5 Oct
2018

Alexandru NEMOIANU: Singura clipă

Existența noastră, a tuturor și a fiecăruia, se desfășoară,poate fi divizată, între trecut, prezent și viitor. Este împărțire mecanică și de fapt convențională, căci existența noastră nu este înșiruire cronologică sau, oricum, nu ar trebui să fie. Ea nu este nici suma „realizărilor” noastre, repede sortite uitării, ea este suma trăirii noastre morale consecvente. Existența noastră ar trebui să însemne ființare, viețuire cu rost și pentru noi și pentru cei din jur. Dacă ne uităm la împărțirea cronologică de care pomeneam o să vedem că ea este foarte seacă. Trecutul nostru, bun sau rău, nu îl putem schimba, cel mult și asta foarte rar, putem învăța câte ceva din el. Despre viitor știm încă mai puțin. Viitorul înseamnă visare, cel mai adesea în termeni ideali și deci fără legătură cu realitatea, sau înseamnă proiectarea unor stări prezente și care sunt întotdeauna provizorii. La asta se adaugă faptul că nu știm de fel dacă acest viitor îl vom avea. Durata existenței noastre pământești este foarte incertă și se află sub o altă voință și alt plan. Deci singura clipă în care avem puterea de a înfăptui ceva, de a face o diferența între bine și rău, este acuma, în secundă cea repede trecătoare. În aceste împrejurări se pune întrebarea care poate fi motivația acestei realități? Iar răspunsul este tulburător.

Aduși în existența din dragostea infinită a lui Dumnezeu și socotiți „coroana” lucrării Lui, rostul nostru nu este aici, în lumea asta, rostul nostru este în veșnicie, în prezența Divinității. Din această cauză, darul cel mai de preț cu care am fost înzestrați, libera voie, libertatea de a alege între bine și rău, acest dar fără egal trebuie folosit și modul în care îl folosim ne așează în veșnicie, alături de Dumnezeu sau în „întunericul din afară”.

„Destinul” în ultimă instanța înseamnă împlinirea rostului pentru care am fost aduși în ființă. El este eminamente personal, unic, irepetabil și, ca urmare se înfățișează în forme infinite. Mai înseamnă că fiecare „destin” omenesc este nu foarte important, este întotdeauna cel mai important, căci are rost unic în planul lui Dumnezeu. Aceasta ar trebui să fie cel mai puternic îndemn la smerenie, la înțelegerea că doar în comuniune a dragostei unul cu altul vom putea împlini „Raiul în care ne-a vrut Dumnezeu”. Nu există altă cale. Dincolo de aceste generalități, împlinirea destinului înseamnă opțiunea pentru bine și refuzul răului. Cu cât această opțiune este mai categorică, mai mare și mai răspicată va fi consecință existenței noastre, mai exemplară. Că așa este, cu exemplară, fără egal modestie și elegantă ne-o arată viețile sfinților.

Acei oameni, care prin faptele lor s-au făcut vase alese ale Duhului Sfânt, au făcut tot ce era cu putință spre a fugi de slavă lumii. Rezultatul a fost că, după veacuri numele lor sunt cinstite, închinate, iubite și ajutorul lor cerut. Spre a da un singur exemplu.

Sfântul Antonie cel Mare s-a nevoit în adâncul deșertului Tebaidei vreme de o sută de ani și el este azi cunoscut în toată lumea creștină. Mă întreb câți dintre cei care se roagă către Sfântul Antonie cel Mare ar putea numi fie și numai doi dintre Împărații Români ai acelei vremi! Deci, din punctul de vedere al însemnătății unei existențe, fală lumii contemporane nu înseamnă nimic, este pulbere și vis. Rostul nostru este să fim buni și atașați Ortodoxiei și așa vom primi și „omenia” și viață de veci.

Căci nu trăim singuri, trăim în comuniune și în comuniune specială, suntem parte dintr-un Neam și aparținem unui loc. Poate nimeni nu a înțeles mai frumos, mai elegant mai deplin acest adevăr ca țăranii Români, cei care garantează existența cu rost a Neamului Românesc. În această înțelegere trebuie să știm că suntem verigă dintr-un șir a cărui vechime nici măcar nu putem bănui. Avem obligație și față de strămoșii, care ne-au adus până aici, dar și pentru copiii pe care trebuie să îi creștem, Ortodocși și Români.

Mai trebuie să înțelegem că fiecare generație are de dus „lupta” ei și nu cea de ieri, pe care au dus-o strămoșii noștri.

Iar acest rost este de a păstra Familia și Neamul în tradiția lui creștină Ortodoxa, și deci cuviincioasă.

Să nu ne abatem, să nu ne lăsăm păcăliți și mai ales să știm că ajutorul lui Dumnezeu este lângă noi mereu: ieri, azi, întotdeauna.

—————————————

Alexandru NEMOIANU

Istoric
The Romanian American Heritage Center

Jackson, Michigan, USA

5 octombrie, 2018

5 Oct
2018

Eleonora SCHIPOR: Salonul de carte românească la Pătrăuții de Jos

După ca am asistat la mai multe asemenea Saloane de carte, fie la Crasna, Ropcea, Pătrăuții de Sus, Cernăuți, Herța, iată că de această dată am poposit chiar în satul meu de baștină, la Pătrăuții de Jos.

          Acest început de octombrie a fost gazda unei adevărate sărbători literare prilejuite de sosirea oaspeților de la Suceava. Ne-au onorat cu prezența lor domnii Gabriel Cărăbuș, directorul bibliotecii județene „I. Gh. Sbiera” din Suceava, Doina Cernica, ziaristă, scriitoare, publicistă, Ciprian Bojescu, publicist, scriitor, copământeanul nostru, originar din satul Iordănești, r-nul Hliboca.

          Din partea bibliotecarilor din Bucovina au fost prezenți d-na Maria Dovgani, locțiitoarea directorului bibliotecii științifice regionale „M. Ivasiuk”, Elena Mihai, directioarea Sistemului Centralizat al bibliotecilor din raionul Herța,  directoarea Sistemului centralizat al bibliotecilor din raionul Storojineț Ivona Lughina, cu reprezentanta BucPresuluu Elena Amariei,  bibliotecari din satele vecine, primarul satului Pătrăuții de Jos d. Gheorghe Fedorean, profesori, lucrători din sfera culturii, elevi.

          Salonul a început cu un moment tradițional și anume înmânarea unui colac frumos împletit pe un ștergar brodat oaspeților din România. După cântecul „Bine ați venit la noi” interpretat de Daniela Grumeza, elevă a școlii medii, a urmat o scurtă incursiune în istoria bibliotecii pătrăucene pregătită de doamna Maria Ștefureac, șefa bibliotecii centrale, pe care o conduce de câteva decenii la rând. A continuat domnul primar Gheorrghe Fedorean cu o prezentare generală a satului, oamenilor de vază și evenimentelor importante.

          În continuare moderatoarea evenimentului Natalia Balan, conducătoare artistică a căminului cultural local  a prezentat cele două secțiuni ale Salonului de carte. Ca cititoare cu un mare stagiu, dar și ca activistă pe tărâmul cultural mi s-a încredințat misiunea de a prezenta cărțile despre sat și oamenii lui. Avem tocmai 14 cărți: una despre polonezii din cătunul Arșița, autoare Helena Krasovska din s, Panca, r-nul Storojineț, monografia baștinii intitulată „Pătrăuții pe Siret”, autor-savantul Ilie Popescu, enciclopedia folclorică a satului prezenată pe scurt chiar de autorul ei, profesorul, etnograful, folcloristul Valeriu Zmoșu, și o carte despre satul natal și oamenii săi a cărei autoare este profesoara-pensionară Viorica Pițu. Alte zece cărți despre sat și oamenii deosebiți îmi aparțin chiar mie. Ca fiică a satului și cetățeană de Onoare sunt mândră de faptul că am putut face ceva pentru satul meu de baștină.

          Câteva eleve ale școlii locale au recitat versuri despre sat. Unul dintre ele aparține d. Larisa Chedic, directoarea căminului cultural local.

          Partea a doua a fost dedicată unei personalități de pe Valea Siretului, profesoarei, activistei, scriitoarei Maria Motrescu-Popescu, sora poetului-martir Ilie Motrescu, care le finele acestei luni ar fi împlinit frumoasa vârstă de 80 de ani. Ne-a părăsit, trecând spre tărâmul veșniciei doar cu trei luni și ceva în urmă. Am vorbit despre ea ca om, activistă, scriitoare, făcând referințe și la carrea pe care i-am ajutat s-o scoată de sub tipar cu câțiva ani în urmă „Între vis și realitate”. A fost o bună prietenă a noastră, fiind oaspetele bibliotecii pătrăucene nu o singură dată. Am păstrat cu toții și un moment de reculegere în memoria ei luminoasă.

          Despre ambele compartimente a fost amenajată cu multă grijă o expoziție de cărți, ziare, reviste, buclete, pregătită cu mare grijă de șefa bibliotecii doamna Maria Ștefureac, ajutată și de subsemnata.

          În partea a doua a întâlnirii noastre li s-a oferit cuvântul oaspeților de la Suceava. Domnul Gabriel Cărăbuș făcând referințe la importanța unor asemenea Saloane prin satele regiunii, la colaborarea fructuoasă cu biblioteca regională, a mai donat bibliotecii noastre și întreaga colecție a cărților sciitorului francez Jules Verne în traducere românească. Doamna Doina Cernica s-a referit la impoirtanța lecturii, a cărților, aducând în dar celor două biblioteci, dar și câtorva persoane particulare câteva cărți în limba română. La rândul său dl. Ciprian Bojescu, care are până în prezent 4 cărți, toate dedicate baștinii sale Iordănești și Bucovinei la care ține atât de mult, a povestit cum a scris, a publicat și ce planuri de viitor mai are mai ales pentru anul viitor când va fi și jubiliar.

          Am avut o surpriză pentru el, dăruindu-i ziarele românești unde am publicat câteva materiale despre noua carte ce a apărut de curând „E vremea amintirilor”. De asemenea i-am cadonat și un exemplar al Antologiei literare apărută tot în acest an sub egida Asociației creștine ASCIOR, condusă de dl. Nicolae Mușat din Buzău. Filiala acestei Asociații a fost deschisă de curând la Cernăuți, iar subsemnata este vicepreședinta ei. În această Antologie i-am prezentat o carte apărută anul trecut „Cu dragoste de pământ românesc”. Încă un exemplar al acestei prestigioase apariții editoriale l-am donat bibliotecii locale deoarece am acolo și un material despre biblioteca pătrăuceană. Cred că această colaborare a mea cu Asociația ASCIOR va continua. Deocamdată îi mulțumesc și pe această cale vrednicei doamne scriitoare din Timișoara Mariana Gurza care a avut grijă ca publicațiile mele să apară în Antologia susnumită.

          Au mai luat cuvântul doamnele Maria Dovgani, Elena Mihai, Ivona Lughina, profesoara de limbă maternă de la școala locală Elena Burla, directoarea căminului cultural Larisa Chedic ș.a.

La fine, doamna bibliotecară șefă Maria Ștefureac le-a mulțumit tuturor pentru prezență, partcipare activă și i-a poftit să poposească ori de câte ori vor dori la biblioteca noastră.

———————————-

Prof. Eleonora SCHIPOR,

membră a Uniunii Scriitorilor Români, cetățeană de Onoare a satului Pătrăuții de Jos, membră a Societății bibliotecarilor Bucovineni

Bucovina de Nord / Ucraina

4 octombrie, 2018

4 Oct
2018

Marin BEȘCUCĂ: Perla

PERLA

 

… iată din ce mi-am făcut arhimedicul
și ce idee …
mi-am pornit periplul
scufundându-mă-n Mariane,
să știu ce durere scoica …
apele nu mi-au primit sforțările
cu fruntea limpede,
le vedeam creierii cum se-mburzuluiau
dar n-am dat înapoi !
m-am scufundat prin intemperii,
am oprit zloata ce-mi descăleca-n pleoapă,
dintr-un fâlfâi de geană,
mi-am descoperit dimensiunile
și-am tras tridentul direct în vârf de peniță,
făcându-mi-o gânditoare !
i-am văzut trestia edulcorând seninul
dar mi-am înghițit orice logos,
știam că nu sunt bun de agapă,
dar mă-ncăpățânam să simt ordin de sus,
desigur cerul îmi dase-n tremur
un simțământ aparte,
știam cum să umblu cu un cristal !
am lăsat inima să se armonizeze cu sufletul,
apoi degetele au priceput umbletul de la sine
și m-am aplecat deasupra logos și agape
dându-mă-n frânturi-frânturi de eu …
m-am zăgăzuit de atâtea ori,
dar din depeșa mea timpul n-a oprit nimic
și vin acum – buluc pornirile din mine !
doar un gând curat s-aștern în prag,
dacă mi-ai deschide !?
penița mi te-a-nvățat pe nume
și adâncește,-n scrijelitu-i, trăindul meu,
aduc acum-acum Cununa, tu lasă-mă din ea
pe perlă să pun frunza de laur …
vezi că mi-am și-un respir dinspre Mărțișor !

cu prietenie, dar în sfială,
dinspre Dumbrava Roșie,

Marin BEȘCUCĂ

2 octombrie, 2018

*

Nota mea:

Cum să nu te bucure darul din cuvânt? Scrijelit pe petec de cer, în adâncimea mărilor și-n înaltul cerului…Și toate parcă au un nume…prietenie…aș putea spune chiar iubire…

Mulțumesc, prieteni speciali, ce mi-ați împodobit fruntea pentru o zi cu lauri…Doar respirația mea tăcută a sorbit lacrimile ce mi-au pictat obrazul în culori de neuitare…

Cu prețuire,

Mariana Gurza

4 Oct
2018

Eleonora SCHIPOR: Simpozion Pitești, 2018

Am participat anul acesta pentru prima dată la un eveniment deosebit. E vorba de cel de-al XVIII-lea Simpozion Internațional despre „Experimentul Pitești – Reeducarea prin tortură”, organizat de Fundația Culturală MEMORIA – filiala Argeș (România).

Din partea regiunii Cernăuți am participat patru persoane, membri ai Societății regionale GOLGOTA, și anume: savantul Ilie Popescu, președintele Societății date, profesoara Eleonora Schipor, vicepreședinte, Larisa Popescu-Chedic, directoarea căminului cultural din Pătrăuții de Jos și Natalia Bălan, conducătoare artistică a instituției culturale pătrăucene, ambele membre ale Prezidiului Societății „Golgota”.

Am venit toți patru la invitația prof.univ.dr.ing. Ilie Popa, organizatorul și inițiatorul acestui Simpozion.

La deschiderea oficială, ce a avut loc în sala mare a primăriei Pitești a fost prezent, ca invitat de onoare d. Mihai Gribincea, Ambasadorul Republicii Moldova la București. Un mesaj de salut a transmis și fostul președinte al României Emil Constantinescu.

După deschiderea oficială, mesajele de salut din partea oficialităților Consiliului orășenesc și județean, expunerile și lansările de carte, a avut loc o vizită la Memorialul Închisoarea Pitești-Grupul monumental și la expoziția Experimentul Pitești, slujba de pomenire a martirilor.

În prima zi a Simpozionului a avut loc și prima secțiune comună unde s-au ținut discursuri interesante. A doua zi au avut loc concomitent două secțiuni, prima având ca tematică „Experimentul Pitești, metode și aspecte de represiune”, iar a doua cu tematica „Alte forme și aspecte de represiune din perioada dictaturii comuniste”. La aceasta din urmă a pregătit un referat și d. Ilie Popescu din Cernăuți, cu tema „Calvarul copiilor români din Nordul Bucovinei în Gulagurile regimului totalitar sovietic”. Facem aici o paranteză și vom menționa că dl.doctor în filologie Ilie Popescu, copil fiind a gustat din plin amarul deportărilor împreună cu familia sa.

Comunicări la fel de importante, amintiri și revocări pline de durere am auzit de la mulți participanți ai Simpozionului din România, Basarabia, alte țări .

Impresionant a fost concertul Eveniment  JAZZ „Spiritul Piteștilor” la Sala filarmonicii din Pitești susținut de formația TRESOAS TRIO din Suedia, care aflând de crimele regimului comunist și de torturile din închisorile comuniste, din traducerile în limba engleză făcute de câțiva români ce au trăit în afara granițelor, printre care se numără și Paul Celan, au rămas uimiți și impresionați de rezistența, dragostea de neam, credință, Patrie și onoare a martirilor din închisorile comuniste. Au pus pe note muzicale câteva melodii de-a dreptul sfâșietoare, ajutați fiind și de  actorul Gabriel Gheorghe, care de a recitat versuri dedicate deținuților politici.

Versuri despre teroarea comunistă din vremurile de restriște prin care au trecut atât românii din România, dar și din Basarabia, Bucovina, ținutul Herța a mai recitat și actorul Sandu Cupcea din Basarabia, dar și alți autori. Am avut și o seară literară la care și-au dat concursul, recitând versuri și proză, dar și discuții pe teme literare, soții Dinu și Despina Grigorescu din București, Marius Bratosin din Vâlcea, Doru Olenici din Rădăuți, subsemnata și alții, toți participanți la Simpozion.

La finele lucrărilor simpozionului din Pitești au avut loc masa rotundă și lansări de carte: Pitești după Pitești, efecte ale regimurilor dictatoriale comuniste avându-i ca moderatori pe d. Ilie Popa, Univer. Pitești; Ilie Popescu, Univer. Cernăuți; Mihai Tașcă, Inst. de  Studiul Arhivelor, Chișinău.

În ultima zi a Simpozionului am avut o excursie de documentare tematică la Muzeul național de Istorie, București, după care ne-am luat rămas bun.

Am revenit la baștină cu impresii de neuitat, având deja invitația pentru anul viitor de la d. Ilie Popa, căruia îi mulțumim frumos pentru donația de carte, amabilitatea și bunăvoința, grija ce ne-a purtat-o în permanență. Credem că vom reveni și la edițiile viitoare pentru a cunoaște mai bine toate aceste triste evenimente, pe care nu avem dreptul să le uităm. Ținem să aducem mulțumiri Comitetului Științific, Comitetului de organizare locală, Secretariatului simpozionului, tuturor participanților.

Un cuvânt aparte de mulțumire aducem noi, nord-bucovinenii, bucureșteanului, autor al câtorva cărți de valoare despre Bucovina noastră, un bun prieten al vestiților Motrești de la Crasna (marea majoritate trecuți deja în eternitate) neobositului domn Laurențiu Dragomir, specialist în muzeografie, pentru grija ce ne-a purtat-o în privința călătoriei noastre (bilete de călătorie, cazare în București etc). Dumnezeu să-i dăruiască tot binele Pământului.

*În foto: Delegația din Nordul Bucovinei la lucrările Simpozionului de la Pitești; În scurtul timp liber la o plimbare prin oraș; La muzeul de istorie din București; Împreună cu dl. Laurențiu Dragomir la o cafea în București;

———————————-

Eleonora SCHIPOR,

Bucovina de Nord / Ucraina

3 octombrie, 2018

 

 

3 Oct
2018

Ben TODICĂ: Gânduri alese din Australia, România și Noua Zeelandă

Dragă Mariana, fiecare an este o carte, fiecare zi o pagină îmbelșugată de textul gândurilor tale. Cu fiecare vers, fiecare munte, cu fiecare floare fiecare vers e-o sărbătoare.

Învățăm de la fiecare vers al tău să iubim, sa fim tandri, să luminăm pe cei din jur, să-i lăsăm să ne admire, să aducem bucurie și sărbătoare…

Creează în fiecare zi folosindu-te de toate culorile vieții… și în timp ce scrii, zâmbește!

O zi din an este a ta.  Bucura-te de fiecare clipă, zâmbește și fii fericită, să ai parte de tot ce e frumos în lumea asta și toate visele să ți se împlinească!

Îți doresc să fii înconjurată de prieteni, să asculți muzica ta de suflet pentru că azi e ziua cea mai specială din viața ta.

Îți doresc tot binele din lume.

La multi ani poet iubit!

Prietenie  veșnică!

———————————

Ben TODICĂ

Melbourne, Australia

2 octombrie,  2018

 

https://www.youtube.com/watch?v=bEnwI__dwRM

 

 

3 Oct
2018

Viorel Birtu PÎRĂIANU: Pescărușul alb

PESCĂRUȘUL ALB

                                    (poem dedicat unui suflet ales, Mariana Gurza)

 

priveam cum pășeai
albă și pură
printre alge și scoici
pe nisipul fierbinte

un pescăruș, surâs diafan
privirea ta se oglindea în mare
valuri se spărgeau în larg
alţi pescăruși pluteau în zare, a visare

 

te strigam cerului, pământului
dar tu treceai ușor-ușor, în vânt
departe, departe
era târziu și treceai

 

o pasăre rănită, rătăcită între gânduri
în față marea
te aruncai  în valuri
să speli  durerile sufletului

 

ai adunat între ploape
ridurile anilor ce s-au scurs
pe drum pietre, închideai ochii
să nu te lovească tăcerea lor

 

ai întins aripile către cer și ai țipat
te arsese ceara timpului
ce curgea la apusul luminii
ai plecat înapoi să-ți regăsești marea

 

târziu ai ajuns, ca în fiecare an
ploua mărunt în cer
ai rămas să aduni  gânduri pe țărm
printre alge și scoici

 

pe pagina goală, mai scriai un poem

 

cuvântul despica timpuri în noapte
valuri curgeau mai departe
zboară alb pescăruș peste ape
acum ca altădată
ești fiorul nopții împletit peste ape
poetă peste gânduri abstracte
pe cer se aprinde o stea
îngerii cântă în zbor peste pleoape

 

a evadat un suflet
știi, pescărușii se întorc la țărm
numai de drag, numai de dor

———————————–

Viorel Birtu PÎRĂIANU

Constanța

2 octombrie, 2018

27 Sep
2018

Camelia CRISTEA: Lacrimă de Toamnă

Lacrimă de Toamnă

 

 

Lacrima iubirii mele a înflorit mărgăritar,
Într-o lume care-i strâmbă… dragostea n-are hotar!
Dimineața-mi bate-n geam cu-n mănunchi de viorele,
Pleoapele zidesc lumina, chiar de-s vremurile grele!

 

 

La amiaz când cerul plânge obosit de întâmplare,
Un bujor îmi ține calea să-mi aducă alinare!
Curcubeul crește-n zare în culori multicolore,
Cerul tot e-un șevalet zugrăvit cu multe role.

 

 

Seara-și scutură cortina, stele privesc în lac,
Visele îmi stau aproape vor să-mi facă iar pe plac
Ascult inima cum cântă o vioară-și poartă strună,
Răvășită și uimită mi-a intrat pe geam și luna.

 

 

Din a caselor căciulă, fumegă un horn păreri
A rămas în urma ziua… vorbim astăzi despre ieri.
Rugăciunea-și poartă pașii înainte de culcare
Chiar în brațele icoanei, lângă inimioara Mamei!

 

 

Ochii caselor se-nchid, le-a cuprins pe toate somnul,
Cu o mână nevăzută le învelește însuși Domnul!
Noaptea-și trage pelerina peste lume și veghează
Până cântă-n zori cocoșul și un prunc ușor ofteaza…

 

 

Bruma a căzut pe frunze, dă de veste că e Toamnă,
Vremea trece dar și vine tot la braț cu câte-o Doamnă…

—————————–

Camelia CRISTEA

București

 26 septembrie, 2018

(foto – sursa internet)

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi [&hellip

Comments Off on Cuvânt și Iubire

Follow Me!

Follow Me! Follow Me! Follow Me! Follow Me!
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Ultimele Comentarii