Cuvânt și iubire

Şcoala Gimnazială “Silvania” Şimleu Silvaniei va reprezenta judeţul Sălaj la faza naţională a concursului “Sanitarii Pricepuţi”-concurs de educaţie, sănătate şi prim ajutor. Ca urmare a rezultatelor bune obţinute la faza judeţeană a concursului, desfăşurat astăzi la Colegiul Naţional “Silvania” din Zalău, la care au concurat 20 de echipaje din judeţ formate din elevi de liceu şi gimnaziu, juriul, format din personal de specialitate în domeniul sănătăţii, a decis ca echipajul acestei unităţi de învăţământ să reprezinte judeţul Sălaj la faza naţională, care va avea loc în perioada 7-12 august la Poiana Pinului, judeţul Braşov. Etapa judeţeană a “Sanitarilor Pricepuţi” a constat într-o probă teoretică şi una practică, probe în care participanţii au trebuit să răspundă corect la unele întrebări specifice în acordarea primului ajutor dar şi să pună în practică metodele de acordare a primului ajutor. Printre echipajele care au obţinut rezultate bune la faza judeţeană a concursului s-au numărat şi Şcoala Gimnazială “Andrei Mureşanu” din Cehu Silvaniei, Grupul Şcolar “Cserey Goga” Crasna, Colegiul Tehnic “Iuliu Maniu” Şimleu Silvaniei, Colegiul Naţional “Simion Bărnuţiu” Şimleu Silvaniei şi Grupul Şcolar “Mihai Viteazul” Zalău. Toate echipajele participante au fost răsplătite cu diplome şi premii constând în obiecte de igienă personală acordate de voluntarii de la Crucea Roşie filiala Sălaj.

De precizat este faptul că acest concurs este organizat de Crucea Roşie Română în fiecare judeţ din ţară.

Elevele de la Școala Gimnazială „Andrei Mureșanu” Cehu Silvaniei Brișan Oana Adnana, Gurza Nicoleta Rocsana, Ortelecan Sonia, Suba Andreea , Szabo Cynthia Diana și Tămășan Raluca,  au luat locul 3 pe județ. Felicitări !

Sursa: http://www.magazinsalajean.ro/invatamant/scoala-silvania-din-simleu-reprezinta-judetul-la-faza-nationala-a-concursului-sanitarii-priceputi.html?fb_ref=below-post&fb_source=message

Completări:  Rocsana Nicoleta Gurza

           Rozariu

                 de Iuliana Paloda-Popescu

Prea Sfântă
Fecioară Maria,
Trandafir
pururea înflorit,
Maică a Domnului
nostru Iisus Preaiubit,
Împărăteasă a Cerului
şi a Pământului,
Maică a Semnului,
Leagăn al Cuvântului,
miluieşte-ne pe noi!
Maică Iubitoare,
Maică Îndrumătoare,
Maică Mângâietoare,
Maică Hrănitoare,
Maică Mijlocitoare,
Maică Vindecătoare,
Maică Luminată,
Maică Îndurerată,
Maică Răbdătoare,
Maică Iertătoare,
Maică Învingătoare,
Maică a Rugului Aprins,
primeşte ruga ce am scris
şi mântuieşte-ne de chin,
acum şi pururea,
Amin!

Iuliana Paloda-Popescu, “Cu privighetoarea pe umar”, Editura Rawex Coms, Bucuresti, 2010, p.60.

 foto. Cristina Nichitus Roncea

Hristos a inviat!

Sîmbătă, 25 Mai 2013, ora 21:25:

Astăzi Părintele Justin a primit întreaga obşte de 160 de maici şi surori a Mănăstirii Paltin. Deşi foarte slăbit şi fără putinţa de a vorbi tare, s-a bucurat de fiecare dintre cei ce l-au cercetat.

În vizită la părintele stareţ a fost astăzi şi doctorul Dan Tudor Eniu, medicul care l-a operat în săptămînile din urmă, şi care ne-a declarat că, medical vorbind, nu poate să explice cum analizele Părintelui Justin sînt de două ori mai bune decît în ziua externării, şi cum se poate ca un organism atît de slăbit să aibă o vitalitate atît de puternică. “E limpede că ceea ce se întîmplă acum cu Părintele Justin este lucrarea şi puterea lui Dumnezeu”, a spus domnia sa. Privitor la acuzele nefondate ce i-au fost aduse, dr. Dan Tudor Eniu ne-a confirmat că în absolut toate aspectele clinice (intervenţiile chirurgicale, tratamentul, etc), deciziile i-au aparţinut Părintelui Arhimandrit Justin Pârvu, şi nu domniei sale, şi că afirmaţiile sînt documentate şi semnate de Părintele Justin şi se pot găsi în arhiva spitalului.

Medical vorbind, părintele stareţ acuză de cîteva ori pe zi insuficienţe respiratorii (pentru care a început să primească tratament), este foarte slăbit şi are nevoie de rugăciuni şi de înţelegere. Cu toţii aşteptăm să treacă efectele post-operatorii şi nădăjduim că puterea rugăciunii smerite şi cu pocăinţă, împreunată cu aceea a Sfintelor Liturghii şi a Sfintelor Masluri vor aduce însănătoşirea pe care şi Părintele Justin şi-o doreşte.

Primind pe fiii şi fiicele sale duhovniceşti, părintele stareţ a refuzat să se despartă de sufletele mai slabe care au venit să-şi ia rămas bun. Neputînd să le vorbească şi să le explice că alta este voia şi dorinţa sa, s-a întors dinspre cei ce veniseră pentru aceasta, dar s-a bucurat, de multe ori cu lacrimi, împreună cu cei ce i-au urat sănătate şi viaţă îndelungată.

Obştile Mănăstirilor Petru Vodă şi Paltin

Mai multe detalii la PetruVoda.Ro: Pentru adevăr: starea sănătăţii Părintelui Justin Pârvu este stabilă

Fotografie de Cristina Nichitus Roncea de la: Ziua Parintelui Justin Parvu, la Manastirea Petru Voda

Sursa: Victor Roncea

Hristos a înviat!

Actualizare 2 (Joi, 23 Mai 2013, ora 17):

Părintele Arhimandrit Justin Pârvu se simte astăzi mai bine decît ieri şi aşteptăm semnele medicale ale unei schimbări majore în bine, continuîndu-se tratamentul de terapie intensivă şi de recuperare. Astăzi a mîncat puţin; sfinţia sa este liniştit şi s-a odihnit mai bine decît zilele trecute.

Pe cei care doresc să-l vadă sănătos pe Părintele Justin îi chemăm să fie alături de noi la Taina Sfîntului Maslu, săvîrşită în fiecare zi în ambele mănăstiri de un sobor de preoţi, şi îi rugăm să aibe credinţă că dragostea lor trece şi prin uşile încuiate, ce se vor deschide de îndată ce Dumnezeu îl va întări şi îl va tămădui pe părintele nostru duhovnic. Amin.

Actualizare 3 (Vineri, 24 Mai 2013, ora 23:00):

Astăzi dimineaţă, în jurul orei 11, obştea de călugări a Mănăstirii Petru Vodă a fost primită de părintele stareţ, care, deşi slăbit, s-a bucurat să îi vadă pe ucenicii săi. Începînd cu ora 17, Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Teofan al Moldovei, sosit la Mănăstirea Paltin, a săvîrşit Taina Sfîntului Maslu împreună cu cîţiva preoţi şi diaconi, pentru Părintele Arhimandrit Justin Pârvu. La sfîrşit a ţinut un scurt cuvînt de îmbărbătare pentru maicile şi mirenii care erau de faţă.

Starea sănătăţii părintelui este stabilă; nu sînt schimbări majore. În ambele noastre mănăstiri se săvîrşeşte zilnic Taina Sfîntului Maslu; toţi cei ce vor să ni se alăture în rugăciune sînt bineveniţi, atît clerici şi monahi, cît şi mireni, ştiut fiind că adevărat şi prea-adevărat este cuvîntul Domnului nostru Iisus Hristos care zice “Amin grăiesc vouă, că dacă doi din voi se vor uni pe pămînt pentru tot lucrul ce vor cere, va fi lor de la Tatăl Meu care este în ceruri” (Matthei 18:19).

Surse: Petru Voda Ro si Doxologia

Mai multe imagini foto si video la Pentru adevăr: starea sănătăţii Părintelui Justin Pârvu este stabilă

Sursa: Victor Roncea

Părintele Daniil, mucenicul Rugului Aprins

(24 decembrie 1896 – 17 noiembrie 1962)

“Prietene, Mi-ai povestit, candva, cate ceva despre dumneata, dureri, suferinte, incercari, si poate daca am fi fost mai vechi prieteni mi-ai fi spus si de bucurii, caci nu este viata care sa nu cuprinda si de una si de alta.

Te-am ascultat si, pentru ca si viata mea e singuratica si plina de meditatie in orice colt unde ma misc, m-am gandit mult la cele ce-mi spuneai, precum si la cele ce observasem fara sa-mi spui si de care poate nici dumneata nu-ti dai seama, caci omul nu se cunoaste bine pe sine niciodata, oricat s-ar studia.

Ti-am ascultat ultima povestire din care inteleg prea bine ca te zbati in interiorul fapturii D-tale ca un incarcerat. O, cum te inteleg, ai vrea sa scapi, sa-ti simti sufletul iar usor si liber, departat de umilintele si deznadejdea ce te-au coplesit, ai vrea sa te agati de ceva valabil, ceva deosebit, ceva mare care sa intreaca tot ce ai trait, sa acopere totul si sa te stapaneasca numai acel ceva de care nici D-ta nu stii prea bine ce ai vrea sa fie! Am observat ca scrii, deci cunosti inspiratia, e si ea o parte din acel ceva pe care il doresti in viata D-tale incercata. Am observat ca te duci kilometri ca sa cunosti cate un om deosebit, ai fost la manastire, ai trecut prin toata gama incepatorului in viata, trufie, sporovaiala etc. dar am retinut ca te-a miscat ceva, te-a rascolit, ai plans, te-ai cutremurat descoperind atata renuntare, atata iubire simpla si mare pentru Adevarul  care e Hristos. Orbecaind, prietene, ai ajuns si aici si de aici e posibil sa-ti fi ramas in inima, ca un moment emotionant, amintirea ceasurilor zguduitoare de tresarire a adancimii sufletesti. Cand mi-ai povestit, pentru prima oara – desi te cunosc putin – am observat pe chipul D-tale transfigurarea, luminita aceea scurta, dar orbitoare, care urca sufletele mari pe inaltimi unde unele raman mai mult si creeaza, altele se coboara coplesite, insa transformate.

Pentru prima data am simtit ca sufletul D-tale mi-e frate; si e un frate mai mic, care mi-a dezvaluit cu incredere o latura a sa pe care si-a descoperit-o uimit si nici nu stie daca o mai are: l-a strafulgerat o clipa, l-a zguduit – si el a ramas nehotarat, nesigur cu vechile-i suferinte si regrete, cu viata prinsa cu odgoane groase de lut, fiinta implantata adanc in minciuna, in care se zbate si se chinuie – si din adancuri tenebroase a zarit o clipa lumina de mai sus…

Aceasta constatare m-a determinat sa-ti scriu, sunt o multime de lucruri pe care ar trebui sa le faci pentru prima oara in viata D-tale, deoarece D-ta esti chemat sa te desavarsesti. De aceea ai suferit atatea lovituri, de aceea ai fost vaduvit de atatea lucruri, ai fost batjocorit, umilit, infrant, ca sa te poti smeri, sa inveti sa te smeresti. Retras in smerenie si in umilinta voita, vei incepe prin a cunoaste primii pasi de libertate. Constiinta se va usura brusc ca un arc. Sufletul iti va deveni simplu, inima sincera ca a unui copil. O, ce fericit vei fi daca vei reusi macar o data sa cunosti aceasta stare.

Dar pentru asta trebuie sa te lupti cu D-ta insuti ca un leu, sa-ti recunosti totul, si bine si rau, cu curaj, sa te lepezi de pacatele grele, sa te indepartezi de ce e murdar sau ce te-ar murdari prin cugetari sau fapte ca: razbunari, ponegriri, barfiri, ura, revolta etc. – toate fac primul rau noua insine si… mai putin obiectului urat. Acestuia poate sa-i faca si un bine, poate sa-l scuteasca de regrete, considerandu-si vina lichidata in fata urei ce i-o porti. Aici ma refer numai la drama D-tale familiala.

Indraznesc insa sa ma refer si la prieteni, fii atent, sufletul D-tale e derutat, credintele zdruncinate, o influenta rea iti poate strica; si nu uita ca cel mai bun prieten al omului ganditor este singuratatea, in ea te arati cum esti, cu ea meditezi, chibzuiesti, planuiesti, te umpli de spirit si intelepciune si drumul D-tale isi largeste treptat suprafata pe care o netezeste si o urmeaza intelepciunea. Nu face caz de cunostinta nimanui, orice om e un biet om, azi e asa, maine poate sa fie altfel, nu te increde in nimeni decat in Dumnezeu, pe care sa-l rogi ca un copil sa-ti dea putere, sanatate si pace sufleteasca. In momentul de fata D-tale nu-ti poate fi nimeni de folos, decat numai bunul Dumnezeu, caci ce om poate sa te iubeasca, cu toate slabiciunile si inegalitatile personale, in ceasul disperarii, cand nu mai stii ce vrei, nici ce-ti trebuie?

O femeie? E cel mai putin folositor, ea te va sili pe nesimtite sa-ti urnesti intregul eu, incarcat de nelinisti, spre ea, ca si cum ea ar fi centrul pamantului! Crede-ma, prietene, nimic nu-ti poate ajuta singur, gandind intens si cu curaj, smulgand lipsurile ce dainuie inlauntrul fiintei bine pazite de vanitate si punand in locul lor sentimente mai proaspete, adanci si… asa de simple… iertarea, bunatatea, cumpatarea, rabdarea, sinceritatea etc.

De fapt, intr-o scrisoare cat pot fi cuprinse din adevarurile traite de o fiinta asemeni D-tale incercata? Cu toata dorinta ce am sa te indrumez, sa te ajut, ar fi insuficiente bietele scrisori, chiar de ar fi mai multe. Nu-ti bate capul sa afli cine ti le scrie, nu te-ar multumi mai mult. As vrea numai sa retii si sa crezi ca ceea ce ma determina sa-ti scriu e o oarecare asemanare de fire, candva si eu m-am risipit iubind, urand, dorind una si alta din tot ce e omenesc si e pe lume. Si intre ele aveam scurte ragazuri de inspiratie, scriam, cugetam, apoi toate m-au obosit si am dorit ceva unic si sublim; pentru aceasta am facut o multime de greseli si am suferit, pana am aflat ca acel ceva e dragostea de Dumnezeu.

Cu bine!

P. S. Iti voi mai scrie, sper ca scrisorile mele iti vor folosi catusi de putin. Fii discret, nu le arata la nimeni, umple-ti viata cu aceste sfaturi sincere, nu e un subiect de roman ieftin; dar nu am ocazia sa-ti vorbesc si simt o obligatie morala sa te ajut, sa-ti tin de urat; cu ceva mai viu decat o carte.

Scuza-mi scrisul cu unele greseli; iti scriu in fuga, printre foarte putinul timp pe care il am, nu te interesa de forma, ci cauta a intelege fondul”.

Sursa: Război întru Cuvânt

(http://www.razbointrucuvant.ro/2008/11/17/parintele-daniil-indemn-duhovnicesc-si-mangaiere-pentru-un-suflet-frate/)

IN MEMORIAM. Moartea unui mare istoric. Icoana Patriei se intregeste cu Profesorul Gheorghe Buzatu. Uriasa personalitate a Profesorului nu va putea fi stirbita niciodata. Dosarul de Securitate al Profesorului Gh. Buzatu. DOC
http://roncea.ro/2013/05/22/in-memoriam-moartea-unui-mare-istoric-icoana-patriei-se-intregeste-cu-profesorul-gheorghe-buzatu-uriasa-personalitate-a-profesorului-nu-va-putea-fi-stirbita-niciodata-dosarul-de-securitate-al-prof/

Profesorul Gheorghe Buzatu şi rostirea

românească a adevărului

istoric

„Dacă nu m-aş simţi atât de român, poate aş putea să mă detaşez fără greutate chiar în muncile mele impuse de împrejurări […]. Cât timp judec în istorie – iar nu în absolut – nu pot gândi nimic fără să ţin seama de neamul meu”

Mircea Eliade, Jurnalul portughez…

….

Continuare evocări pe Victor Roncea

Cititi si:  http://roncea.ro/2013/05/23/profesorul-buzatu-recitandu-l-pe-radu-gyr-infrant-nu-esti-atunci-cand-sangeri-nici-ochii-cand-in-lacrimi-ti-s-adevaratele-infrangeri-sunt-renuntarile-la-vis-profesorul-gheorghe/

“Înfrânt nu eşti atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ţi-s.
Adevăratele înfrângeri,
sunt renunţările la vis.”

Radu Gyr – Îndemn la luptă

Foto: Cristina Nichitus Roncea

Sursa: Victor Roncea

        PSALM

de  Sandu Tudor

Cu buze groase de tină
sufletul meu soarbe lumină
şi mănânc de pe cer luceferi somnoroşi
cu ochi uimiţi şi umbroşi.
Sunt răsunător ca o vioară
la glasul izvoarelor ce mă-mpresoară
şi ca un trandafir de nămiază
mă bucur de rouă şi de rază.
Nemărginirea şi zarea de sine
se doresc şi cântă în mine.
Plutesc pe plinătatea ce nu poate să încapă,
ca o frunză picată pe apă.
Cu teamă tainică tăcerea mă spânzură
peste arcul inimii cu prea blândă măsură
şi de ascult peste mine stăruitor
la rădăcina gândului viitor,
văd lumea de dincolo cum mă biruieşte,
formă străvezie ce în mine se-nnoieşte.
Şi din dulceaţa adevărului împresurat
alerg peste hăţişuri ca cerbul neînduplecat.
Beau la lăuntru şi însetez în afară
aflu în duh şi caut peste ţară,
peste toate vârstele mă risipesc şi mă adun
şi nu mai ştiu de-s înţelept sau nebun.
Aş vrea să zbor ca neprihănitul porumb
şi să ascult sub cămaşă aripile de plumb.

                               Sandu Tudor