19 Aug
2018

Dumitru MNERIE: Vlad Cernea Jerca – a plecat spre RAI

Vlad Cernea Jerca – a plecat spre RAI să-și petreacă de Praznicul Adormirii Maicii Domnului mai aproape de ingeri …

Dumnezeu să-l odihnească-n pace !

Originar din Godineşti (jud. Gorj), stabilit în Timişoara, s-a remarcat ca un scriitor complex, care, prin diversitatea stilurilor literare abordate, talentul descriptiv în scris şi în pictură, prezenţa spirituală îl plasează pe Vlad Cernea Jerca în pleiada artiştilor desăvârşiţi.

Spiritualitatea lui Vlad Cernea Jerca s-a dovedit, poate cel mai bine prin excepţionala versificaţie, cu păstrarea sintetică a mesajului în poezii, dat mai ales în multe epigrame devenite antologice. Spre exemplu:

– Românii şi… restul lumii
„Călătorind prin ţări străine
Constaţi, ca orice muritor:
În Vest – se moare de mai bine,
La noi – de grija tuturor.” (din ziarul „Viaţa Buzăului” – 22 februarie 2006)

– Dilemă
„În lumea asta, de ocară
Mă-ntreb acum de are rost
Să mori deştept în altă ţară
Ori luat în ţara ta de prost?”

 

– Meteahnă românească
„Suntem o naţie năucă,
Cu ifose în loc de sfinţi –
Globalizăm dorul de ducă,
Uitând de dorul de părinţi!”

 

Apreciind în mod deosebit nivelul artistic al operei lui Vlad Cernea Jerca, Editura Fundaţiei pentru Cultură şi Învăţământ IOAN SLAVICI a editat două volume de versuri, cuprinzând atât poezie socială, în „INSEMNE PE CUMPANA VREMII”, cât şi poezie de dragoste, în volumul „PROSCRISUL ETERNULUI MIT”.

S-a mai stins o lumină de spirit românesc, neprețuit destul cât a fost în viață, dar care a lăsat o moștenire excepțională de scrieri care nu merită date uitării. Adormit pe pământ și deșteptat acum în Rai. Dumnezeu să-l aibă-n pază veșnică!

——————————————–

Prof.univ.dr. Dumitru MNERIE

Timișoara

19 august, 2018

19 Aug
2018

Florica GHEORGHESCU: La multi ani Magdalena Popa !

Magdalena –Victoria Popa, celebra noastră balerină, a împlinit o frumoasă vârstă și 36 de de ani de când lucrează, non stop, ca maestra coregraf la Compania Naționala de balet a Canadei .

Cine este Magdalena Popa ?

Prin mama ei este urmașa a pașoptistului Axente Sever, colaboratorul lui Nicolae Bălcescu. Prin tatăl ei este nepoata prof. Șerban Popa care a făcut parte din grupul celor care s-au ocupat de construirea Ateneului Român și apoi de activitățile artistice din cadrul acestei instituții. Mama ei a fost pianistă iar tatăl doctor în științe fizico- chimice având diploma la Universitatea din București și apoi la Sorbona –Paris.

Uluitoarele ei calități artistice s-au manifestat din frageda copilărie atrăgând atenția profesorilor coregrafi: Elena Penescu –Liciu și apoi Anton Romanovski care o considerau “ un bulgăre de aur “.

Despre performanțele ei a început să se scrie în ziare încă de când avea 7 ani, mai ales în “Universul”. Datorită insistențelor balerinei [ venită din St.Petersburg ] Olga Lepesinskaia care vizitând școala de balet, a rămas uluită de talentul ei, a ajuns la Academia de dans Vaganova, una dintre cele mai faimoase școli de balet din lume.
În istoria acestei școli au fost consemnate două eleve care și-au făcut debutul pe scena teatrului Kirov încă din timpul studiilor: Galina Ulanova și 5o de ani mai târziu românca Magdalena Popa.

Începând din 1959 a fost premiată la Concursurile Internaționale de la Viena, apoi la Varna culminând cu marele premiu “Steaua de aur “ la al III-lea Festival și Concurs Internațional de la Paris în 1965. Avea 22 de ani când a învins toate balerinele celor mai renumite trupe din Europa și America. La concurs au participat ansamblurile de balet din Paris, Londra, St. Petersburg, Moscova, New-York, Scala din Milano, Munchen, Copenhaga și București. Atunci românii au intrat ca niște necunoscuți și au plecat învingători datorită Magdalenei Popa. Ca să se înțeleagă mai bine valoarea premiului trebuie să știți ca la concursul respectiv se acordau numai 6 premii:
Cea mai bună balerină, Cel mai bun balerin, Cel mai bun ansamblu, Scenografia [decor și costume ] Coregrafia si Muzica. Din juriu au făcut parte mari personalități din lumea dansului: Andre Jolivet, Serge Lifar, Ivette Chauvire, Rene Claire, Marcel Achard și alții.

Începând cu acel an [1965 ] numele ei s-a răspândit în toată lumea .
Cronicarii se întreceau în a-i aduce elogii, iar publicul o aștepta cu emoție pe frumoasa și talentata româncă, socotită cea mai buna Giselle a timpului sau…Natalia Makarova obținând doar premiul criticilor și ziariștilor.

Pentru Magdealena Popa dansul a fost o” patimă”. Nu ambiția, ci talentul, a condus-o zi de zi și cu cât avea mai mult succes cu atât muncea mai mult. Era convinsă că, dacă muncește cu pasiune, ”dansul devine un fluid al grației, siguranței și poeziei.
– Știu ca am calități deosebite,.. că m-am născut cu ele, spunea Magdalena, dar asta nu face decât să ma oblige să muncesc din ce în ce mai mult. Sunt convinsă ca atunci când ești interesat numai de succes, stările psihice se alterează iar talentul dispare.

Magdalena Popa a dansat pe toate marile scene ale lumii. A fost invitată și a făcut parte din multe Jurii Internaționale din Japonia până în America.

Alături de soțul ei Amatto Checiulescu a dezvăluit lumii frumusețile artei dansului, dar niciodată nu l-a confundat pe Amatto soțul, cu partenerul balerin și coregraful Amatto Checiulescu.
În acest fel s-a păstrat între ei o armonie deplină…
Nu greșesc dacă afirm că ea a fost sclava profesiei sale pentru că mă gândesc la exercițiile sale zilnice.

O superba caracterizare i-a făcut colega mea Marcela Popescu spunând: ”A fost minunea albă imponderabilă care plutea de parca ar fi uriât pământul și se înălța, se lungea, se mladia ca o zâna fermecată, dar când rolul i-o cerea se transforma într-o salbatecă, era voluptoasa și tentantă ca însăși viața “.

Nici dupa ce a născut-o pe Ama, fata lor, (acum mama a patru copii) nu a stat în concediul maternal. A uluit pe toată lumea când a revenit pentru, a pregăti premiera baletului:”Esmeralda “( din l4 martie l976).

Gloria i-a luminat viața până în 1981 când fratele lui Amatto plecând într-o vacanță în Germania ( in vremea aceea, de Vest ) a preferat să nu se mai întoarcă.
Atunci li s-a schimbat viața. Li s-au retras pașapoartele și li s-a interzis legătura cu ansamblurile de balet din alte țări, cu care lucraseră atâția ani….
În fata unei asemenea situații, ei care erau socotiți de către străini “ ambasadori” ai țării lor, nu puteau îndura umilirea.

După un an, datorită talentului ei, membrii Juriului Internațional de la Jackson – Missisippi au insistat atât de mult pe lângă oficialii din România încât au fost nevoiți s-o lase sa plece în America.
Chiar dacă a primit un pașaport pe termen scurt, drumul spre libertate era deschis. Amatto și părinții ei au luat hotărârea ca Magdalena să nu se mai întoarcă și să rămână în America. Soarta a hotărât însă altfel pentru că întâlnirea cu Betty Oliphant – directoarea școlii naționale de balet a Canadei- și Alexander Grant –directorul companiei naționale de balet au determinat-o să accepte postul de maestră de balet la compania naționala în Toronto.

Gândul ca nu va mai dansa – deși avea vârsta la care alte colege ale ei se retraseseră –o intrista dar, nu putea să-și abandoneze ambiția de a face ceva pentru a-și salva familia.
De teama ca ar putea să-și piardă soțul, fetița și părinții de care nu se despărțise niciodată, a comunicat în țară că s-a angajat temporar plătindu-și taxele obligatorii către Agenția care se ocupa de artiști.

Datorită intervenției Guvernului Canadei familia i-a fost alături după un an abandonând o casa în care Magdalena și Amatto investiseră tot ce câștigaseră în turneele din străinatate timp de 2o de ani .

Asa și-au început noua lor viață în țara numita Canada. Șansa lor de “ a fi din nou “acasă” s-a datorat pasiunii pentru munca. Magda, asa îi spun de când o cunosc, împlinește 27 de ani de când îi perfecționează pe tinerii balerini canadieni iar Amatto a predat la școala unde era directoare Betty Oliphant. Fata lor Ama a urmat facultatea de Politehnică, s-a căsătorit și are 3 copii. Părinții Magdalenei au plecat la Dumnezeu însă au fost multumiți de reușitele fetei lor pe care o adorau…

In acest timp in tara au fost distruse filmele realizate cu ea fiind considerata “transfuga” Ce revoltator !.. Cei ce au facut acest lucru nu s-au gandit ca valorile culturii trabuiesc pastrate.
Oleg Danovski, coregraful, director al ansamblului de balet al Operei din Bucuresti, care a lucrat cele mai importante lucrari din repertoriul Institutiei respective cu Magdalena Popa ,spunea ..” Din cauza ignorantei celor de la putere a fost pierduta o mare valoare si acest lucru se va simti multi ani, ea fiind greu de inlocuit “…

De cand este in Canada cronicarii specializati in arta dansului au subliniat, chiar de la venirea ei, rolul deosebit pe care il va avea in solidificarea ansamblului de balet din Toronto, revenind cu elogioase aprecieri ori de cate ori se petrece un eveniment artistic. Puteti cerceta ziarele : Toronto Star si The Globe and Mail.

Pe langa activitatea de maestra principala de balet a creat spectacole in Australia, Germania si impreuna cu Amatto –sotul ei –de doua ori in China.. Cu cativa ani in urma, aflandu-ma in Toronto, mi-am revazut “ idolul artistic” si am tinut sa realizez un film,chiar daca ar fi fost mic,dar avea ca subiect marea vedeta de care ma ocupasem multi ani in Romania. Dupa 15 ani , ne-am vazut aproape zilnic acasa sau la Teatru,am stat de vorba ajutand-o sa-si descarce necazul,durerea,dorul de locurile unde s-a nascut…

Am stat de vorba si cu cateva personalitati din Companie. Am inceput cu dl James Kudelka, regizorul – coregraf, director artistic in vremea aceia care mi-a marturisit: “…Cand Magdalena Popa lucreaza cu balerinii, nimic numai conteaza…nici efort, nici timp, totul fiind dus la limita maxima. Aceasta este de fapt rațiunea după care trăiește..
Ea scoate la iveala în tinerii pe care-i pregatește: muzicalitatea, spiritualitatea, emoțiile și inteligență, iar instinctual ei înăscut o conduce sa-i descopere pe cei dotați formandu-i pentru o carieră internațională. Sunt onorat să lucrez alături de ea “….

Directoarea a Companiei Naționale de balet a Canadei doamna Karen Kain.
Domnia sa mi-a spus…
“O cunoșteam pe Magdalena Popa înainte ca ea sa vina în Canada. Îmi vorbea despre ea partenerul meu de dans Sergiu Stefanski care dansase cu ea la Bucuresti. Am întalnit-o apoi când era în Juriile Concursurilor Internaționale de dans de la Moscova și apoi în Japonia. Marele meu regret este ca n-am putut lucra cu ea mai devreme. Ea mi-a demonstrat cu delicateta teoriile ei lasându-mi timp să le asimilez și să-mi corectez tehnica în limitele la care puteam sa ajung. Acest lucru m-a ajutat sa-mi prelungesc cariera solistica și îi mulțumesc.
Este foarte important tot ceea ce a facut pentru baletul canadian. Noi am avut intotdeauna balerini minunați dar n-am înțeles bine tehnica clasica, iar Magdalena Popa a contribuit enorm în acest sens”…

Prim balerina Chan Hon Goh, care s-a retras de curand, declara :…”Am lucrat cu Magdalena de cand am venit la Companie si au trecut multi ani…Pentru mine Magdalena Popa reprezinta dansul la cel mai inalt nivel posibil. Are o maretie ce vine dinlauntrul sau.. E greu sa te ridici la asteptarile ei, dar ce mare satisfactie ai cand reusesti !..”

Sa adaugam si cele spuse de prim balerina Greta Hodgkinson
..” Cel mai important lucru pe care l-am deprins din lectiile cu Magdalena este totala schimbare a modului de lucru. Am reluat totul de la inceput, antrenandu-mi corpul prin tehnici deosebite de cele pe care le cunosteam.. Acum aplic tot ceea ce ea m-a invatat si toate spectacolele mele, fie ca sunt clasice sau modern-contemporane, au la baza invataturile pe care i le datorez..”

Dupa cum vedeți, Magdalena Popa are aici o pozitie foarte solida, facand parte dintre vedetele artistice ale Canadei.
Mergeti la” Hammingsbird” și veți vedea placa pe care-i este înscris numele.

La mulți ani Magdalena, din partea prietenilor tăi de la Observatorul !

—————————————-

Florica GHEORGHESCU

18 august, 2018

http://www.observatorul.com/default.asp?action=articleviewdetail&ID=18767

19 Aug
2018

Alexandru-Eusebiu CIOBANU: Prin oglinda timpului

O întâmplare a determinat-o să devină ceea ce este acum .

O lecție de istorie într-o clasa de gimnaziu, o lecție ce părea extrem de dificila .

Apoi Dumnezeu a trimis soluția salvatoare. Transformarea lecției buclucașe într-o poezie, care sa cuprindă tot ce era dificil de reținut din lecție.

Mai era un mic hop cum sa convingă un cadru didactic sa asculte acel text, în loc sa asculte elevul spunând lecția prin dinafară.

Și-a luat inima în dinți s-a ridicat din banca în picioare și a spus :

  • Domnule profesor, înainte de a va spune lecția de zi, va rog frumos sa-mi permiteți să vă citesc ceva.

Răspunsul a fost :

  • De acord, te ascultăm.

Rezultatul?

Poezia a obținut nota 10, a fost citită tuturor cadrelor din cancelarie.

Se numește Burcea Emanuela și scrie deja de …30 de ani?

Deci o debutantă…

Este născuta la data de 28 Iunie 1974 în Roșiori de Vede  un orășel din partea de sud a țării din județul Teleorman. 

Viața a curs ca un râu cristalin, alteori în valuri tulburi…

Cuvântul i-a fost reazăm, credința i-a adus înălțare !

Prin ochii blânzi, nerăzbunători și iertători, am simțit sfințenia.

Acum, Emanuela sta pe gânduri/Ca o statuie greaca/ La marginea infinitului,/Iar împlinitului gând./E ca zarea cerului fără sfârșit .

Neînțelesul/I se va citi pe față ,/Pe buze cuvincioase/Are graiul dulce/În poezia dăruită.

Poeta Emanuela Burcea, știe să dăruiască!

——————————-

Alexandru-Eusebiu CIOBANU

19 august, 2018

17 Aug
2018

Marin BEȘCUCĂ: Poetic despre poetul Victor Nicolae CIOBANU (2)

… cum și-n Fata lunii(p36) la fel de hotărât poetul ”Ridică-te pe mine !/ Hrănește-mă cu foc !/ Respiră-mă fum !/ Stinge-mi ochii de foc/ dacă mai mint vreodată” și și mai hotărât în Fratele din stea(p39) ”Distruge-te piatră ce am devenit!” cum
de ce acest accent învinuitor? … simplu, ne spune Victor ”Aruncat în groapă,/ am distrus scara,/ și pulbere-am rămas” pentru ca, în Înger(p41) tonul să mustească pofta de spoved ”Adu-ți aminte că există un om/ pentru care/ tu ești primăvara lui”

Dar e timpul de o evadare, Școala din pădure(p43) ”Am săpat adânc/ printre rădăcini,/amintiri vechi/ am îngropat,/ iar peste ele am făcut focul” ba și-n, Sunt și ard(p44), ca să aflăm ce ?… mda ”Femeia a cărei inimă e/ scrisă-n/ necuvintele iubirii” pentru că și la Victor Nicolaie CIOBANU, iubirea este și curge, cum altfel, dacă nu poetic, iată, în Ușa inimii mele(p48) ”Am emis promulgând/ în locul liniștii/ crezând că sunt eu” și ”Mă trezeam noaptea/ cu mirosul morții” , ”Neputând vorbi”
dar izbucnește ”Proclam nebunia/ și ne poartă, ne poartă, Aerul din jurul tău(p51) deschizându-ni-se ceva mai mult ”În fiecare spațiu/ aerul e altfel” și el ”va lua forma/ cântecului iubirii” pentru că, ”viața e bogăție” și-n Vedenia din noapte(p55) poetul își continuă curgerea ”aprind negrul nopții/ și în baldahin/ înfășurat în cașmir/ stă însuși chipul/ râului lăuntric” deci învață, pare să ne îndemne ”Să nu te lupți niciodată/ cu gândurile tale,/ căci vei crea/ un monstru”
care ”cândva îți va bate la ușă” și vei afla ceea ce ar spune orice muritor, ”murind, am retrăit fiecare clipă” ba chiar ar face haz, Sirene și un steag(p62) ”m-am spălat ocazional/ de porcăria zilei” dar, în Zburam și povesteam prin cer(p64) ”Pune-le o luminiță/ să le astâmperi/ neastâmpăratul” prin ”dorul permanent/ de ceva absolut” însă ești atenționat ”dar precum /un munte/stai/în fața/ Iubirii” dar așa, M-am regăsit în tine(p67) ai afla, sec ”piciorul universului purta toc” și, vrei nu vrei, treci cu poetul ”peștera ochilor cusuți” ori, când Motanul calcă tabla încinsă(p71) îl simți ”Fug pentru a mă păstra/ prin vasul de lut/ al trupului” dar să-ți consfințești că o ”clipă incertă/ neexplicată în „dex”-ul/ gândirii de rutină/ distruge toate/ zidurile groase”. Ha-ha, ”Iată sfoara vieții!” ne
pregătește poetul în Marinarul înainte de a porni în călătoria de peste ape(p76) convins de sine ”Leg un nod pentru Pământ !/ Așa cum copacul crește,/ așa să crească iarba nevăzută/ prin tălpile mele/ aducând crengile deschise/ în ochii mei roditori,/ iar vântul frunzelor/ s-aducă gândurile/ păsărilor ce-mi cântă inima” ori, de ce nu, ”firul cascadei/ ce străpunge/ stânca gândurilor de piatră” iar după ce în Șamanul(p80) aflăm că ”Rinichii nu au apă/ iar cine le dă bere/ piere câte puțin/ în uitarea vorbelor/ aruncate”.

Bine poetule, pare că m-ai prins, Întins pe spate cu sabia în mâini, ori spânzurat cu capul în jos(p82) ca să aflu ”suflete acoperite/ de frunzele moarte/ ale gândurilor/ ce duc lipsa păcii” și nu numai atât, aflu cum ”Între patru pereți/ m-atacă neliniștea/ și-atunci/ sunt fără măști” după care vine edictul ”Ori mai preferi costumul/ unui scop?” și și de-i răspunzi afirmativ, afli din Psihosomatice peruane(p 86) cum e viața ”să iertăm tot ce-a fost/ ca să mergem înainte,/ să fim liberi de trecut,/ cu învățătura luată” și nu de oriunde, cât din Poezia cărții, cheia ”focului din vatră”(p95) ”zâmbind/ voi merge/ și mai sus,/ voi trece/ peste nori/ să mă-ntâlnesc/ cu alte lumi/ cu frații de pe stele” întorcându-ne la cheia de boltă a filozofiei sale poetice ”și-a renaște/ iarăși ou/ cu zborul/ lin și dorul”

Da, am încălecat pe-o șa ”grăind prin gurile acelora care se lasă dansați”, adică exact ca-n 10 de august recent trecut, poetule Victor Nicolaie CIOBANU, dar acolo, n-a fost Balada,
cântă-le-o tu !

————————————————
Marin BEȘCUCĂ

Dumbrava Roșie

17 august, 2018

17 Aug
2018

Vasilica GRIGORAȘ: Doar licărul candelei

Doar licărul candelei

La un moment dat
mi-a ieşit în cale
o minte inteligentă,
suplă, instruită
şi deprinsă
cu admirabile preocupări,
însă nu înceta
să se răfuiască
cu lumea-ntreagă
şi cu sine însuşi.

 
Vorbele-i
deloc întâmplătoare
examinate la lumina
unei experienţe
mai profunde
nu puteau fi smulse
din rădăcină,
nici înăbuşite
în tăceri adânci.

În licărul candelei
cu răbdarea
anilor fugari,
cu vorbe dulci
abia şoptite
şi mângâieri line
de vioară,
treptat,
acolo unde era
zgomot, întuneric, sufocare
se simţea
diluarea gândurilor reci
în care noaptea nu-i adâncă,
nici ziua doar lumină,
iar soneria interioară
anunţă murmurul senin
al înfloririi cireşilor
ridicând astfel cortina
spre adevăratul
izvor al iubirii.

—————————

Vasilica GRIGORAȘ

Vaslui

17 august, 2018

16 Aug
2018

Marin BEȘCUCĂ: Poetic despre poetul Victor Nicolae CIOBANU

… știu că poetului îi stă bine prin sângele de vers să-și simtă tălpile-n jarul din care culege acel mângâi de trăire ce de fapt îl transmite mai departe, îl transcende chiar, însă câteodată, îți vine să mai și sări pârleazul, câteodată, zic, și asta fac eu acum, încercând să mă desfrunzesc, pentru a prelua muguri noi, lecturând un alt poet, Victor Nicolaie CIOBANU. Nu-mi e greu și nici ușor, iar cum șerpuiam într-un poem, simplul-complicat nu este chiar complicat de simplu.

Și Victor mi-a înmânat FOCUL DIN VATRĂ, o carte pe care i-am primit-o cu bucurie, mai ales că, intrat în lectură, poetul se despoaie cumva de ale lui și unde ți-ar fi mai în vână decât într-o vatră încinsă …

Da, lângă vatră ascultam basmele copilăriei și Victor Nicolaie CIOBANU pleacă-n desfășurare dinspre basm ”Prințul fu cuprins de un lung oftat și își primi înțelegerea prin neînțeleasa cheie a unei poezii ce-avea sensul printre cuvinte” și cum altfel în basm, dacă nu ”navigând cu sufletul pe drumul argintiu așternut pe mare, nu s-ar fi lăsat nici cu un izbit de stâncile cuvintelor, ci ar fi luat fiecare cuvânt și ar fi construit o piramidă înălțată în cinstea Marelui Necunoscut”

Și ca să nu rămân în coadă de pește, din basm, Victor ne spune franc: ”multe poezii s-au ieșit la lumina lunii și la căldura focului ”

În fine, intrând în volum, acesta pleacă direct din Facerea focului(p9) și aflăm intenții ”Te voi hrăni cu gânduri uscate ”

”Sufla-voi duhul înspre tine” convins că doar așa ”te-ai unduit flacără/ în mâinile mele” însă, poetul e precaut ”Am aruncat cu sare/ în ochii cei răi” Ceasul de taină(p10) iar ajuns la Iubirea din deșert(p11), Victor ne cere să constatăm participativ ”urcăm vârful deșertului/ marea se află în noi” sau, în Păstorii focului(p13) ”Noi am ascultat focul din vatră,/am cântat cu el” și binențeles, ne îmbărbătăm ”am ascultat cascada/ și nu ne-am speriat de hău” și doar așa ne aplecăm mai atent în Dervish(p15) ”fruntea s-a deschis cuprinzând nemărginitul” ”Știam că nu mai e cale de întoarcere” dar ”un curaj cumplit m-a cuprins” doar așa pregătindu-ne să facem față unei axiomatice ”Ura și focul trăgeau timpul în umbră” ca apoi, să ni se destăinuie ”Am vorbit din cea mai adâncă umbră – înțelepciune”.

Și chiar înțelepciunea curge în vers ”Eram atent la vântul/ vorbelor ferind lumina felinarului” doar astfel ”căutam apa izvorului” și nu oricum, ci ”sprijinit de un copac,/ am privit cerul înstelat”,”uitând de uitare”, iar ca trimiterea spre basm să nu fie luată prea lesne, întărim ”mi-am pus un ștreang ciudat, în dungi/ ce se numea cravată”.

Mai facem un pas, Nariman(p22) să căutăm cu poetul ”acel izvor curat/ pe care-l voi căuta o viață” și-i simțim un ușor suspin ”Ochii tăi sint două lacrimi care oftează” Frumos nu ?

Apoi, Un moment din Maestrul Medicinei(p23) prindem și nu ușor ”o lungă tăcere/ desparte râsul și plânsul/ într-un zâmbet nencetat” cât din Așteptări(p25) să simțim ”fosnet de mâini cu pene/ dans al ochilor sticloși” Asuns la vedere(p26) poetul ni se destăinuie iar ”Mă văd în ochiul fântânii,/ scriu pe frunze/ cu lacrima formelor” și se continuă,

Zece brațe și două lentile(p27) ”merg înainte cu norii/ Pietrele cresc tot mai mari”. Trag un respir, până Notă informativă(p29) și-l aud ” exact ce știi că nu vrei să faci, aia faci” și, S-a întâmplat într-o noapte(p31) să simt o reflectare poetică ”vorbeam dar nu eram acolo” și ”sunt plin de-o veche stare/ mă bântuie ca o fantomă/ dintr-un pod părăsit/ uitat de lume” și dau de Zara(p34), ca să-l găsim pe poet ” În deșertul ochilor ei,/ văd o adâncă strălucire”,”În lumina soarelui și a lunii/ umbra ei e una cu a mea”

– va urma –

————————————————
Marin BEȘCUCĂ

Dumbrava Roșie

16 august, 2018

15 Aug
2018

Viorel Birtu PÎRĂIANU: Poeta

POETA

                            (poem dedicat prietenei de suflet, Mariana Gurza)

 

 

zidită între tăceri
o inimă se zbate
pe coala albă, în cetate
ești strop suav de iubire
ce arzi în cuvânt
ești clipa senină
ești strop de lumină
o inimă bate
pe coala murdară
în neliniștea gândului și țipătul timpului
îți este dor de ploi
de-o ploaie cu stele
ploaia să-ți zidească iubirea
să simți lacrimile cerului la porțile dorului
îmi este dor de nopți cu stele
în vis să te privesc în ele
cuvântul, o lacrimă în palma ta
un trecător
ce trece pe un drum
scriind sau poate cântând
departe de lume, aproape de cer
visând într-un gând
aici, acolo, pe un rând

La mulți ani!

———————————–

Viorel Birtu PÎRĂIANU

Constanța

15 august, 2018

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi [&hellip

Comments Off on Cuvânt și Iubire

Follow Me!

Follow Me! Follow Me! Follow Me! Follow Me!
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Ultimele Comentarii