Se spune că ochii sunt oglinda sufletului. Ei ne invită să pătrundem în dimensiunea ascunsă a fiecărui om de lângă noi. Ochii ce ne privesc şi gestul ce însoţeşte cuvântul ne intră în cămăruţa sufletului ne deschide canalul invizibil al lacrimilor sau bucuria imensă a sufletului… aşa poate fi descris un actor.
Puţini ştiu că la Roman s-au născut nu numai poeţi, scriitori ce s-au afirmat în cultura naţională… dar şi actori de valoare, care au reprezentat cu succes teatrul românesc.
Înainte de ai cunoaşte vom menţiona cineaşti şi dramaturgi ai meleagurilor romaşcane, cei care au scris şi au dat viaţă unor personaje cunoscute şi apreciate în arta teatrală şi cinematografică românească:
Apartenent oraşului Roman cineastul Jean Mihail reprezintă pentru arta românească a marelui ecran unul din ctitorii ei de seamă. Jean Mihail (6 iulie 1896, Hălăuceşti, jud. Roman -12 martie 1963, Bucureşti) – a fost regizor de film, un pionier al cinematografiei româneşti. Autor a peste patruzeci de realizări cinematografice, filme artistice, documentare, adaptări, începând cu Ţigăncuţa din iatac şi terminând cu Râpa Dracului. A scris cartea Filmul românesc de altă dată (1967) apărută postum.
„Visul său, zămislit pe băncile Gimnaziului ROMAN VODĂ din mirajul rostogolirilor de umbre mute şi din penumbra stranie a sălilor de proiecţie, se va converti, apoi, în ideal şi creaţie, în profesionalism înalt şi totală dăruire.” – Gh. A. M. Ciobanu
Dramaturgul Ion Luca (n.7 decembrie 1894, Roman – d.30 ianuarie 1972, Vatra Dornei). A urmat Seminarul teologic Veniamin Costachi din Iaşi, apoi cursurile facultăţii de filozofie şi teologie din Bucureşti, obţinând în anul 1921 titlul de doctor în drept. Pentru o perioadă scurtă a făcut parte din Parlamentul României (1926) dar s-a retras şi s-a dedicat învăţământului şi scrisului. I se oferă şansa de a merge în Occident pentru a cerceta organizarea bibliotecilor naţionale din capitalele europene:Viena, Berlin, Paris, Roma, Budapesta etc.
Ca dramaturg, în anul 1933 a primit premiul pentru cea mai bună dramă a anului, cu piesa Alb şi negru. Un an mai târziu primeşte premiul Societăţii Scriitorilor Români.
A scris peste 40 de piese de teatru, printre care: Iuda din Cariot, Femeia Cezarului, Şcoala din Humuleşti (această piesă se juca pe scena Teatrului Ion Creangă din Bucureşti, atunci când autorul piesei trecea în lumea umbrelor), Năframa iubitei, Morişca, Cele patru Marii, Cuza Vodă, Leana vrăjitoarea etc.
Deşi revista Flacăra l-a prezentat ca „pe unul din cei mai viguroşi dramaturgi, cu talent puternic de a clădi masive alcătuiri dramatice”, el a dispărut treptat din conştiinţa publicului. În anul 1994, la Şcoala nr.1 din Roman, a fost dezvelită o placă omagială, semn de „întoarcere acasă a scriitorului”.
Actorii:
Nae Roman sau pe numele adevărat Nicolae Constantinescu (…), actorul inepuizabil, cel care a declanşat aplauze frenetice la fiecare cădere de cortină – un adevărat dăltuitor de gânduri a cărei voce tăia ca un diamant nevăzut în substanţa amorfă a intrigii teatrale. A jucat în piese ca: Jocul de-a vacanţa de Mihail Sebastian, Răzvan şi Vidra, de Haşdeu, Căsătoria lui Gogol etc.
Sandu Sticlaru – altă personalitate a urbei Roman – maestrul rolurilor secundare – pentru că Sandu Sticlaru a refuzat rolurile principale, roluri care să-l menţină mereu pe scenă şi prin care să domine pe toate celelalte personaje. A jucat în Hanul Ancuţei (în rolul lui Zaharia Fântânaru ), în Baltagul, Răscoala, Moara cu noroc etc.
Alexandru Hatmanu , aplaudat pe scena Teatrului Nottara, coleg cu Stela Popescu, Sebastian Papaiani – a jucat în Vlaicu Vodă, Noaptea e un sfetnic bun, Femeia mării etc.
Ludovic Antal (18 februarie 1924, Miclăuşeni -1970) – „un copil cu ochi mari şi melancolici, prevestind pe visătorul romantic, de o mare sensibilitate, candoare şi nobleţe interioară, un heruvim”. Gh. A. Ciobanu
Ludovic Antal a rămas în amintirea marelui public românesc ca un inegalabil recitator. Interpretarea sa, în fond, era clasică şi firească. Ceea ce fermeca era vocea lui tulburătoare, cu timbrul ei muzical, specific, inefabil, „ca bulboanele Siretului. Astfel mărturisea :
„S-ar numi recitare aducerea unei poezii, până atunci culcată într-o carte, la o verticală vie, deci la o stare de umblet, deci desprinderea poeziei de carte. Interpretarea artistică a unei poezii echivalează, cred, cu o analiză a ei”.
O parte din profundele sale gânduri, împărtăşite celor din jur au rămas adevărate cugetări care te invită la meditaţie:
„Nutresc credinţa că descoperirea cuvântului a conferit omului verticala, i-a impus-o şi labele sale din faţă nu s-au mai numit labe, ci mâini sau aripi”.
„Un om care iubeşte poezia nu poate face niciodată rapăn pe suflet. Cred că se poate vorbi chiar de o putere terapeutică a poeziei. Când vrei să-ţi speli gândurile, limba şi buzele de cuvinte josnice, recită o strofă din Eminescu”.
„Atunci când îl bate gândul pe vreunul să scrie poezie politică, să-şi cerceteze mai întâi conştiinţa. Dacă nu-i cristal, să arunce pana la gunoi şi să lase ţara în pace”.
Contemporani cu noi sunt:
Liviu Pancu (n. 5 mai 1968 Roman, județul Neamț), este un actor şi regizor român, director la Teatru Scena, Târgu Mureş
Ioan Antoci – Cetăţean de onoare al oraşului Roman – S-a născut la Roman pe 14 iulie 1979 şi a absolvit Seminarul Ortodox Sf. Gheorghe din Roman. Este licenţiat al Universităţii Al I. Cuza Iaşi – Facultatea de Teologie, promoţia 1999 – 2003. A realizat filmul: Regele cerşetorilor – mediu metraj, Începuturi – scurt metraj şi Memoriile unei iubiri – scurt metraj, produs şi regizat.
În anul 2009 a câştigat Premiul Krzysztof Kieslowski pentru cel mai bun scenariu din Europa Centrală şi de Sud-Est, acordat de programul Scrip Teast, la Cannes, pentru lung – metrajul Câinele japonez.
Un alt hobby al domniei-sale, în afară de cinematografie şi fotografie, este scrisul. În anul 2007, a publicat povestirile: Sarea şi norii şi Ultima cină a unui cerşetor. În revista Credinţa Ortodoxă a publicat articolele: Adevărul e dincolo de noi în anul1999 – un studiu despre impactul filmelor science-fiction asupra mentalităţii umane, 666 – cine sau ce ? în anul 2000 şi Creaţie şi/sau evoluţie ? în anul 2001.
În Roman entuziaşti ai artei dramatice au constituit în anul 1974, Formaţia de teatru Vasile Alecsandri a Cercului Militar Roman, pregătită de Gheorghe Colescu, inspector metodist la această instituţie, având ca pregătire de specialitate Şcoala populara de artă şi cursurile intensive de perfecţionare la Teatrul Naţional Iaşi.
Regizorul Gheorghe Colescu a pus în scenă numeroase spectacole de teatru cum ar fi: Pasiune plus raţiune de Al. Mirodan, Ceaţa de M. Ioldea, Mama de D. R. Popescu, Fuga de Radu F. Alexandru, Epoleţii invizibili de S. Andreescu şi Th. Mărescu, Deşteapta pământului de V. I . Popa, Piatra din casă de V. Alecsandri , Arvinte şi Pepelea de V. Alecsandri, Conu Leonida faţă cu reacţiunea de I. L. Caragiale , Sfântul Mitică Blajinul de A. Baranga, Muza de la Burdujeni de C. Negruzzi, Inspectorul broaştelor de V. Eftimiu etc.
Emilia Ţuţuianu
Sursa: http://melidoniumm.wordpress.com/2013/03/27/emilia-tutuianu-ziua-teatrului/
