Cuvânt și iubire

Vasile Plăvan s-a născut la 24 noiembrie 1889 în comuna Cupca, judeţul Storojineţ  înt-o familie de ţărani. Învaţă primele 4 clase primare la şcoala din satul natal. Rămâne de timpuriu orfan de mamă; nu va cunoaşte niciodată dragostea maternă, va creşte şi va trăi numai printre străini. Urmeză cursul secundar la Liceul Nr. 3 de stat din Cernăuţi şi trece bacalaureatul în anul 1910, după care se înscrie la Facultatea de drept. O adolescenţă tristă, austeră, evoluând sub imperativul datoriei, al devoţiunii şi al sobrietăţii îşi va spune cuvântul toată viaţa. Rodul educaţiei primite în şcoli, precum şi acela al lecturii care-l pasiona, au contribuit la plămădirea celui mai puur ideal care îi anima pe românii de pretutindeni în prejma primului război mondial. Evenimentele ce se profilau la orizont îl determină să treacă în anul 1914 graniţa în Vechiul Regat. Fiind nevoit să se întreţină singur, devine slujbaş la căile ferate.

Anul 1916 îl surprinde ca elev al Şcolii Militare de Infanterie din Botoşani. Ca sublocotenent de rezervă, făcând parte din regimentele 10 Vânători, apoi 2 Alba Iulia, participă la războiul pentru întregirea Neamului, fiind decorat cu ,,Medalia Ferdinand I”, ordinul ,,Coroana României“, ,,Crucea Comemorativă de război“, etc.

A făcut parte până la moarte din ,,Asociaţia voluntarilor bucovineni”.

La 1 dec. 1921 demisionează din calea ferată şi intră în gazetărie.Îşi ia licenţa în drept la Cernăuţi în anul 1923, iar în 1924 se căsătoreşte cu Vanda născută Scholz, având naş pe profesorul Ion Nistor.

(Vasile Plăvan, soţia sa Vanda si fiica Georgeta)

Vreme de 13 ani, din 1926 şi până în 1939, Vasile Plăvan este redactor şi redactor şef la cotidianul ,,Glasul Bucovinei” din Cernăuţi. Anii de muncă prestată zi şi noapte la acest ziar sunt cea mai frumoasă moştenire pe care el a lăsat-o presei româneşti din Bucovina. Munca aceasta asiduă însă i-a şubrezit sănătatea, având o constituţie fizică firavă şi, în cele din urmă, îi provoacă o gravă boală şi un sfârşit prematur.

(VasilePlavan intr-un grup de gazetari la Cernauti 1930)

În această perioadă interbelică, Vasile Plăvan a mai fost: avocat la Casa de asigurări sociale şi la sucursala Băncii Naţionale din Cernăuţi, membru al Baroului avocaţilor din Bucovina (din 1928), profesor de Legislaţie la Cursul profesional pentru ucenici (1935-1936), redactor la ziarul ,,Voluntarul bucovinean”.

(Vasile Plavan impreuna cu , camarazii voluntari la Putna, in 1934)

În 1934 participă la manifestările şi marea aniversare a Manăstirii Putna, iar în 1935 ia parte la aniversarea de 25 de ani de la bacalaureat, cu care mai ţin cuvântări o serie de personalităţi bucovinene.

Vasile Plăvan a fost fondator al breslei şi sindicatului ziariştilor din Bucovina. Ca publicist, a scris numeroase articole de-a lungul anilor şi în ,,Calendarul Glasul Bucovinei”, referindu-se mai ales la viaţa ţăranilor, la reforma agrară, la împropreităriri, la meserii şi comerţ. În cărticica intitulată ,,Boabe de lacrimi”, dedicată soţiei lui, întâlnim pagini autobiografice şi amintiri ale vremurilor de bejenie din primul război mondial, precum şi ale vieţii româneşti din Bucovina dinainte şi după Marea Unire. Limba frumoasă şi stilul curat al acestor scrieri dovedesc o deosebită înclinaţie şi îndemânare a condeiului său.

Vasile Plăvan a murit la vârsta de 49 de ani, în 23 ianuarie 1939, în urma unei grele suferinţe care a durat opt ani. Înmormântarea a avut loc la cimitirul oraşului Cernăuţi în 25 ianuarie. Onorurile militare au fost date de către un pluton din Regimentul 4 Pionieri, iar carul funebru a fost escortat de voluntari bucovineni. La trista ceremonie a asistat un numeros public, aducand ultimul omagiu celui dispărut. Cortegiul funebru alcătuit din membrii familiei decedatului, prieteni personali, ziarişti, magistraţi, avocaţi, personalităţi ale vieţii publice bucovinene, pornind din str. Xenopol, a străbătut străzile: Universităţii, I. G. Duca, piaţa Unirii şi Regina Maria, până la Catedrală, unde s-a oficiat slujba prohodului.

De la Catedrală, cortegiul s-a îndreptat spre Cimitirul orăşenesc, trecând prin faţa ,,Glasului Bucovinei”, unde întregul personal al ziarului a adus ultimul omagiu fostului colaborator. În faţa mormântului deschis, au cuvântat mai multe personalităţi, printre care: protoereu Iancovschi, director Silvestru Netea în numele ,,Asociaţiei voluntarilor de război”, Eugen Popovici în numele Sindicatulu ziariştilor bucovineni, dr. Traian Chelariu din partea ziarului ,,Glasului Bucovinei”, dr. Zeno Herbay în numele baroului, A. Sabin în numele Casei asigurărilor sociale, Ştefan Bidnei în numele colegilor de studii şi mulţi-mulţi alţii, oamagiind rarele calităţi ale regretatului defunct.

Vasile Plăvan a fost un ziarist de vocaţie, un entuziast şi un idealist de o aristocratică nobleţe sufletească, de distincţie morală, de bunătate şi necuprinsă omenie. A fost un om integru cu o judecată cumpănită, fără patimi, stăpânit de imperativul conştiinţei, al datoriei şi al onoarei. Conciliant şi blajin, sărac în bunuri materiale, el a lăsat în urmă o luminoasă pildă de virtute, un nume de o rară puritate şi un exemplu de adevărat românism.

Mormântul lui Vasile Plăvan părăsit vreme de o jumătate de veac, are din nou astăzi o cruce la căpătâi.

Georgeta Plăvan Ştefănescu – fiica lui Vasile Plăvan

Diavolul e împotriva ascultării. Televiziunea preamăreşte violenţa, banii fără muncă, mărirea fără merit. Dar toţi vor da faliment.

Dintre toate acatistele pe care le-am citit, cel al „Rugului Aprins” e cel mai cizelat, cel mai cult, cel mai subtil. Am fost foarte apropiat de părintele Daniil (Sandu Tudor). Mulţi nu-l iubeau, pentru că era foarte pretenţios, dar era foarte pretenţios mai ales cu el însuşi. Eu îi mai făceam observaţie că vorbeşte prea mult. Era schimonah. Un schimonah nu spune decât şapte cuvinte pe zi, dar unii spun chiar şi numai două. Au însă milioane de cuvinte nespuse, pe care le reedita părintele Daniil. Nu se supăra când îi spuneam aşa, ştia că îl iubesc.
Nu vă este de folos ce vă spun acum: el nu a pornit la drumul acesta cu gând sincer. El era un specialist în literatură, cu o asemenea pricepere, că vlădicii îl chemau să le cizeleze cărţile, cuvântările. Mitropolitul Firmilian, dar şi alţii. Stăteau nopţi întregi cu el şi lucrau la cărţi. Şi el s-a gândit că dacă Damian Stănoiu a scos atâţia bani din acele scrieri pornografice, el o să scoată de 1000 de ori mai mult. S-a dus în Athos şi îi întreba pe călugări: „Ce, asta e haină? Asta e mâncare? Ăsta-i creştinism?” Şi a rămas uimit de răspunsul primit: „Ăsta e stareţul meu şi Dumnezeu prin el mă va mântui”. El încerca să-i instige şi ei i-au închis gura. Acasă mitropolitul i-a zis acelaşi lucru şi atunci el s-a schimbat cu totul, a devenit călugăr. A fost bătut mai rău decât toţi la Aiud, a fost omorât în bătaie.

Nu trebuie să ne apucăm noi să vorbim despre canonizarea celor din închisori. Doar Dumnezeu poate hotărî când e momentul. Într-o peşteră din Efes au fost găsite trupuri de sfinţi care zăcuseră acolo sute de ani. La Mânăstirea Neamţ s-a ridicat trotuarul şi au ieşit moaşte. Nu s-a ridicat singur. Doar Dumnezeu hotărăşte când e momentul. Zamfira, care vrea să canonizeze pe cineva la Prislop, e îndrăcită. La fel şi cei care vor să-l canonizeze pe părintele Argatu. Nu e încă momentul, dacă Dumnezeu nu a arătat că vrea să se întâmple acum acest lucru. Atâta privilegiu are Dumnezeu, să hotărască momentul canonizării şi vrem să-I luăm şi asta?

Talmudul n-are nimic din adevărul lui Dumnezeu.

Să nu-i judecăm pe alţii, să nu ne comparăm cu ei.

Ortodoxia adevărată n-a fost niciodată în contradicţie cu ştiinţa, n-a prigonit-o, n-a avut Inchiziţie. Dăm cezarului ce e al cezarului. Dar azi şi ştiinţa se falsifică. Grigore Ureche spunea că minciuna e dumnezeul antihriştilor.

Mielul lui Dumnezeu a ridicat şi păcatul – lui Adam – şi păcatele noastre.

Trebuie să fim atenţi la metodă, la ton şi la semiton. Nu trebuie să-i spunem omului totul deodată, ci să-l luăm uşor. „Te înţeleg, azi cei mai mulţi oameni sunt ca tine. Şi eu am momente de îndoială”. Trebuie metodă, răbdare şi dragoste, pentru că dragostea toate le rabdă.

Adrian Fageteanu

Noiembrie, 2007

 Citind câte două poeme din galeria autorilor cuprinși în Antologia de poezie vol.II ,, Poeme HAI HUI, am remarcat în paginile ei metafore pline de suavitate ca și cum mai rar întâlnești.
Prin poeme răsfrânte în buchete de vise, în dragoste sau dezamăgire, ajungi la spritul fiecărui poet, răsfrânt spre fereastra deschisă a frumosului, prin gânduri limpezi și pline de prospețime. Poeți, cărora le place să-și întârzie gândul în scris; prin sublimul și armonia cuvântului .Fiecare poet din acest volum, prin poezia sa, este un pictor sau poate un cântăreț autentic ce ne vestește sub vraja scrisului său, simfonia tumultă a cuvintelor frumoase, dăruind cititorului, bucuria și lumina din sufletul lor.

Și cum spune poetul Ștefan Doru Dăncuș în prefață; ,,De ce în două volume ? Să ne bucurăm, deci de această reușită comună – a noastră, ca editor, și a poeților cuprinși în cele două volume și să spunem iubitorilor de artă această provocare editorială care, sunt sigur, nu va trece neobservată nici de critica literară.,,

       Antologia de poezie HAI HUI, este editată de către Ed.Singur Tîrgoviște, director Ștefan Doru Dăncuș, și Ed. Grinta- Cluj Napoca, director Gabriel Cojocaru.
Grafica coperții de carte apare sub semnătura; Evelyne Sovali Zanca
DTP.; Cristian Moldovan

Vernisăm această galerie de spirite vii, în ordinea alfabetică cum au fost prinși în carte.

Constanța Abălașei-Donosă;
       Pentru ea, poezia scrisă poate fi asemănată cu zilele obișnuite sau al celor de dumincă. Le preferă pe cele din urmă. Debutul literar ca și în arta plastică 1970. A publicat la diferite reviste din țară și străinătate și în 4 antologii de proză și poezie.Membră a mai multor cenacluri literare.

A editat 8 cărți; 5 de poezie, 2 de proză scurtă și un album de artă. A făcut grafică de carte , la peste 25 de cărți. 43 de expoziții personale în țară și străinătate și peste 130 expoziții de grup.
,, sunt Dunărea ( de la Brăila) / cu lacrima albastră / și Bărăganul / îngălbenit de soare, /sunt vântul adiat / al florii din fereastră / balada pământului / cântată pe-nserare.

Al-Chalabi Hedir ;
       Este o poetesă cu 3 publicații editoriale, dornică de a trăi veșnic până când îi va pieri curiozitatea de a decoji cuvinte…precum o spune în versurile sale;
,,Sfidez trecutul ! / Lovesc prezentul ! / Absorb viitorul !

Mihaela Banu ;
       Poetă, fascinată de multitudinea cuvintelor al graiului nostru strămoșesc. Are în palmares un singur volum de poezii ,, Ne învârtim în cercul vieții,, apărut în anul 2011.
,, Dormi pământ de-o veșnicie / Lasă-mă să-ți scurm țărâna! / Să sădesc boabe o mie / Să culeg cu săptămâna .

Cristian Bodnărescu ;
       Are o activitate bogată în domeniul realizării multor evenimente de rang național, cochetează cu mai multe televiziuni PRO Tv, TVR,(TVR1 și In ternațional), însă și cu ziare din străinătate cum ar fi ,,Găndacul de Colorado,,. În anul 2009 îi apare volumul de poezii,,Demoniția,, cu titlul poemului Demoniția alcătuit din 109 strofe.
,,Lângă mine, / razele pale ale lumii / ocrotesc nemuritoarele noastre suflete / în curtea cimitirului, / în visul nostrum fără de sfârșit…/ De ce pleci ?

Rodica Cernea ;
       Debutează cu poezia sa în anul 2008 la Universul Prieteniei,,Toamna,,Publică apoi în fiecare an câte un volum de poezii. Colaborează la mai multe reviste literare. Gândul său străbate-n versuri ca și cum ar spune ;
,, Pulsul meu străbate firea / orologii au tăcut,/ unde-I Doamne mănăstirea / unde-I glasul să-ți ascult? ,,

Emilia Dănescu
       Poeta spune că scrie poezie, că există și…există ca să scrie! Scrie cu sufletul din harul ce l-a primit de la Dumnezeu. Cu o activitate redacțională foarte bogată, debutează literar în anul 2007, iarăși volumul de debut îl face în anul 2011, cu Zestrea toamnei, o zestre de poezii pastelate-n culori și sentimente pline de fiori.
,, De dorul tău sunt zi de zi bolnavă, / O rană între lacrimă și zâmbet, / Mi-ai picurat în vene doar otravă / Și boabe de mărgăritar în suflet . ,,

Florin Grigoriu, 
       Are o activitate publicistică impresionantă ! Scrie poezie, proză, eseuri, critică, memorialistică,  cronici literare. Debutul publicistic îl face încă din anul 1964. A publicat în reviste literare din țară și străinătate. Posesor al mai multor premii, duce în spate aproape 50 de cărți publicate până acum. Și scrie pe Frunze, pe ziduri, pe coli vechi, pe albe coale…
,, Lumea curge, lumea vine, / Lumile se trec și sunt, / Este-o lume de glicine,/ Este-o lume în cuvânt,,

Cristian Gabriel Groman,
       Un spirit sincer cu el însuși. Colaborează la diferite reviste literare.   Volumul de debut îl are în 2011, cu ,,Gânduri ,,. Poezia sa este un strigăt spre o sprență.
,, Văd cruda realitate cu ochii mei deschiși…/ Dar cei ce ne dictează, îi au mereu închiși. ,,

Bogdan Nicolae Groza; 
       Va scrie poezie până când va avea inspirație și ceva de spus. Are două volume de poezii editate.
Poezia sa tinde spre lucrurile domestice..
,,vinerea e întotdeauna rost de o salamndră rosie / cu care să hrănim dihaniile ce ne trec / prin pântece /la fiecare înserare / digerabilă. ,,

Mariana Gurza 
       Poet, eseist , editor și activitate redacțională. A publicat versuri și eseuri în diferite reviste din țară și străinătate. A apărut în foarte multe volume colective și a publicat până acum 8 volume de poeme și un volum de eseuri. Cu o poezie plină de sentimente sufletești dăruite din imaginea întregului univers și din arealul în care trăim, poeta – precum trestia fragilă a luli Pascal, se roagă și plânge ;
,, Dumnezeu va avea El, grijă de noi ! / Ne va ține de mână / Aici, / Acolo / O eternitate …,,

Teofil Mândruță; 
       Poetul va scrie poezie, până când bunul Dumnezeu , va lăsa peste dânsul, harul și darul ca niște binecuvântări. Publică la diferite reviste literare. Primul volum editorial , il are în anul 2001.Mai editează încă două.
,,dacă va fi să plângi, / plângi pe urma lacrimii / și nu înaintea ei. ,,

Violetta Petre, 
       Poezia sa, este precum o strămutare a ființei tale. Scrisă cu har, citită cu plăcere, poezia sa te poartă între cer și pământ, între dragoste și uitare. Publică la diferite reviste literare. Primul volum personal Poeme violete, îi apare în anul 2010, și mai scoate încă patru. Cu poezia sa apare în multe antologii de versuri și proză.
,,Și noaptea ca o taină ce m-ascunde, / Sub faldurile de-ntuneric sidefiu / Mă va goni spre nemurire-ntr-un tărziu, / Spre răsăritul de lumini și ploii fecunde…,,

Gergeta Minodora Resteman
       Pentru poetă, poezia este ca o pavăză de cînd s-a născut. Debutează în martie 2009, pe rețeaua literară / Esențe. Colaborează la diferite reviste literare din țară și străinătate. Apare în Antologia 55 de poeți contemporani. Are 2 cărți editate .
,,tu / simfonie neterminată / trimiți sol tăcere / și plângi degetele nopții / pe tâmplele mele…,,

Maria Rugină; 
       Prof. de istorie, publică sporadic poezie în presa pedagogică. Debutul editorial îl face în anul 2009 . Are în palmares 2 cărți de poezie.
,, Cine sunt eu, care mă-ncumet / Să mă închin în Da și Nu? / Sunt ordinea ivită-n haos / Și mă numesc banal Maru . ,,

Lia Filotea Ruse ; 
Publică prima sa poezie după anul 1989, în Argeșul liber, apoi continuă la diverse reviste literare din Canada și SUA. Are în palamares 14 volume de poezie. Primul apare în anul 1994, iar ultimul în 2012.
,, Priviri mirate, de tăceri visânde, / Atrag peisajul imaculat / Ș-apoi în clipe tremurânde / Vâslim numai noi doi, / Prin timpul înghețat. ,,

Gabi Schuster; 
       A publicat pe multe site-uri literare și în revista Atheneum din Vancouver, unde a fost redactor și editor.
,,nu știam ce-I iubirea / nici astăzi nu știu / așteaptă să plece anotimpurile / să fim singuri / să fim ultima salvare / să sprijinim o scară de cer / să-l vopsesc în albastru. ,,

Mariana Rogoz Stratulat;
       Poeta spune că poezia i-a permis să exerseze , arta răbdării ! A publicat poezie sporadic la diferite reviste.Este cuprinsă în câteva antologii literare și are în palmares 5 volume publicate. Primul apare în anul 2005,iarăși ultimul în 2012.
,, Zorii zilei plâng  / cu roua fugită din noapte; / amiaza se frânge în crâng / sub sălcii și șoapte. ,,

Gheorghe Vicol:
       Poetul spune că prin poezia sa , a devenit prietenul greierilor…Copiilor ?! Debutează literar în anul 1993, cu poezie pentru copii. Publică în foarte multe reviste literare poezie și legende. Volume publicate, peste 24 de poezie, legende povestiri pentru copii.
,, Și din plisc, din sud aduce, / Ignorând furtuni năluce, / Barza, cunoscuta moașă, / Un copil hazliu în fașă !,,

Leonard Ionuț Voicu; 
       Scrie poezie încă din copilărie. După 1990 , are câteva colaborări la revista Luceafărul a lui Dan Formade. Mai prezintă poezii în 2011, în cadrul cenaclului M. Eminescu . Are în palmares 2 volume de poezii.
,,Și te strâng la piept mai bine, / Un oftat tu lași să plece, / Cu surâsuri și suspine, / Timpul trece, / Timpul vine . ,,

V-am făcut cunoștință cu poeții din această antologie vol. II, care umblă HAI HUI, printre cuvinte. Nici unul dintre dânșii nu umblă fără rost ! Strânși aici, iată , ni s-a dat posibilitatea de a ne cunoaște mai bine, unul pe celălalt. Trăind și muncind în spații diferite, poezia ne-a unit prin cuvântul ei frumos . Citiți această antologie de poezie – vă veți bucura !

 Constanța Abălașei-Donosă

Sursa: Revista “Singur”- revista de cultură şi atitudine

Născut pe 10 februarie 1919, la Poiana Largului, Neamț, în 1936, intră frate laMănăstirea Durău iar în 1939, se înscrie la Seminarul teologic de la Mănăstirea Cernica. În perioada 1942 – 1944,  este numit preot misionar pe frontul de est până laOdessa. În 1948, este arestat pe motive politice și condamnat la 12 ani închisoare. Trece prin închisorile Suceava, Văcărești, Jilava și Aiud. În ultima clipă, înainte de a fi trimis la “reeducare” la Pitești, este trimis să muncească, deținut fiind, în mină la Baia Sprie. În 1960, este condamnat la încă patru ani de temniță pentru că nu s-a lepădat de credință. În 1964, este eliberat și devine muncitor forestier. Între anii 1966 – 1975, este preot-monah la Mănăstirea Secu, între 1975 – 1990, viețuiește la Mănăstirea Bistrița, apoi, între 1990 – 1991, este preot slujitor și duhovnic la Mănăstirea Secu. Din 1991, întemeiază Mănăstirea de la Petru Vodă – Neamț, al cărei stareț și principal duhovnic este. În anul 2000, ridică un schit de maici lângă Mănăstirea Petru Vodă, o casă de educație pentru copii și o bolniță. În 2003, înființează o publicație de învățătură și atitudine ortodoxă, cu apariție lunară, numită Glasul Monahilor. În anul 2008, la data de 2 noiembrie, este ridicat din gradul de Protosinghel la cel deArhimandrit. Din 2008, înființează o nouă publicație de gândire și trăire românească, numită ATITUDINI. Din această publicaţie (nr.972009) am ales fragmentul de mai jos.

7 februarie 1915 – S-a născut în Tocileni, jud. Botoşani, Patriarhul Teoctist Arăpaşu Se împlinesc 97 de ani de la naşterea celui de-al cincilea întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române, vrednicul de pomenire patriarh Teoctist.

Născut în frumosul ţinut al Moldovei, în judeţul Botoşani, patriarhul Teoctist şi-a dedicat întreaga sa viaţă slujirii lui Dumnezeu şi a Bisericii, intrând în ascultare de tânăr, ca frate la Schitul Sihăstria Voronei.

Drumul său în ierarhia Bisericii a început aici, cu slujiri mici, dar importante, ajungând până în demnitatea de patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (în 1986), de unde s-a îngrijit de împlinirea nevoilor spirituale ale credincioşilor români din ţară şi străinătate.

În toată perioada de slujire a Bisericii, patriarhul Teoctist a desfăşurat o activitate statornică de slujire liturgică, predicatorială, a scrisului bisericesc şi de gospodărire a instituţiilor şi eparhiilor încredinţate spre răspundere. Una dintre dorinţele arzătoare ale sale a fost construirea Catedralei Mântuirii Neamului, la care în prezent se lucrează.

A trecut la viaţa veşnică pe 30 iulie 2007, trupul său fiind depus întru nădejdea Învierii în Catedrala patriarhală din Bucureşti.

(„Al cincilea Patriarh. Prea Fericitul Teoctist în câteva «gânduri», evocări şi documente“ – Documentar iniţiat, îngrijit şi orânduit de Artur Silvestri)

Maica Domnului a fost cel mai smerit om. A fost dusă la 3 ani la templu şi stătea pe lângă arhiereul Zaharia. Ştiţi că în ultima încăpere a templului, în Sfânta Sfintelor, intra doar arhiereul şi doar o dată pe an. Maica Domnului fiind pe lângă el, îngerul i-a făcut semn să intre şi ea. Şi a rămas acolo, de la un an la altul. Auzind mereu proorociile citite, ea ştia că Mesia Se va naşte din Fecioară. Dar nu ştia că va fi ea, nu se gândea că ar putea fi ea, pentru că era smerită.

Diavolul s-a întrupat în şarpe, care era cea mai umilă creatură. Era cel mai umil animal, care nu-şi ridica niciodată capul de pe pământ. Dar diavolul, când s-a întrupat în el, i-a spus că dacă va reuşi să înşele femeia, va domni peste ea. Eva a vrut să fie dumnezeoaică. Fiecare femeie se simte împărăteasă, asta e firea lor, nu le judec. Am fost duhovnic şi la maici. Unui călugăr dacă-i făceam observaţie că vorbeşte în biserică, nu se supăra, chiar dacă la început se uita mai urât la mine. Unei maici însă dacă-i spuneam, nici după şapte ani nu mă ierta. „Cum să-mi spună mie?” Dar iată că la Maica lui Dumnezeu n-a mai fost mândrie, a fost cea mai mare smerenie.

În Psalmul 50 se vorbeşte despre cele 7 Taine. “Auzului meu vei da bucurie şi veselie” este despre Mirungere, căci prin auz intră Sfântul Duh. “Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi” este Botezul. “Inimă curată zideşte întru mine” despre Sfânta Împărtăşanie, căci inima noastră se curăţeşte prin ea. “Învăţa-voi pe cei fărădelege căile tale” este despre Taina Spovedaniei, iar “izbăveşte-mă de vărsarea de sânge” despre Maslu. “De-ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat” este despre Hirotonie. Iar “fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta Sionului şi să se zidească zidurile Ierusalimului” şi celelalte ştiţi despre ce sunt? Sionul este Cerul şi Ierusalimul Biserica de pe pământ, unite în Hristos. Cununia cu Hristos e cea mai mare Taină, cum spune Sfântul Pavel: “Taina aceasta mare este”. Troparul muceniţelor vorbeşte despre despre Mirele Hristos. Iată Taina. Unirea între bărbat şi femeie e acelaşi lucru, unirea cu Hristos. Întreaga Sfântă Treime cunună: „Doamne Dumnezeul nostru, cu mărire şi cu cinste încununează-i pe dânşii”. Aşa e când oamenii sunt cununaţi la biserică. Altfel nu mai e iubire, e doar o încercare.

M-a întrebat vlădica din Franţa de ce nu mă împărtăşesc mai des, ca cei din Athos. Când voi trăi ca cei de la Athos, atunci o să mă şi împărtăşesc ca cei de la Athos.

Diavolul i-a spus lui Iuda că e mai vrednic decât Hristos, pentru că a vrut să dea banii săracilor. Deşi el nu voise să-i dea săracilor, ci să-i fure, diavolul l-a convins. A luat Împărtăşania înaintea tuturor, că se socotea mai vrednic.

Spunem în rugăciune „facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ”. Aceea e Împărăţia, Cerul. Unde se face voia lui Dumnezeu, acolo e Împărăţia. Raiul şi iadul există şi pe pământ.

În momentul în care îţi dai seama că nu eşti mai bun decât vameşul începe pocăinţa.

„…ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu”. Eu nu spun să ne comparăm cu alţii, ci să înţelegem că în condiţiile în care am trăit, cu cele de care am beneficiat, nu aveam voie să facem păcatele pe care le-am făcut. Asta înseamnă că eşti cel dintâi dintre păcătoşi.

Dacă mergi la farmacie şi vrei să parchezi maşina un minut în faţa ei, până când îţi cumperi un medicament, dacă locul e liber, poţi parca. Aşa şi Dumnezeu intră în inimă dacă locul nu e ocupat de diavol.

Antihriştii care fabrică minuni false, false icoane care plâng, vor s-o facă pe Maica Domnului din Făcătoare de minuni fabricantă de bani.

Nu trebuie să bravăm, ci să facem voia lui Dumnezeu. În Apus nu propovăduirea ci sângele martirilor a fost sămânţa creştinismului. Cei din sud erau necăjiţi pentru că pământurile lor erau atât de întinse şi n-aveau nici un mucenic. Aşa că unii dintre ei s-au dus la Roma ca să moară, crezând că vor deveni astfel sfinţi. Din orgoliu. Iar Biserica, nu numai că nu i-a făcut sfinţi, ci i-a excomunicat. Pentru că au bravat, au căutat moartea. Nu trebuie să fim ca Petru care a spus „chiar de ar fi să mor, eu nu Te voi trăda”. Mereu „eu, eu, eu, eu”. Ci trebuie să spunem, „Doamne, Tu învaţă-mă să fac voia Ta”.

Tăierea voii nu este doar pentru monahi. Primul cuvânt pe care l-a spus Dumnezeu lui Adam şi Evei a fost despre tăierea voii. „Stăpâniţi toate şi nu vă lăsaţi înrobiţi”.

Dumnezeu îţi dă mai mult decât meriţi ca să te întoarcă apoi către El.

Dumnezeu are două braţe, iubirea şi mila, şi cu amândouă ne poate salva. Întâi avem nevoie de milă, căci noi, păcătoşii, nu putem pretinde iubire.

Când eram student, duceam o viaţă de Heidelberg: Wein, Weib und Gesang. Apoi am fost rănit de moarte pe front şi s-a spus că mai aveam de trăit cel mult două ore. Dar Dumnezeu m-a salvat de la moarte şi, prin aceasta, şi de moartea morală care venea din vechiul meu fel de viaţă.

Naivitatea le e îngăduită numai copilaşilor.

Pentru copiii avortaţi nu se pot ruga nici părinţii, nici Biserica. Ei sunt exclusiv ai lui Dumnezeu. Sunt rezervaţia lui Dumnezeu.

„Şi ne izbăveşte de cel viclean” e cea mai bună traducere, căci vicleanul e mai rău decât răul, fiindcă se ascunde.

Cei de astăzi trebuie să facă ce au făcut primii creştini în catacombe. Sau samuraii. Când americanii au intrat în Japonia, samuraii s-au strâns şi conducătorul lor a spus că e prea bătrân, că trebuie pus următorul. Acela a spus că e bolnav şi tot aşa. Şi s-au desfiinţat. Şi abia când s-au desfiinţat au început să lucreze şi mai mult în folosul neamului lor. Pentru că centralizaţi puteau fi descoperiţi, erau infiltraţi între ei spioni. Asta putem face şi noi.

Andrei Scrima a studiat în India, ambasadorul Indiei a venit şi l-a cerut de la statul român, pentru că era cel mai bun student la filosofie. Şi s-a întors de acolo cu nişte idei ciudate. Eu i-am zis mereu să scrie o carte în care arate deosebirile între învăţătura celor de acolo şi Ortodoxie, dar n-a vrut. El apoi lua Împărtăşania şi se împărtăşea singur, fără spovedanie.

Creştinii nu au cum să fie antisemiţi. Şi Sfântul Apostol Pavel şi Sfântul Ioan Gură de Aur spun că evreii se vor întoarce. Dumnezeu le va arăta, cum a şi început, prin manuscrisele de la Qumran, că Talmudul e fals. Noi îi iubim pe cei ce vor fi.

Papa ăsta nou a zis că Ortodoxia are numai o părticică din adevăr. Şi probabil Talmudul îl are pe tot.

Cele ce fac avorturi sunt urmaşele moaşelor lui Faraon.

            Adrian Fageteanu, mărturisitorul