4 Mar
2013

Traian Chelariu: Cântec alb

            

 

                                     Cântec alb

 

Ziua se’nclină’n

ape de-apus,

dar de lumină’n

deget m-ai pus.

 

Dar de lumină –

crin şi inel,

albă albină

luce pe el.

 

Albă, uşoară

brumă de jar

îmi înfăşoară

gândul hoinar.

 

Peste vâlcele,

peste trecut,

albe muncele –

anii-au trecut.

 

                    (Revista Gîndirea, decembrie, 1938)


***


ANIVERSARE
Here,es ist Zeit…
R.M. RILKE

 

Doamne, e timp sa ne gandim la drum…
Lasa-ma iar pribeag plecat cu anul,-
umple cu spini pustiul si medeanul,
pune pe vai si colb si fum.

 
Lespedea grea si risipita ‘n veac
ce mi-o dadusi odihna si zabava,
salaslui cuiburi de serpi si otrava,
chinului meu n’a fost racoare nici leac.

 
Cine si-acum nu-si implini umblarea,
poate porni mai singur, mai departe,
oriunde gandurile vor sa-l poarte
cu nazarirea lor si frematarea…

 
Cine si-acum nu si-a zidit altarul,
alt paraclis vremelnic nu-l asteapta
decat toiagul greu si mana dreapta,
duruta ‘n umbra ce i-o face darul.

                                                  Traian Chelariu

4 Mar
2013

Mircea Micu: „Caligraful imnelor“

Avea ceva din sfiala monahilor indragostiti de litera stearsa a psaltirelor ingalbenite si arse de vreme.Si era fragil si melancholic. Ca un mesteacan…

  Vorba lui sfatoasa si dulce, era, ca a taranilor batrani.Surasul sau era garda unei singuratati meditative.

   L-am vazut intr-o dimineata traversand parcul din fata  Casei  Presei Libere, abatandu-se de la aleea pietruita, calcand indesat si ganditor, cu mainile la spate peste  iarba umezita de roua ca un taran iesit  in livada.

Si-a pastrat chipul de copil uimit din vremea cand dbuta spectaculos si sigur cu placheta intitulata  concludent “Cum sa va spun”  cu versuri care fermecau prin tonul nostalgic al spovedaniei juvenile.

Taran la origine din mosi-stramosi si-a pastrat snaga acestei dinastii, bunul simt ancestral si umbla stan jenit printre noi, stanjenit de hainele”domnesti”.

Onorariul volumului de debut l-a investit cumparand o bivolita pecare a facut-o cadou  parintilor.

Poezia lui,ca un strigat pur si nealterat e in acelasi timp profunda si directa,e o grandioasa metafora hranindu-se din  istoria  zbuciumata  a neamului.Poetizeaza istoria si o ridica  la rangul de IMN  grav, facand din ea o religie a finite noastre nationale.

  Ne intalneam destul de des si de fiecare data ma saliuta primul cu bucurie si umire copilareasca, ridicandu-si palaria cu boruri largi si binecuvantandu-ma.

  Carturar distins, vorbitor si de limbi demult uitate, acest poet cu fata lui de adolescent m-a uimit prin farmecul si naytutraletea firii sale. Niciodata n-am vazut un carturar care sa-si poarte cu atata dezinvoltura, in gesture,in sfieli, in vorba nealterata, stema sa de taran.Niciodata n-am citit un poet mai indragostit de istoria tarii ca Ioan Alexandru.

Dupa moartea sa tragica si premature o nedreapta uitare s-a asternut din partea \criticii literaresi a colegilor de ideal politic.

Poate si pentru faptul ca el, Ioan,  a poetizat ca nimeni altul istoria zbuciumata a Romaniei in versuri de un sublim  patriotism. Dar, azi, patriotismul, nu se mai poarta…

   Versurile lui Ioan  Alexandru, suav si sfios ca un mesteacan  le vor purta in minte si inima iubitorii de pezie adevarata.

MIRCEA MICU

http://luceafarul.wordpress.com

4 Mar
2013

”Cezar Ivănescu – un biruitor” de Artur Silvestri

Sfarsitul dramatic al lui Cezar Ivanescu care va fi , poate , lamurit intr-o buna zi , nu modifica prin nimic impresionanta opera poetica pe care ne-o lasa si care azi este pretuita de cei ce inteleg sa citeasca literatura si nu biografie , valorificand-o , asadar, intocmai asa cum o merita . Aceasta va ramane si se va impune si mai mult cu cat vremurile de confuzie profunda ce le traim se vor duce , consumandu-si prea de tot febrila criza de ura colectiva care ii face pe unii sa nu mai vada realitatile creatiei la adevaratele lor proportii care acestea conteaza cu adevarat . Dar daca in istoria literaturii romane-ce va re-deveni candva cu adevarat o istorie de valori -locul lui exista si mai poate fi doar corectat cu timpul insa nu inlaturat , ramane a i se stabili si insemnatatea lucrarii in istoria climatului literar unde astazi inca domnesc imaginile prefabricate de tot soiul de netrebnici prin munti de documente contrafacute dupa cum a hotarat stapanul diabolic si amagitor . In aceasta materie , ceea ce va trebui spus este ceea ce azi nu se pretuieste , se ignora si chiar se intampina cu deriziune , adica uimitoarea generozitate a scriitorului mare fata de tineretul ce abia paseste in literatura , de fapt ingaduinta celui puternic in a se face reazem pentru cei umiliti , ne-stiuti ori obiditi pe nedrept . In anii cand altii , astazi inca intre mandarinii ce decid cu brutalitate de stapani neconditionati , faceau tot ce se putea spre a elimina talentul inconform cu vederile lor , creind neo-modelul unic ce ne mananca pana si acum zilele si ne infecteaza tara si literatura , Cezar Ivanescu a deschis , atat cat a putut , usile catre toti cei ce aratau talent , dedicatie si pasiune , indiferent de stil , voce lirica si timbru de intonatie estetica. Prin “Numele Poetului ” care a facut sa existe sute si poate mii de scriitori , mai importanti ori mai marunti de pe la noi , opera lui de mentor si de indrumator si-a gasit expresia cea mai potrivita . Era, de fapt, expresia unui om liber .

Bineinteles ca si maine , ca si azi , se vor gasi unii care – din nepricepere , obraznicie de semidoct arogant si atoatestiutor sau lipsa de memorie provocata de ingratitudinea ce ne caracterizeaza rasial – vor lasa deoparte sau se vor face a nu cunoaste ceea ce , insa, istoria scrisa cu fapte si nu prin prejudecati de porunceala o va dovedi iar cei ce stiu vor trebui sa vorbeasca pentru a nu se uita si a nu se schimonosi ceea ce este realitate consumata , fapt necontestabil si lung sir de atestari nediscutabile . In lumea infinita ce ne sta in fata , aceasta este forma ireductibila ce ne ajuta pe noi sa nu ne lasam prada ticalosiei si mistificatiilor organizate si de a merge in sensul celor ce trebuie facute si al judecatii drepte pe care Cine o face stie mai bine decat noi cum o va face . Iar din aceasta perspectiva , Cezar Ivanescu este un biruitor .

ARTUR SILVESTRI

http://luceafarul.wordpress.com/atitudini/portrete-si-destainuri-interviuri-cu-personalitati-de-azi/cezar-ivanescu-un-biruitor/

4 Mar
2013

George Anca: „Cenuşa lui Eliade“

 

    CENUŞA LUI ELIADE

 

flutură păsări

nasul lui Shakespeare

Sulmona solimană

 

cum odinioară

cu terifiere

fredonam la gară

pe Agar fiere

 

a sfinţit troiţă

într-o grădiniţă

copila-i muri

troiţa sfinţi

vale o lungi

 

se dinamitează floral catacreza

o reţea preacucernici din insolaţia aceasta

refren hai-ku snobism fenician

alfabet din nord balast în balastieră

ce de neant amar de clar

tot cu Medeea se vede din Tomis în Bălţi

nu ştiu ei să citească din mine copiilor

zid pe nespurcare tristeţe întrebată bariu armată

vid m-a vidma bordelează nedemolabil dacă

 

monumentalizacă

traiul vetrei pe vătrai

mie-mi dai cai de mai

 

îngânând în gând cantarida

derviş orb nisip color

înfloare floarea de cireş

în Marakesh

 

pe centură scăpărăm scăpăm pădurea

respectul facerii de şcoală rurală

cap ochios capuchehaie ne-am fi înţeles

orice cuvânt o nălucă dinspre Eminescu

spre Blaga ea tânără se simţise până orbise

 

n-am automobile în literatura mea

n-am nici o amărâtă de Dacie

cu fără casa domnească de grab’

Kalidasa Ovid mutându-l agoniei tomitane

Calatis de câte ori din Tomi vizitat-au

 

orb iadubluin

Elena Constantin

11 moarte

Stratford Itacarte

marinărie molie

israelie anatolie

cârciumă corabie

mormântului sabie

scato telegraf

Narnia perdaf

cântul de-a doua

înoată roua

toate în una

mării săruna

întunecă-te-ne

pe vapor cânte-ne

caută-ne atol

ocean mototol

Ulisse pe Walsh cu

Ilie Ilaşcu

marea stă insula merge

cum purcese Circe cerge

nat amânat limbi

în cotruţă înnimbi

nici un pensionar fără două maşini

un mercedes şi un volvo beduini

muy bătuţii din pays

salve paradis proscris

la miezul nopţii începu

şi după două ore du

 

nu e neplată

din Ulisse Bloom

suit pe lopată

albumului scrum

 

cititul Brâncuşi

literelor daltă

dublinezi aduşi

din Itaca-alaltă

 

your god nu mnezeu

mă-tii-n examen

Salome mrejeu

tare mare amen

 

ştii cât câştigă

cerşetor în New York

la Washington rigă

nu Circe nu porc

 

mai pe o pagă

rapiţa scuture

iapa şontoroagă

sub fluture

 

mâna pe ea don’t

worry Helespont

 

din cald în frig

Homer Joyce ligue

 

lui Shakespeare

în cimitir

 

cartea iar furată-n car

îmi cărai pe vătrai

 

întârziind ţi-e mama

şi mai pe ducă Yama

 

Savitri duşcă Duică

ia-l lui Yama să fii muică

 

nici Alcesta nici acesta

plouând până-n Budapesta

 

ce vorbeaţi fără auz

găgăuzului havuz

 

un nebun printre nebune

obscenei şi mătrăgune

 

bine de închini sivini

Ruben pe eminescini

 

ba un film ca după Joyce

Bloom din Odiseu eroi-s

 

om citi printre magneziu

Picu Angelu Sileziu

 

Radu Anghel Gheorghe Anghel

constantinelen arhanghel

 

why don’t glonţ

out prin bagabonţ’

 

aşa se ajută prieteni

întorcându-ne altminteri

 

strecuri miercuri

verso herculi

 

versus Cressus

spartani spartbani

 

ce-om vorbi de mi te spui

speza Potomacului

 

zborul podului

nodul glodului

 

cât asfalt catafalc

în picioare mă calc

 

har Harrare

Cioran internet

a câta cenzurare

get berechet

 

păpălugă

saramagă

româneşte

lovidragă

 

Creuza cui mă pui în cui

dinga-linga spală templu

Radha în Madura aurie

tafta de sânge postverbal

 

am la mijloc India

vot din Australia

alţii de-o limbă cândva

fără apărări mata

 

teascuri în dosul secetei încărcaţi

în harabale vasele goale pline

o huire piepturile duhuire şesurile

chiar maică băsma pe scândură

 

bice apa morţilor mâini pumn

de fulgi ne cernem trestii

ziduri sforăind cutremurăm

suntem studenţii din Balaciu

 

la timp primăvară toamnă tractorul

în şanţ împachetate petunii

pe lac şi ai nimănui o lebădă

te măritaşi cu oxidatul

 

din cuib în cuib nimi nimic

de am îmbătrânit calic

cât de urât ţi-am scris

de ispăşesc şi-n vis

 

folosirea cuvântului regn

te-am ştiut în cămăruţa podurilor

pe foi de ceapă de apă groapă

clatină-mă de-o amintire

 

stai nu mai trăi numai aci

te-o înşfăca amintirea altcuiva

te poţi întâlni de te ţii

mai şi pleci în America

 

vezi-te în cotlon depresie

copilărească binefăcătoare

Michelle în poză de nu Morgan

om avea deopotrivă priveghi

 

ce vezi

priveghezi

ajungi

în dungi

cauţi mouse

în repaus

m-aş apuca

în dodii mda

parcelă

nacelă

claxonaţi

cât mai

sunteţi

în viaţă

în aşteptare

radio oprit

ascultând

lehuzia

 

renunţă mersul mării închegarea

mirosului din lift în discriminare

măslinul la nevedere

orbul zidului mângâiere

 

să nu fi fost înşine

mirosul dimpotrivă

dacă nu de vişine

culoare olivă

 

caşti oligofrenie arvună

de la fereastra cealaltă

ne aşezasem cunună

pe duşmanii din baltă

 

demonstraţie de salvare

cu ce nu te mai las

n-are mama fată mare

şi poliţia la pas

 

ciublu cotac parcă vierme

liliac aprins printre terme

îmi mai şi pocneşti ocnă

de-o împletim bocnă

 

cum nu mi-ar prii

axoni mitocondrii

glorie nenuntite

ariene hitite

 

sculptate-n Victoires Paris

de Emmanuel Fremiet feciorii

arse Jeanne şi Valery

născute la Domremy

 

ajunsă-n exosferă fata bău vin

lavandă după la ballade irlandaise

ce n’est pas normal de chanter en public

Bonnard încă o tuşă tabloului său din muzeu

 

autant on emporte le vent gone with the wind

octosyllabe vieux proverbe francais en Villon

nu m-aş franţuzi bătrână zi eliadi colibi

o recunosc pe Maytreyi avatar sacontal

 

şi regele chiriaş tatălui

până mâine până la drum înapoi

sun-o pe Viorica Navamalika

floare de buric impronunţabil

 

s-ar terfeli părinteasca algă aglutina

uzi seceta pe litere eliade

n-am ajuns sub aripa asfaltului

până nu ne globalizarăm atâtica

 

incolorei creanţe calc darul

de ritm în viroage

vidma avidă dravidă

cum se mai îngustează sudul

 

tu-n Thule eu-n Ushuaya

ne-am ţine de mână de vorbă

ne-am curăţa în fiord

pe ale tăcerii schiuri

 

am năduşi în ploaie mâine

fără nici o ştire pieţari

anunţul anti Vajpayi

comunişti avem şi noi

 

de-am plecat brusc

precum şi din Sahytia

de a ne aminti groapa

alergaţi după mine

 

ce mai piuiam pe cant

Eliade pe scurt matineu

texte citabile anume

poezia de mâine spre maci

 

să dorm singur tăcut

până la atelierul

specializat din cimitir

ni s-a interpus odalisca

 

eram mai indieni

mai o piatră mai un cap

de n-oi citi nescris

soarele stării umbra cătării

 

nu ne mai închidem în bufniţă

nu mai bufnim liniştea

ce-ţi şi destinasei temple

pe cine oi mai invita

 

lăsatul la voia nvăzutului

din orbi în mai orbi

împământându-ne somn de veci

şi tu ce atâta bună-voie

 

către convalescenţa predestinată

de n-ar fi înghesuială aici să

te mai însemn să spun

pe loc plonjon alfabet

 

nici nu te văd te aud bârfit

în cunoştinţa prieteniei

mnesis pe săturate

întru numele domnului

 

ne-om evenimentiza în pustiu

uneori mă văd adiind home schooling

mi-am vorbit sufletul devălmaşilor

ecouri inverse de vers debarcat în Anvers

 

cum ne-am răpune întâlnirile

date peste cap insolaţie

Berenstein pe sexul Hilary

şi ce mai doreşte Băsescu

 

Torijos Ceauşescu Saddam

ce mai asasinăm globilor

la bal în globalitate

asemuisem neajunsul

 

calchia-vom tradiţie placentară

înghiţită în ascuns cum

ne-am da de ceasul viitorului

văd şi săptămâna neplatnică

 

bambu iambu muzic

din exil blanduzic

asta ne costase

carne fără oase

 

poemul Eliade pe necitite

doctoriţa repetă n-avea ăla bani

cenuşă Chicago ediţii moldovene

australienii te cer din America

 

alamkarika scăpătat cititul gangetic

mâncare de orez cu ceapă simboluri de rupt dinţii

mâncată ruptoare fadoare versus fantasmă

o maşină din altă lume purtându-l mituri

 

vorbiţi că nu suntem animale avem nume

nu s-ar demitiza cu niciunul din noi

râdeai cu evreii în parte cât că Saul

a mai răsturnat de un pol sacul budhic

 

încă vampir Vetala

scriindu-ţi scrisului

visându-te visului

staţia Constantin Brâncoveanu

 

nimic din zilele

cărţile Eliade

chiar el s-o fi

opunând lasă

 

ipocrita critică

să sporadizeze

minciuna

recunoaşterii

 

nu ne-avem nevoie

nici frumuseţe

piesa nici atât

ah prietenii mei

 

electrocutare Rudolf

Dominic Orăştiei

noi ai lui Zalomit

raga yaman raga pilu

 

busuioc tulsi

canon hindus

raga de seară

serenitate

 

persoană continuitate

unul din o mie şi nu eşti

sunetele te caută

în cunoştinţă de păcat

 

încă în yaman

pe swastika

prosperităţii

fără Hitler

 

te respiri

zei de sunete

întrupările liniştii

norocul epifaniilor

 

fiecare cu ale lui şi raga

te împresură atman

sitar secerătorul macilor

traducător de gitanjali

 

blânde sunete de prăbuşire

în dharma dansantă

mai şi plecaţi la meci

de aplauze Mircea

 

tabla-n tropot pe sitar

de întoarcere în valuri

staţi nedestructuraţi

trăznet pe raga Eliade

 

copii pe mai târziu

acestei plaurări

câte respiraţii

prepărinteşti

 

argonauţi din raga

întorcându-ne drum

cosmică

rugă

 

părinţii

Gita

Kurukshetra

raag

 

în mintea sălciilor

nu-n palme nu acum

răgălie

răcărie

 

orga mascată în sitar

invitaţie avatar

nemaitristeţe amar

chiar ce facem cu timpul

 

cum de ţi-ai ars

partiturile sub

de profanare radiaţii

uite sonorizarea mântuirii

 

mangalam

lume la meci

tu scrum

noi acum

 

conversatori

eliadini

avatari

în gol

 

nu mai e o afacere

dacă ar fi s-ar face

Eminescu e cel

mai puţin de jelit

 

nu mai confunda şi tu

comunismul cu Eminescu

zdiarenţe eliadenţe

toate s-au spus

 

n-ai plâns de două zile

lumânare aprinsă

poate vine Măridevi

şi nu găseşte drumul

 

sora broască mierlă nască

Ru devi oul Olt Rouault

el scrie că n-ai voie

ce mai ţii minte

 

cenuşa lui Eliade

ai zis poemului

mă întreba Mrinal Sen

ce face Mircea

 

mi-e nor până la hărţi

ar mai fi ori altcineva

n-ar lipsi nimeni

din cenuşa dumneata

 

orgie David

rugăciune Kahlil

devi Mircea

cenuşă George

 

al câtelea revers

lumină de întors

Kalipso apokalipso

mritior ma amritam gamaya

 

GEORGE ANCA

4 Mar
2013

Un articol scris de Mihai Eminescu .

“De când lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politiceste sus si economiceste jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă; civilizaţia economică e muma celei politice.

Dacă în timpul când ni se promitea domnia virtuţii, cineva ar fi prezis ceea ce are să se întâmple peste câţiva ani, desigur ar fi fost declarat proroc mincinos.

Să fi zis cineva că cei ce promiteau economii vor spori bugetul cheltuielilor cu 40%; că cei ce combat funcţionarismul vor spori numărul posturilor cu sutele; că cei ce sunt pentru independenţa alegătorilor vor face pe funcţionar să atârne atât de mult de autorităţile supreme încât aceste mii de oameni să voteze conform comandei din Bucuresti; că se vor da 17 milioane pe drumul de fier Cernavodă-Chiustenge (Constanţa n.r.), care nu face nici cinci, si că patru milioane din preţul de cumpărătură se va împărţi între membrii Adunărilor; că se va constata cumcă o seamă de judecători si de administratori în România sunt tovarăsi de câstig ca bandiţii de codru. Daca cineva ar fi prezis toate acestea lumea ar fi râs de dânsul si totusi nu numai acestea, ci multe altele s-au întâmplat si se întâmplă zilnic, fără ca opiniunea publică să se mai poată irita măcar.

Nu există alt izvor de avuţie decât munca, fie actuală, fie capitalizată, sau sustragerea, furtul.. Când vedem milionari făcând avere fără muncă si fără capital nu mai e îndoială că ceea ce au ei a pierdut cineva.

Mita e-n stare să pătrunză orisiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele si averea unei generaţii… Oameni care au comis crime grave se plimbă pe strade, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-si petrece viaţa la puscărie…

Funcţiunile publice sunt, adesea, în mâinile unor oameni stricaţi, loviţi de sentinţe judecătoresti. Acei ce compun grosul acestei armate de flibustieri politici sunt bugetofagii, gheseftarii de toată mâna, care, în schimbul foloaselor lor individuale, dau conducătorilor lor o supunere mai mult decât oarbă.

Justiţia, subordonată politicii, a devenit o ficţiune.

Spre exemplu: un om e implicat într-o mare afacere pe cât se poate de scandaloasă, care se denunţă. Acest om este menţinut în funcţie, dirijază însusi cercetările făcute contra sa; partidul ţine morţis a-l reabilita, alegându-l în Senat. Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calcă făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor si trec, totusi, drept reprezentanţi ai voinţei legale si sincere a ţării… Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei, organizare egală cu aceea a partidei ilustre Mafia si Camorra, care miroase de departe a puscărie.”

Fragment din: “Dominatia banului international” – de Mihai Eminescu

4 Mar
2013

Adrian Dinu Rachieru : ”Detractorii lui Eminescu “

M-a ingrozit faptul ca romanul si nu strainul a ajuns sa ridice mana asupra a tot ce aveam mai sfant“. (GRIGORE VIERU)


Pe la inceputul anilor ’80, intr-o discutie cu Eugen Simion, Noica reprosa generatiei pe care o reprezinta, acolo, la Paltinis, criticul ploiesteanm ca n-a dat un detractor al lui I.I.Caragiale.Filosoful era iritat de acceptarea zeflemiei, intelegand caragialismul, pe urmele lui Petre Pandora, ca o “fronda iresponsabila”. Ce se intampla, oare, azi cand societatea noastra se caragializeaza vazand cu ochii? De ce iubindu-l pe Eminescu (observa, candva, un critic) il urmam pe Caragiale? Dar il mai iubim pe Eminescu?
Pun toate aceste intrebari deoarece fermentatia posrevolutionara a reinviat polemici, demult defuncte, ignorand castigurile exegetice si manevrand etichete “scutite”, s-ar parea, de oboseala demonstratiei. Iata, surprinzator si umilitor, neodihnitul spirit criticist se angajeaza in demolarea lui Eminescu. Sa ne intelegem: nu e vorba de a vida spatiul exegetic eminescian de o discutie critica (intotdeauna necesara); respingem, si noi, uniformitatea de reactii si credem, la tandu-ne, ca idolatria nu face casa buna cu spiritul critic. Nu de sactificare si imobilism e vorba. dar a explica valul violentelor si pofta macularii (atatia scriitori mari fiind tinta agresiunii joase) prin “inhibitia indelungata” si calusul dictatorial inseamna, iarasi, o sustragere din campul examenului critic: un astfel de examen ar cere, cred eu cu incurabila-mi naivitate, o dicutie calma, la obiect, cu argumente “pe masa” si nu rabufniri nihiliste. Dar cine ar timp sa-l asculte pe celalalt, azi, la noi? Si mai ales cine e dispus sa accepte ca adevarul nu poate fi confiscat? Ei bine, aceasta defulare, aceasta revarsare a criticismului “netarmurit”, animand atatia tantari culturali dornici de zgomot (si striviti, fireste, de posteritatea eminesciana) profita grosolan de rasturnarea contextului/ Se uita ca romanii din Est, dupa vorble lui M. Cimpoi, “s-au salvat prin Eminescu”: se uita ca reperul absolut al spiritualitatii noastre, “zeul lucrator” nu poate fi urecheat – in numele festivalului neproductiv de care, speram ne-am lepadat de orice scriitoras, ranchiunos si neputincios, dornic de-a starni valuri bisand “nationalismul rau” si “inchiderea gandirii”. Am ajuns, uluiti, sa auzim si pe asta : cu Eminescu  nu putem patrunde in Europa! Antiromanismul feroce si nedomolit se deda si la “crime morale” (cum observa Grigore Vieru), imbratisand denigrarea obraznica surpand stalpii spiritualitatii noastre. Avem oare motive de mandrie ca dupa seismul decembrist lista detractorilor lui Eminescu (numit  fara  jena, protolegionar) se imbogateste? Ca reactivarea acelor “primejdii dinlauntru” (asupra carora avertiza insusi marele poet) atarna de intelepciunea noastra (unde o fi?) si ca hula, vrajba si ura “ce ne-o facem noi insine” (voluptos as adauga) impiedica chiar lucrarea spiritului? Cine ii va impaca pe romani cu romanii? – se intreba ( si ne intreba) Grigore Vieru, si el tinta unor perfide atacuri, in numele unui jalnic spectacole ale vanitatilor. O fi invidia boala profesionala printre scriitori dar indiferenta, tacerea – acum- ar insemna consimtire. Or, Eminescu ramane – reluam aici o afirmatie de uz obstesc – cea mai mare sansa a noastra de a fi cunoscuti in lume ca romani.

                                                                     ADRIAN DINU RACHIERU

4 Mar
2013

Părintele Arsenie Papacioc: „Este o mare greşeală atunci când certăm pe unul sau pe altul!”

Părintele Arsenie Papacioc (1914-2011)

„Nu este niciodată nimeni degeaba lângă tine.”


“Milostenia nu este numai să dai din traistă. Milostenie este că accepţi pe un om să stea lângă tine, fără să îl alungi în gând. Ai un coleg care are un necaz, trebuie să ştii să-i faci o mângâiere, să-i descreţeşti fruntea. La săraci poţi să faci o rugăciune scurtă: „Doamne, miluieşte-l!”, dacă nu poţi să-i dai, că eşti în tramvai şi el este pe trotuar. Întrebarea se pune, cum ne este inima noastră în legătură cu suferinţa din jur? Cel mai mare lucru de care vom fi întrebaţi la Judecata de apoi este: „De ce nu am dat mai multă atenţie semenilor noştri?”

Nu este niciodată nimeni degeaba lângă tine. El este cu ştiinţa lui Dumnezeu, ca tu să-l ajuţi sau să te foloseşti. Te foloseşti, că poate are o putere de duh mai mare. Sau îl ajuţi tu, în sensul de a-l suporta. Este o mare greşeală atunci când certăm pe unul sau pe altul! Îl rabdă Dumnezeu şi pe acela şi de aceea l-a pus în calea ta, ca să-l rabzi şi tu şi să te încununezi!

Dumnezeu nu ne ţine că suntem noi foarte vrednici. Ne ţine că este foarte milostiv El.”

(Extras din „Ne vorbeşte Părintele Arsenie” (vol 3), ediţie îngrijită de arhim. Ioanichie Bălan, Editura Episcopiei Romanului, 1998, pp. 8-9)

 

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi [&hellip

Comments Off on Cuvânt și Iubire

Follow Me!

Follow Me! Follow Me! Follow Me! Follow Me!
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Ultimele Comentarii