuri… Nu avem de fapt nici o șansă de a scapa cu viață…

Acu două zile m-a rugat prof.  George Anca să-i  dau adresa domnului Nae Georgescu ca să-l invite la lansarea cărții mele, el fiind singurul care mă cunoaște mai  bine dintre invitați. A participat și la lansarea primei mele cărți și profesorul credea că s-ar bucura să fie prezent și la această întâlnire literară. Cum era normal, am dat sfoară în tară și mă trezesc cu următorul email:

Mult stimate domnule Todică, îmi scrie domnul Mircea Frânculescu.

Cu mare durere în suflet vă anunț că Nicolae (Nae) Georgescu, pe care știu că l-ați prețuit, a trecut în altă lume. Vă rog să îmi transmiteți adresele de e-mail ale d-lor Cristian Crăciun și Sergiu Selian , să le comunic și lor trista veste.

Am rămas șocat. Eu voiam să-l invit la lansarea de la Calderon, marți, iar el a fost îngropat marți. Asta da lovitură!

La înmormântarea lui Nicolae Georgescu, s-au rostit câteva scurte cuvântări –lumea plângea.

Nae a fost răpus de un atac de inimă, în 24 ianuarie, la 10 dimineața, la Spitalul Colentina. Șocul a fost pentru noi, toți admiratorii lui,  foarte mare. El a trăit într-o lume frumoasă, în mijlocul unor Mari oameni de cultură, artiști, muzicieni, scriitori pe care îi frecventa familia lui: frații Ionel și Al. O. (Păstorel) Teodoreanu, rude mai îndepărtate, Cella Delavrancea, Dinu Pilat, Radu Beligan și mulți alții. Era de o generozitate și modestie rară. Iubea omul la maximum.

Soacra mea (Dumnezeu s-o odihnească), îmi scrie colegul John Gionea după ce am adus-o în Australia, a suferit mult de faptul că nu înțelegea limba engleză… Asculta cu nesaț cele două emisiuni românești la radio din Melbourne… Nae Georgescu era favoritul ei… După ce se termina reportajul lui din București, mama soacră spunea cu entuziasm din suflet:  “să trăiești, Năică…”  Acum poate se vor întâlni acolo Sus…

Nae Geogescu a pus mult suflet în sprijinirea revistelor pe care le conduce domnul Mircea Frânculescu: “Limba și literatura” (pentru profesori, cercetători și alți oameni cu o pregătire superioară) și “Limba și literatura română” (pentru elevi), fapt consemnat în caseta tehnică a celor două reviste; să vedeți că nu moare binele pe care îl face un om de-a lungul unei vieți.

Nicolae (Nae) Georgescu s-a născut la 28 iulie, 1938, din tată ieșean și mama armeancă, a studiat chimia, însă a practicat scrisul și jurnalistica cu multă pasiune. A fost corespondentul programului în limba română al stației de radio 3zzz 92,3FM din Melbourne Australia.

În ultimul reportaj din 2009 el parcă având presimțirea că nu se va mai întâlni cu noi niciodată, își ia la revedere de la toți prietenii și colegii lui de școală și în special al celui mai drag din copilărie, Cristian Crăciun a căror năzbâtii și amintiri de pe străzile Bucureștilor colorau cu multă dragoste dialogurile noastre.

El a dăruit cu multă dragoste journalism adevărat.

O să ne lipsești Nae,

Dumnezeu să-l odihnească!

 ————————————————————————–

În urma vizitei sale în Melbourne am scris în Revista ”Iosif Vulcan” din Australia:

O “bucăţică” de ŢARĂ

 Odată cu sosirea lui Nae în Australia a sosit şi o “bucată” din pământul natal. Mirosea şi radia a Românie. Acest mesager al veştilor a evadat din ţară, pe calea undelor, ca să ni se alăture nouă, în Diaspora. Bucuria că noi am reuşit să avem o stație radio pentru comunitatea românească l-a ţinut entuziasmat săptămână de săptămână şi an de an, mângâindu-ne cu speranţe, evenimente şi surprize istorice.

 Dăruirea sufletească şi spirituală a acestui pasionat luptător prin arta vorbirii, pentru adevăr şi dreptate, pentru libertatea expresiei şi a drepturilor civile, prin umor şi acurateţe informativă, l-au făcut, pe corespondentul postului de radio în limba română al staţiei 3ZZZ 92.3FM din Melbourne–Australia, unul dintre cei mai îndrăgiţi mesageri ai cuvântului românesc. Fiind mai întodeauna introdus cu superlative ca: mult îndrăgitul, mult talentatul sau mult aşteptatul nostru colaborator, segmentele sale  devenind una din piesele de rezistenţă ale acestei emisiuni.

 După şase ani de permanentă colaborare jurnalistică, comunitatea română din Melbourne cu a ei generozitate şi credinţă a pus mână de la mână şi a făcut tot posibilul ca să-i aibă pe Nicolae Georgescu şi pe soţia sa Cornelia, aici în mijlocul lor.

În timpul celor trei luni de vizită, decembrie 1998 –  februarie 1999, Nae a fost invitat în mijlocul grupurilor diferitelor asociaţii şi organizaţii româneşti oferindu-i-se prilejul să guste din continuarea şi uneori fusionarea culturii şi a tradiţiilor româneşti, despre care el spunea într-un interviu prezentat de Radioteleviziunea Comunitară Română a canalului 31 din Melbourne că: “chiar şi aici la 30.000 de kilometri distanţă românii nu sunt altfel decât românii de acasă, că sentimentul de frate, de rudă apropiată, de faptul că toţi simţim la fel, nu s-a pierdut”.

Nae a fost copleşit cu invitaţii să viziteze familii de români şi locuri turistice, fiecare încercând să-i mulţumească cu aceeaşi pasiune sau monedă, ca să zicem aşa, cu care el ne-a astâmpărat setea de a afla veşti din ţară şi de a avea senzaţia, prin intermediul cyber-spaţiului imaginar, că suntem acasă.

 La plecarea de pe aeroportul Tullamarine din Melbourne cu lacrimi în ochine-a spus: “Aş vrea ca fiecare român din ţară să vină aici şi să vadă cu ochii lui – munceşti, dar şi ai.  Albastrul cerului şi pe românii-australieni n-am să-i uit niciodată.“

 Nae va rămâne în continuare mult aşteptatul şi mult îndrăgitul nostru corespondent din Bucureşti.

 

BEN TODICA Melbourne Feb. 1999.

 

17 Jan
2013

Spune-mi cine sunt…

                    

                     AUTOPORTRET

Sunt ceea ce nu voi şti
niciodată…
O frunză verde rătăcită
spre piscul tău iubite
c-un dor ce nu mă iartă.

Sunt ceea ce nu voi şti
niciodată…
Clipă minusculă în timp
zâmbet,
lacrimă curată,
sunt doar anotimp…

 

                  SPUNE-MI CINE SUNT

 

Am crezut că ştii

cine sunt.

Eu mă credeam,

deopotrivă că sunt

şi umbră şi fiinţă.

Până când mi-am dat seama

că-n oglinda timpului

nu eram mai mult decât

un strigăt,

un hohot de râs,

o rochie albă,

o flacără de lumânare,

un ou roşu,

o bucăţică de prescură,

un ochi de lumină.

 

                      ZBOR PRINTRE NORI

 

Se făcea că sunt pasăre-n zbor.

A câta din numărătoarea

lui Dumnezeu?

A câta întoarsă de vânt?

Pe mine ar trebui

să mă recunoască

după gânguritul meu sălbatic,

după cuiburile ascunse

în clepsidra

timpului vameş.

 

                TRECE TIMPUL

 

Tu şi timpul

aţi trecut unul pe lângă altul,

neştiindu-vă.

Până-ntr-o zi…

când el s-a numit altfel

decât timp, s-a

făcut culegător de stele,

inimă,

trandafir,

scoică…

Şi zbuciumul inimii

şi chinul trupului pălmuit,

avea urme de sfâşiere…

 

                           DURERE

 

Am crezut că dragostea ta

are gust

de păpădie,

apoi de apă de mare,

sau de nucă de cocos.

Dar avea gustul coclelii

arginţilor lui Iuda.

Pe chipul meu

dus-întors

trecuse viaţa…

 

                   ÎN CĂUTAREA LINIŞTEI

 

Când voi fi întrebată

de ce-am trecut munţii

voi aşterne pe albul cerului

povestea melcului care-şi

poartă visu-n spinare,

sperând

să poposească şi el,

aidoma mie,

în lăcaşurile sfinte.

Acolo, la picioarele Tale,

Doamne,

smerită,

mi-a fost dor de mine

cea de la început,

când am cunoscut lumina,

şi pace, şi încrederea

în puterea Ta,

Doamne al meu.

Acum, mă rog Ţie…

 

             Mariana Gurza

16 Jan
2013

Visând în miezul de cuvânt

                      

               

                       CERUL PLÂNGE ÎN INIMA MEA

 

Am crezut că travestindu-mă

în lumină,

în disperare

am să-ţi adorm imaginaţia.

Am reuşit

să-mi zăresc îngerul

rătăcit de mine,

căutându-mă

în gestul meu

de umilinţă.

 

                  UMILINŢA MĂ MISTUIE

 

Luntrea ostenise.

S-a întors fără mine

şi fără vâslaş.

Rămăsese în ea

inima mea rătăcind îngheţată

şi plânsul ca un tunet

căutându-şi

dragostea luată de vârtej.

 

                                 TRESTIA LUI PASCAL

 

Ca trestia mă îndoiesc

de tot ce văd.

Dar sufletul meu plimbă renii

prin deşertul Polului Nord,

 

locuit de fantasmele malefice,

fără să ştie că dincolo de toate

noi suntem noi,

trestiile râurilor

cu gând spre izvoare.

 

 

                       VISÂND ÎN MIEZUL DE CUVÂNT

 

Încă un poet ars pe rugul iubirii,

când începusem să uit

că fiecare avem vămi de plătit,

că în fiecare din noi

mai e un ins,

care mereu

rămâne dator

cu o iubire.

 

 

                               SĂ O PORT EU ÎNSĂMI

 

Pentru actul doi

pe care acum îl scrii

îţi propun să devii

bobul de nisip

rămas pe talpa vremii.

Vei afla,

din unghiul acela,

ce înseamnă povara

pe care o port

eu însămi

în fiecare zi,

în fiecare anotimp…

 

                        SFIDÂND…

 

 

Ştiu că despre asta

s-a mai vorbit;

dar nu pot renunţa să vestesc

trădarea,

cum o fac trâmbiţaşii

de poezie,

când poetul face oul de aur.

Sau măcar s-a chinuit

să lustruiască

ieşirea din tipare

a cuvintelor.

 

               Mariana Gurza


16 Jan
2013

Timpul este un poem

                        

                       TIMPUL ESTE UN POEM

 

Poate ascultând curgerea vremii

în poeme albastre,

mă întreb unde se ascund iubirile?

Ce se-ntâmplă cu magicul lor parfum?

A rămas în aşternuturile albe,

sau s-au rătăcit pe sterpe cărări,

unde iubiţii,

au între palme răceala unui poem

care s-a scris demult?

 

 

              UNIVERSUL FIECĂRUIA

 

 

Trecutei zilei de ieri

i-am cerut socoteală,

dacă s-a petrecut

în cântec şi culoare,

dacă magicul univers

i-a desluşit vreo enigmă.

Mi-a spus că ora astrală

s-a prelins prea repede,

că orga şi-a terminat

prea devreme notele

şi că doar lumina ei

s-a-nălţat la cer

în cuvântul lui Hristos.

 

 

          NOAPTEA E O ŞOAPTĂ

 

 

Noaptea e şoapta păsării,

care mi-a-nghiţit cuvântul.

Of, de-aş găsi un loc

unde să-şi priponesc ţipătul

pentru ziua care va veni !

De undeva, de oriunde,

dragostea mi-o ia văzduhul,

sertarul iubirii e gata

să se-nchidă pe tăcute.

 


 

            NU CER DECÂT IERTARE

 

 

Poate primăvara nouă

să-mi arate păcatul?!

Oricum,

pendula din oul de cuc

s-a zbătut de multe ori

până mi-am dat seama

că e vremea iertărilor…

Seara adorm cu gândul acesta,

dimineaţa îl iau de la capăt

ca pe altul nou,

dar nu am curajul

Fecioarei Maria,

care s-a zămislit încă o dată

prin Pruncul său.

 

 

                   PAŞI PRIN UNIVERS

 

Singură mi-am ridicat scările

azi o rază, mâine alta,

până m-am trezit

şi cu un curcubeu la scară

priponit ca un cal nărăvaş,

cu spinarea curbată

în altă săritură.

Primul pas

şi primul strigăt a fost.

Următorii lăsau

dâre

în lume astrală

după care să mă recunoască ai mei.

 


 

                 SFIDARE

 

Pe malurile timpului,

vremea rece şi ploaia

răcoresc suflete.

Unii zidesc palate în sfidare

fără să întoarcă privirea,

fără să le pese de molimă,

de cancer, de tot ce ucide

în noi şi printre noi.

iar eu, cu rugul întrebării

încotro

prea rar

pricep sensul cuvintelor

care scriu

numele pomeniţilor.

 

                   ALEG ŞI TOT ALEG…

 

Nu ştiu ce drumuri să aleg.

Ba sunt netede

şi mi s-au obişnuit

picioarele cu ele,

ba bătătorite de alte picioare…

Mai încolo nici nu cunosc

ce m-aşteaptă

E lumină

dincolo de lumină ?

sau întuneric

dincolo de întuneric ?

 

           Mariana Gurza

 

15 Jan
2013

Boris David: Basarabie iubită,…

 

                               Basarabie iubită,…

 

Basarabie iubită,

Trist, la tine mă gândesc –

Ce-a rămas din cea comoară

Ce-a fost suflet românesc?!

 

O republică, ’Moldova’,

Sfâşiată de haini –

Două puncte cardinale

S-au pierdut pe la străini.

 

Unde-i Nordul, unde-i Sudul?!

Cernăuţiul, Ismail –

Cum de tace azi românul?!

Cum de e astăzi umil?!

 

S-a uitat cine-a fost Ştefan?!

S-a uitat c-a fost român?!

 

1 octombrie ’00

Bucureşti

15 Jan
2013

Radu Gyr: Baladă pentru Eminescu

                        

                    BALADĂ PENTRU EMINESCU

 

Te-au slăvit în cărţi şi în poeme
Şi te-au înălţat iconostas,
Ca să fulgeri tânăr peste vreme,
Cu vecii de cremene sub pas.

Te-au văzut voevodând voroave,
Ciobănind genune şi zăpezi,
Potcovar de fum bătând potcoave
Negurilor strânse în cirezi.

Te-au crezut gigantic Sfarmă-Piatră
Care sparge piscul viforos,
Şi fierar înfierbântând pe vatră,
Mările călite sub baros.

Împărat, ţi-au scris pe tâmple steme.
Făt-Frumos, ţi-au pus în mâini hanger.
Şi-au cules, din pana ta, blesteme,
Viscole şi răzvrătiri în cer.

Ci, netrebnic, eu adulmec zării,
Paşii tăi pe unde te-au fost dus,
Şi-nsetat pe drumurile Ţării
Dibui urma ta de blând Iisus.

Caut picurii de sânge, neşterşi încă,
Ai crucificării pe furtuni
Şi sărut lumina lor adâncă
Şi-i ating cu mâini de rugăciuni.

Trist Iisus cu umbra de tămâie
Dăruind azur din mâini subţiri,
Sfânt, bătut, pe veacul tău, în cuie,
Scânteind, înalt, din răstigniri.

Frânt de-o stea şi-ngenuncheat de-o floare,
Biruit de ramuri de arin,
Îndulcit cu dor de moarte-alinătoare,
Ars ca Nesus în cămaşă de venin…

Nu, tu nu eşti meşterul, ci cneazul,
Nu eşti înstelatul împărat.
Sfâşiat ţi-i pieptul şi obrazul.
Tu eşti marele însângerat !

Te-ncrustăm, zadarnic, în agată
Şi-n icoane noi pe flori de crin.
Crinii nu vor stinge, niciodată,
Umbrele cununilor de spini.

Eu nu-ţi pipăi steme şi nici lauri…
Numai rănile mă plec şi ţi le strâng
Şi le fac medalii mari de aur, –
În genunchi, le-nchid în inimă şi plâng.

                                                             Radu GYR

Convorbiri literare, 15 iunie 1939

15 Jan
2013

Grigore Vieru – Eminescu

               Eminescu

La zidirea Soarelui, se stie,
Cerul a muncit o vesnicie,
Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu,
Ne-am ales cu domnul Eminescu.
Domnul cel de pasare maiastra,
Domnul cel de nemurirea noastra-Eminescu.

Suntem în cuvânt si-n toate,
Floare de latinitate
Sub un cer cu stele sudice!
De avem sau nu drepate,
De avem sau nu drepate,
Eminescu sa ne judece.

Mi-l fura, Doamne, adineauri
Pe înaltul domn cu tot cu lauri.
Ma uscam de dor, în piept cu plânsul,
Nu stiam ca dor mi-era de dânsul,
Nu stiam ca doina mi-o furara
Cu stravechea si frumoasa Tara- Eminescu.

Acum am si eu pe lume parte:
Pot îmbratisa maiastra-ti carte,
Stiu ca frate-mi esti si-mi esti parinte,
Acum nimeni nu mapoate minte.
Bine ai venit în casa noastra,
Neamule, tu, floare mea albastra-Eminescu.

Suntem în cuvânt si-n toate
Floare de latinitate,
Sub un cer cu stele sudice!
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu drepate, Eminescu sa ne judece!

                                Grigore Vieru

http://www.youtube.com/watch?v=yikbbUJrx_0

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi [&hellip

Comments Off on Cuvânt și Iubire

Follow Me!

Follow Me! Follow Me! Follow Me! Follow Me!
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Ultimele Comentarii