22 Jun
2013

Victor Roncea despre “Testamentul Părintelui Justin lăsat Poporului Român…”

…Testamentul Parintelui Justin lasat Poporului Roman, pe patul de moarte. Iata cateva extrase prezentate de Doxologia din discursul Mitropolitului Moldovei si Bucovinei, privind pilonii credintei evocati de IPS Teofan, respectiv UNITATE, POCAINTA, ASCULTARE, RUGACIUNE:

“După ce a dus o viaţă înălţătoare, tulburătoare şi sfântă, părintele Justin Pârvu s-a îndreptat spre împărăţia cerurilor. Părintele a pregustat împărăţia cerurilor încă din această viaţă, dobândind-o din plin în lumina cea neînserată a lui Dumnezeu. S-a dus la Hristos, fără de care nu a conceput, din tinereţea lui până pe patul de suferinţă, să trăiască vreo clipă. A fost conştient de faptul că în Hristos trăieşte, viază şi se mişcă. S-a născut în cer, cum spuneau creştinii altă dată, după ce a fost binecuvântat de Dumnezeu să se nască întru împărăţia cerurilor încă din această lume. S-a dus la fraţii şi surorile sale de suferinţă, care au plecat din această viaţă cu multă vreme înaintea sa. În ultimele zile ale vieţii sale, în chilia de alături, într-un moment de har, a mărturisit un testament care să fie împlinit de cei care rămân în urmă. Părintele a ţinut să ceară iertate tuturor, a menţionat persoana care să-i urmeze în funcţia de stareţ, iar la final a dorit să comunice patru lucruri poporului român. Părintele a accentuat că trebuie să fie unitate în orice situaţie, iar apoi a îndemnat la multă pocăinţă, astfel încât Dumnezeu să ne ierte de multele noastre păcate. În al treilea rând, părintele Justin a spus că în Biserică trebuie să fie ascultare, iar apoi a îndemnat la multă rugăciune”, a spus Înalt Preasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan. Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a citat apoi câteva cuvinte scrise de părintele Justin Pârvu referitoare la familie. “Având în gând pe Dumnezeu, neamul său şi familia creştină, părintele Justin Pârvu a dorit să stea permanent de veghe. Mulţumim Preasfintei Treimi pentru că a binecuvântat ca părintele Justin Pârvu să se nască pe pământ românesc şi pentru că l-a apărat în vreme de prigoană cruntă. Mulţumim lui Dumnezeu pentru că i-a dat părintelui puterea mărturisirii în vremurile acestea atât de tulburate pentru neam şi pentru familie.”

Mitropolitul l-a citat pe Părintele Justin în definiţia despre neam, în cuvântul de la înmormîntare, cuvânt publicat şi în “Ne vorbeşte Părintele Justin”:

“În fond ce este neamul? Neamul este mama mea, tatăl meu, fratele meu, sora mea, vecinul meu, satul meu, comuna mea şi judeţul meu şi tot cel ce vorbeşte aceeaşi limbă, are aceeaşi credinţă şi aceleaşi idealuri. Acesta este neamul, nu e nici o noţiune aşa de periculoasă. Dar se năpustesc asupra acestor lucruri pentru că ateismul şi masoneria de astăzi vor să distrugă orice binefacere între oameni, nici o solidaritate, nici o legătură şi vin acum şi-ţi spun: a, că tu eşti naţionalist. Parcă ar fi o dihonie naţionalistul, cine ştie ce ciudăţenie de om ar fi? Eu pot să-l iubesc şi pe ungur şi pe slavon şi pe neamţ, pot să-l iubesc şi pe musulman în măsura în care el are o nevoie ca să convieţuim împreună. Doar ştiţi foarte bine că la noi, în ţara asta, am convieţuit şi cu catolici şi cu romano catolici, şi cu musulmani, şi cu toate soiurile de protestanţi, dar nu era mâncătoria, nu era răutatea care există astăzi semănate între noi, românii. Şi trăia toată lumea acelaşi ideal. Măi, era vorba de război, apoi venea fiecare cu arma în mână să-şi apere hotarele, indiferent de ce confesiune era, să-şi apere locul şi glia de unde se hrăneşte. Vedeţi voi, cu cât se presează mai mult cu drepturile omului, cu atât nu le mai ai, că doar atunci nu erau concretizate drepturile omului.”

22 Jun
2013

COLOCVIILE DE MARȚI – Moarte în iunie. Eminescu

       Evenimentul va avea loc la Centrul socio-cultural „Jean Louis Calderon”,

  Str. J.L. Calderon nr.39, tel. 0213156670

Death in June, grupul neofolk englez creat de Douglas Pierce în 1981, a fost conexat speculativ cu Noaptea cuţitelor lungi, Sturmabteilung, din 30 iunie 1934, sau cu asasinatul din Sarajevo la începutul Primului Război Mondial. Douglas P., acum în Australia, a mărturisit, însă, că, în fapt, a auzit greşit această sintagmă şi a făcut-o nume al trupei. Moarte în iunie se aude, la noi, Mihai Eminescu.

Invitaţi: Ion Andreiţă, Vasile Andru, Adrian Botez, Radu Cârneci, Radu Comănescu, Florin Costinescu, Petru Costinescu, Puşi Dinulescu, Nicolae Drăgulănescu, Adina Dumitrescu, Doina Ghiţescu, Aureliu Goci, Monica Grigorescu, Neculai Hilohi, Sorana Georgescu-Gorjan, Mariana Gurza, Elisabeta Isanos, George Lupaşcu, Toma George Maiorescu, Dan Mateescu, Vasile Menzel, Bianca Beatrice Michi, Ioan Mititelu, Mircea Monu, Doru Moţoc, Mircea Muntenescu, Gheorghe Neagu, Tudor Nedelcea, Lucia Negoiţă, Radu Cristian Nema, Matei Romeo Pitula, Florentin Popescu, Andrei Radu, Arghira Ravanis, Felix Sima, Florentin Smarandache, Ion Soare, Viorel Speteanu, Mihai Stan, Victor Stinghiţeanu, Marian Stroia, Constantin-Dumitru Surdu, Mihai Teodorescu, Ben Todică, Victor Ţăpeanu, Neagu Udroiu, Viorica Vatamanu, Tiberiu-Sebastian Văduva, George Toma Veseliu, Corneliu Zeana.

Amfitrion: Dr George Anca 

 

          Intervenţii:

  • Adrian Botez: Sfinţi militari, genii protectoare de neam, mucenici şi martiri: Mihai Eminescu
  • Gheorghe Neagu: Eminescu în Oglinda literară
  • Puşi Dinulescu: Luna – Eminescu, Lorca
  • George Anca: Doctorat coreean – Eminescu şi Kim Sowol
  • Nicolae Drăgulănescu: Comunism şi societate informaţională în Peninsula Coreeană
  • Mihai Teodorescu: Influenţa religiei asupra politicii
  • Viorel Speteanu: Traian şi Decebal pe Columnă
  • Marian Stroia: Cuza şi Carol
  • Tuor Nedelcea: Grup statuar alegoric Papă-Teoctist 

–      Lansări: Oglinda literară nr. 138, Antologie de poezie contemporană, TipoMoldova, 2013

Du Congo aux Danube, Paris, 2013, Golgota spiritualităţii, ed. Armonii culturale, 2013, Gheorghe Neagu: De la stânga la dreapta, TipoMoldova; Lacrima iubirii ,Victor Stinghiţeanu: Poeme , Felix Sima: Album cu versuri şi icoane, Ruda-Măgura, 2013, George Toma Veseliu: Colonia, Bibliotheca, 2013, Mircea Monu: Nemateria, Ipoteza Smarandache şi Fuziunea informaţiei, Duran’s, 2013.

–      Teatru de poezie: Memento mori de Mihai Eminescu, interpretează Andrei Radu şi Victor Ţămpeanu , Azalee de Kim Sowol

–      Portrete: Radu Cristian Nema

–      Medalion Radu Cârneci

   

   La eveniment participă scriitori, actori, ziarişti şi membrii Centrului.

22 Jun
2013

Alexandr Pușkin: ТАЛИСМАН / Talisman – Versiune de George Anca

Александр Пушкин

Alexandr Sergheevici Pușkin (n. 6 iunie, S.V. 26 mai, 1799, d. 10 februarie, S.V. 29 ianuarie, 1837) este un poet și dramaturg clasic rus din perioada romantică, considerat a fi cel mai mare poet rus și fondatorul literaturii ruse moderne. Pușkin a fost inițiatorul folosirii dialectului local în poeziile și piesele sale, creând un stil propriu de amestec al narațiunii cu teatrul, idila și satira—asociate cu literatura rusă și influențând major scriitorii ruși care i-au urmat.

        ТАЛИСМАН

de Alexandr Pușkin

 

Там, где море вечно плещет
На пустынные скалы,
Где луна теплее блещет
В сладкий час вечерней мглы,
Где, в гаремах наслаждаясь,
Дни проводит мусульман,
.

И, ласкаясь, говорила:
“Сохрани мой талисман:
В нем таинственная сила!
Он тебе любовью дан.
От недуга, от могилы,
В бурю, в грозный ураган,
Головы твоей, мой милый,
Не спасет мой талисман.

И богатствами Востока
Он тебя не одарит,
И поклонников пророка
Он тебе не покорит;
И тебя на лоно друга,
От печальных чуждых стран,
В край родной на север с юга
Не умчит мой талисман…

Но когда коварны очи
Очаруют вдруг тебя,
Иль уста во мраке ночи
Поцелуют не любя –
Милый друг! от преступленья,
От сердечных новых ран,
От измены, от забвенья
Сохранит мой талисман!”

 


           Talisman

 

Unde marea-n veci dansează

Peste stâncile pustii,

Unde luna-n caldă rază

Înserarea îndulci,

Unde ziua își petrece

În harem un musulman,

 

Mângâind-o o conjură:

„Poartă al meu talisman:

Plin e de putere dură!

Dar iubirii tale dan.

De boală și umflătură,

În furtuni și uragan,

Capul tău, iubită pură,

Nu-mi salvează talisman.

 

Bogății din răsărit

Ție nu se dăruie,

La efori de proorocit

Grația nu-ți stăruie;

Și tu cazi la sân de rasă

Dintr-o tristă țară-stran,

De la nord la sud acasă,

Fără de-al meu talisman.

 

Dar când ochi lunecători

Te încântă dintr-odată,

Noaptea pe la cântători

Făr’ iubire sărutată –

Drag complice! la păcate,

la răni inimii noian,

la trădările uitate,

ține al meu talisman!”

 

                       Versiune de George Anca

21 Jun
2013

“Viziunea creştină şi harul faptelor, cuvintelor şi existenţei părintelui Justin au demonstrat că Biserica este chivotul vieţii veşnice şi temelie a societăţii româneşti…”

Părintele Justin Pârvu “și-a făcut un ideal din a împlini toate poruncile Noului Testament, între care dragostea este cea mai mare, şi Dumnezeu i-a ajutat să-şi împlinească acest dor, astfel că dragostea de Dumnezeu şi de oameni a devenit trăsătura sa fundamentală. A priceput Botezul ca pe o chemare de a împlini Evanghelia prin slujirea tuturor nevoilor de mântuire fie a Cetăţii, fie a Mănăstirii, ca pe o armonie unitară între toate mădularele Trupului lui Hristos, Biserica.”

Părintele Justin Pârvu ,,s-a silit în tot chipul mărturisit de Paterice şi în fiecare clipă şi către Împărăţia Cerurilor dinlăuntrul său şi din al fiecărei persoane pe care o întâlnea, fie faţă către faţă, fie pentru care se ruga. A preţuit mai mult ca orice curăţia credinţei trăită prin curăţia inimii, nedespărţind niciodată cugetarea cea dreaptă de vieţuirea cea sfântă, astfel ca toată viaţa sa să se facă adeverire a Evangheliei lui Dumnezeu-Cuvântul. A urmărit ca Scriptura să se plinească prin faptele sale, şi ca totul în viaţa lui să slujească mântuirii oamenilor, atât prin efortul mărturisirii grăite, cât şi prin nevoinţa riguroasă şi permanentă, nevoinţă mai presus de fire pe care a sporit-o până la sfârşitul vieţii acesteia…”

“Minunile dumnezeieşti arătate prin părintele Justin sunt nenumărate, de la frecventele cazuri de cancer vindecate, la dezlegarea naşterii de prunci, la exorcizarea cazurilor celor mai grave, la izbăvirea de patimi îndelungate şi grele, la schimbarea totală a celor mai nefericite caractere, la obişnuitele dovezi de străvedere şi înainte-vedere. Mărturiile acestor minuni abia de acum înainte pot fi notate şi publicate, ştiută fiind desăvârşita smerenie a părintelui, care nu suferea să audă despre sine vreun cuvânt de laudă cât era încă în trup, însă care acum cu siguranţă şi-ar dori ca prin cunoaşterea lor să fie slăvit Numele lui Dumnezeu, spre bucuria tuturor.

Viziunea creştină şi harul faptelor, cuvintelor şi existenţei părintelui Justin au demonstrat că Biserica este chivotul vieţii veşnice şi temelie a societăţii româneşti, având parte de o evlavie populară întocmai cu cea către marii sfinţi ai Bisericii, cât şi o înrâurire de unitate şi de întărire întru credinţă asupra ţării şi a neamului românesc precum marii şi drept-credincioşii voievozi. Chipul cuvios şi pătruns de Duhul Sfânt al sfinţiei sale va rămâne veşnic în inimile celor ce l-au cunoscut drept cea mai sublimă şi mai sfântă persoană cu care Dumnezeu a învrednicit acest neam.

Părintele Justin Pârvu,  “ca duhovnic, urmând cu mare rafinament pilda Învăţătorului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, părintele a îngrijit cu o fără cusur dreaptă-socoteală şi negrăită milostivire desăvârşita libertate a fiilor săi, nepunând pe nimeni în vreun şablon, ci a observat cu precizie ipostasul sufletului şi chemarea celui de sub patrafir şi s-a luptat să pună în sfeşnic lumina pe care Dumnezeu a aprins-o în fiecare dintre noi prin Sfântul Botez, amintind prin însăşi viaţa sa cuvântul dumnezeiesc care l-a chemat şi care şi pe noi ne cheamă: Fiţi Sfinţi, precum Eu sunt Sfânt! Sfârşitul mucenicesc prin cele 40 de zile de cumplite suferinţe (timp în care a cerut să fie tuns în Marea Schimă tot cu numele Justin), l-a trăit cu o impecabilă demnitate şi plinătate de har care au mărturisit tuturor că era purtător de Dumnezeu, precum este scris: “Cel ce a devenit un singur duh cu Dumnezeu prin darul Harului, şi cel ce pătrunde dumnezeieşti taine prin dorirea de Dumnezeu a inimii lui spre iconomia comuniunii Bisericii, unul ca acesta străluceşte şi este cinstit spre slava Treimii celei de viaţă făcătoare în vecii vecilor. Amin.” (Sfântul Symeon din Muntele Minunat)

Sfinte preacuvioase părinte Justin, bucură-te, intrând în bucuria Mirelui Tău! Şi fiindcă acum ai aflat îndrăzneală de mare mucenic – căci pentru păcatele noastre ai pătimit -, roagă-te să aflăm şi noi har înaintea lui Dumnezeu şi să nu ne părăsească milosârdia Lui, ci să primim vreme de pocăinţă înaintea venirii Sale celei prea-slăvite. Ci, o, grabnic-ascultătorule al celor sărmani, cere Domnului să nu ne lipsească de tine nici în cele ce vor fi în veacul acesta, nici în cel ce va să fie, ci să fim întru duhul dragostei sfinte cu toţii una, precum şi pe tine împreună cu Dumnezeu unit te-a făcut. Amin!”

Au consemnat:

monahul Filotheu pentru obştea Mănăstirii Petru Vodă

şi rasofora Neonila pentru obştea Mănăstirii Paltin.

Fragment din ,,PĂRINTELE JUSTIN PÂRVU – Biografia unei biruinţe

 Sursa: http://petruvoda.ro/

Foto: “Precum în cer, așa și pe pământ” – Cristina Nichitus Roncea

21 Jun
2013

Radu Gyr: Întrebare

              Întrebare

                        de Radu Gyr

Adanca-i noaptea, orele profunde…
Gemand, spre raftul cartilor mă-ndrum
si-ntreb în soapta fiece volum:
-Tu esti? Si cartea fuge si se-ascunde.

Plangand, intreb portretul ei acum:
-Tu esti? Si nici iubita nu-mi raspunde.
Imi umplu cupa-n vin să mă scufunde,
intreb: -Tu esti? Si cupa piere-n fum.

Si-ntreb si spada mea: -Tu esti? Si tace.
Si, cum mă prabusesc în jilt, infrant,
din zid o umbra alba se desface…

Mă-ntorc spre ea cu sange în cuvant
si-n ochii lui Iisus e numai pace.
Intreb: -Tu esti? Si umbra spune: -Sant.

21 Jun
2013

“Moștenirea Părintelui Justin: Unitate, pocăință, ascultare și rugăciune”

“Peste cinci mii de credincioși s-au adunat ieri din toate colțurile țării, pentru a-l conduce pe ultimul drum pe Părintele Arhimandrit Iustin Pârvu. Sub același soare, au venit laolaltă preoți, copii, tineri, părinți, bătrâni și oameni aflați în diferite nevoi. Cei mai mulți îmbrăcați în haine de doliu, în semn de respect pentru cel care a fost Duhovnicul Moldovei. Au curs lacrimi în tăcere și a fost mult suspin pe chipurile celor prezenți. Slujba înmormântării a fost precedată de slujba Sfintei Liturghii, oficiată de ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, înconjurat de un sobor de arhierei și preoți. O liniște apăsătoare a cuprins toată suflarea venită pentru a-și lua rămas bun de la cel pe care credincioșii nu s-au sfiit să-l numească «sfânt».

Toată lumea vorbea despre părinte nu la trecut, ci ca și când ar fi fost încă acolo, în mijlocul credincioșilor, gata să le rostească un cuvânt de învățătură. Unul din credincioșii veniți la Petru Vodă ne-a mărturisit că pentru el, și pentru mulți alți oameni, părintele „nu a spus”, ci „spune”, nu „ne-a învățat”, ci „ne învață”, nu ne-a lăsat singuri, ci este cu noi. În fiecare din cei ajunși să-i mai sărute mâna o dată, avva a sădit o povață, a altoit un gând bun, a curățat măcar o patimă. Și, potrivit cuvintelor rostite de ÎPS Teofan în predică, Părintele Iustin ne-a lăsat moștenire 4 stâlpi. Cu atât au rămas credincioși, dar suficient cât Părintele a crezut că putem duce. „A dorit să comunice unui popor pe care el l-a numit fără stăpân. A dorit să-I comunice patru lucruri. Patru cuvinte, rostite cu greu, dar apăsat. Să le audă obștile cele două, să le audă cei care eram de față. Cele patru cuvinte lăsate ca stâlpi de rezistență pentru cei care doresc să-i urmeze drumul sufletului său, au fost: «În primul rând, unitate în orice situație. În al doilea rând, pocăință multă, ca Dumnezeu să ne ierte de prea multele noastre păcate. În al treilea rând, să fie ascultare în Biserică și toate așezate sub egida rugăciunii de zi și de noapte. Unitate, pocăință, ascultare și rugăciune”, a spus ÎPS Teofan. Din cuvintele rostite înainte ca Părintele Iustin să fie dus în locul din care tot omul este „plămădit”, predica Patriarhului Daniel nu a picat foarte bine, cel puțin unei părți din auditoriu: cuvintele precum „să-i fie rușine” și „nici măcar nu și-a făcut timp” au fost murmurate la adresa, dar în lipsa, celui care este capul Bisericii Ortodoxe Române.

„Chipul cuvios al sfinției sale va rămâne veșnic în inimile celor care l-au cunoscut”

Organizarea a fost ireproșabilă. De la autoritățile abilitate cu ordinea și liniștea publică până la cel din urmă credincios. Nu a fost om care să fie lipsit de o gură de apă sau un blid cu mâncare. Numeroși participanți la slujbă au venit cu de-ale gurii pentru cei din jur și au dat de pomană de sufletul părintelui. Nu a fost îmbulzeală și nimeni nu a putut spune că a plecat de acolo neîndestulat. Fie că și-a potolit setea după cuvântul lui Dumnezeu, fie că a gustat din bunătățile făcute cu dragoste de alți creștini. Agapa frățească a avut loc la aceeași masă cu Părintele Iustin, cu starețul Mănăstirii Petru Vodă și la un loc cu toată obștea care a rămas să-i ducă mai departe cuvintele pline de har. „În ultimele lui cuvinte a dorit să numească pe cel pe care l-a dorit să fie aici, următor în cele ale administrației monahale, căci stareț, în duh și în adevăr, rămâne în continuare Părintele Iustin Pârvu”, a adăugat ÎPS Teofan, făcând referire la părintele Hariton.

Îndurerată a fost și obștea monahală care i-a evocat viața reconstituindu-i drumul jertfelnic pe care l-a parcurs cu blândețe și fără cârtire în cele din urmă clipe: „Chipul cuvios și pătruns de Duhul Sfânt al sfinției sale va rămâne veșnic în inimile celor care l-au cunoscut drept una dintre cele mai sfinte persoane cu care Dumnezeu a învrednicit acest neam. Ca duhovnic, urmând pilda Învățătorului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, părintele a îngrijit fără cusur, cu dreaptă socoteală și negrăită milostivire, desăvârșita libertate a fiilor săi, nepunând pe nimeni în șablon, ci observa cu precizie sufletul fiecăruia și chemarea celui de sub patrafir și s-a luptat să pună în sfeșnic lumina pe care Dumnezeu a aprins-o în fiecare prin Sfântul Botez, amintind prin însăși viața sa cuvântul dumnezeiesc care l-a chemat și care ne cheamă și pe noi: «Fiți sfinți, precum Eu sunt sfânt”.

”Părintele Iustin s-a născut în cer”

”Părintele Iustin Pârvu s-a mutat la Domnul. Preacuvioşia Sa «s-a născut în cer» cum spuneau creştinii altă dată, adică a intrat în adevărata viaţă. Părintele Iustin a plecat în împărăţia cerurilor, pe care a pregustat-o în viaţa de monah, de mărturisitor, încă din această viaţă, cum puţini au reuşit să o trăiască atât de intens. A fost un om cu o biografie uimitoare, trăitor în două veacuri, binecuvântat de Dumnezeu cu o viaţă îndelungată. A ştiut întotdeuna ce doreşte. Şi-a fixat ca ţintă slujirea neamului şi a lui Dumnezeu. De la această slujire nu a abdicat niciodată. Cuvioşia Sa a simţit că aceste două bogăţii le are românul. La aceste două se mai adaugă o a treia, şi anume familia proprie. A fost monah până la ultima fibră a fiinţei sale. Era conştient de importanţa familiei în viaţa Bisericii. A slujit monahismul pe de o parte şi familia creştină din ţara lui, pe de altă parte. A fost văzut ca un om foarte categoric, ferm, necruţător în exprimarea anumitor gânduri, denunţător al anumitor derapaje. Dincolo de această fermitate, se ascundea un om cuminte, sensibil, foarte deschis la durerea celuilalt. Cred că a reuşit de-a lungul întregii sale vieţi să contribuie la un anumit echilibru, văzând extremele manifestate adesea în societatea românească în ceea ce priveşte libertinajul moral. Părintele Iustin a venit uneori cu glas de trâmbiţă şi de tunet pentru a echilibra aceste derapaje. A plecat la Domnul, adică în locul pe care inima Precuvioşiei Sale l-a dorit de foarte multă vreme. În neînserata împărăţie a cerurilor s-a întâlnit deja cu mărturisitorii pe care i-a cunoscut în multe închisori. Dumnezeu să-l odihnească în pace cu drepţii Săi!” – Înalt Preasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.

”Părintele Iustin a fost mâna lui Dumnezeu”

”Părintele Iustin Pârvu a fost cel care mi-a oferit primele învăţături duhovniceşti pe calea monahală. A fost un duhovnic de mare excepţie, mereu preocupat de viaţa monahală. Pe timpul unei săptămâni, părintele ne spovedea de trei ori şi avea grijă să ne împărtăşim cu Sfintele Taine. De asemenea, participam la Sfânta Liturghie la miezul nopţii, astfel încât să avem o viaţă de asceză. Părintele Iustin a fost mâna lui Dumnezeu pentru monahi şi creştini. A avut mult optimism şi a oferit multă nădejde oamenilor încercaţi de greutăţi, atât din România, cât şi din alte ţări. Ne-a învăţat să fim adevăraţi patrioţi, să ne ţinem tradiţia naţională a ţării şi să ne rugăm pentru conducătorii noştri. Părintele Iustin Pârvu a oferit mereu cuvânt de învăţătură şi de nădejde tuturor. Întotdeauna a avut în vedere să ne iubim ca fraţii, să promovăm tot binele şi tot ce ţine de prosperitatea ţării noastre”protosinghel Hariton Negrea, directorul Centrului ”Sfântul Daniil Sihastrul” Durău, viitorul stareț al Mănăstirii Petru-Vodă.”

http://zch.ro/

Foto: “Precum în cer, așa și pe pământ” – Cristina Nichitus Roncea

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi [&hellip

Comments Off on Cuvânt și Iubire

Follow Me!

Follow Me! Follow Me! Follow Me! Follow Me!
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Ultimele Comentarii