Cuvânt și iubire

Am fost întrebat mereu de când scriu. Sunt medic, de o viață tratez trupul, am vindecat mii de oameni și totuși am simțit că este prea puțin. Am început să scriu, în versurile mele se regăsesc gândurile, suferințele, durerile oamenilor, lacrimile lor. Fiecare rețetă este o poveste reală, un strop din viața unui om.

Cine sunt… M-am născut undeva, locuiesc pretutindeni, uneori mă regăsesc nicăieri. Nu, nu mi-am pierdut rădăcinile și asta m-a salvat ca om. De când mă știu, când mă plimbam pe malul Jiului visam să citesc, să scriu, să mor pe țărmul mării. La 6 ani am fost internat într-un sanatoriu aproape doi ani. Acolo am învățat să citesc. Citeam mult, la 7 ani trăiam poveștile și poemele lui E.A. Poe. Atunci am hotărât să fiu medic, să înlătur suferința. Am ajuns pe malul mării, sunt medic, scriu, ce poate fi mai frumos.

Și totuși, de ce scriu… Scriu ca să pot respira. Știi, atunci când tratezi un om, medicul adevărat ia cu el suferința omului bolnav în sufletul lui. Și asta o face mereu, zi de zi. Fiindcă asta îmi este menirea și destinul, lacrima și chinul.

Tatăl meu a fost preot, în acele grele vremuri, a reușit să ridice o biserică. Copil fiind mă întrebam atunci, eu ce voi face când voi fi mare. Și m-am făcut medic. Au trecut ani, mulți, puțini, e greu acum de spus. Am început să scriu, să clădesc o lume a iubirii, a speranței, să surprind esența vieții, a stărilor de conștiință, să pot respira.

Improvizez pe claviatura creației, pășesc în profunde căutări existențiale, creez o stare, scriu poezii, o analiză atentă a clipei, a bolii, o incizie în scop terapeutic, o stare de singurătate generatoare de conflictuale introspecții. Sunt peste tot și pretudindeni, dezamăgit mă întorc mereu în mine, căutând, întrebând.

Comunicare, comuniune, cuminicare-obsesia unui suflet. Fiind român sunt pretutindeni.
Mai bătrân și mai tânăr decât lumea, trăiesc cu vremurile toate laolaltă. Desenez inscripții pe nisipul eternității cu degetele înfiorate sub lumina purpurie a zilei. Am două mii de ani și o zi, deci sunt copil, pot să mă joc, nu? Nu ofer poeme, comunic stări, spre meditare profundă. Fericirea durează doar o clipă, tratând pacienții, bolile și sufletele lor, vreau să creez o clipă eternă.

Trăind lângă tatăl meu, logic, gândurile, poemele mele au simboluri și inspirație biblică. Au o notă mare de neliniște, un torent de întrebări, Sfânta Cruce, toate trăirile, nu am venit ca să stric ci să împlinesc cuvântul Lui. Calea, Adevărul și Viața, lumina dintâi din care Demiurgul ne-a întrupat și care ne locuiește. Cerul-ocean iar marea un fluid curgând necontenit spre infinire pe pământul incendiat. Am întins într-o zi mâinile către cer, erau aspre de întrebări, a rămas cuvântul răstignit pe o cruce. Știi, pe cruce și cuvintele plâng. Sunt o pană ce visează pe o coală albă, nu sunt nici far și nici lanternă, sunt doar o scânteie.

Zilnic, la cabinet, le citesc pacienților din poemele mele, arătând drumul iubirii, e un zbor nesfârșit, iubirea e verb, e acțiune, e umilință, e dăruire. Îmi caut calea ascuns între gânduri, ruga îmi dă puterea de a merge mai departe. Prin vers mă mărturisesc, mă dărui complet și ard în propria ființă în căutări de construcție a iubirii și scriu…

Trăiesc și mă scriu. În 2015 am întâlnit un om minunat, scriitorul-editor Ștefan Doru Dăncuș. A apreciat și apoi a publicat primul meu poem de versuri numit „Lacrimi”.
Analiza literară realizată de criticul G. Coandă și ulterior de alți critici literari mi-au confirmat drumul ales. Ce a urmat, a fost o minunată poveste ce continuă și astăzi.

————————————–

Dr. Viorel BIRTU-PÂRÂIANU

Cernavoda, septembrie 2018

În data de 7 octombrie 2018, în localitatea Asău, județul Bacău, România, a avut loc cea de-a doua ediție a Festivalului de folclor și tradiții populare „Cununa Munților 2018”, organizată de Asociația Culturală „Ca La Noi”, (a cărui președintă, Camelia Roșu, o distinsă doamnă care promovează de 15 ani tradițiile strămoșești, de cântec și dans popular).

Evenimentul a fost organizat în parteneriat cu Consiliul Județean Bacău, Primăria și Parohia Ortodoxă din Asău. La deschiderea acestui festival, a avut loc o slujbă religioasă la Monumentul militarilor din Asău, săvârșită de un sobor de preoți, avându-l în frunte pe părintele Paraschiv Banciu.

După finalizarea ceremoniei religioase, pe stadionul din localitate s-a dat startul festivalului propriu-zis, care a avut ca invitați numeroși oaspeți din România, Republica Moldova și Ucraina. Evenimentul a consemnat noi succese pentru tinerii artiști vocali și instrumentiști de pe Valea Prutului, din satele Costiceni și Vancicăuți, raionul Noua Suliță, regiunea Cernăuți. Astfel raionul Noua Suliță a fost reprezentat la acest festival de Ansamblul folcloric „Ghiocelul” de la Casa de Cultură din Vancicăuți, coordonat de prof. Vladimir Rață, iar delegația ucraineană a fost condusă de fotoreporterul Sergiu Barbuța, vicepreședintele Societății Bibliotecarilor Bucovineni – Cernăuți.

Membrii ansamblului au avut o prestație apreciată la unison de membrii juriului dar și de publicul prezent la spectacol. Evident, prestația acestora a fost încununată și de succes. Toți cei care au urcat pe scenă și au susținut momente artistice și recitaluri au fost răsplătiți cu diplome de merit și trofee de către organizatorii evenimentului.

În ceea ce privește artiștii nouasulițeni, aceștia au avut onoarea și bucuria de a fi premiați de către consilierul Dumitru Brăneanu, președintele Uniunii Scriitorilor, filiala Bacău și îndrăgitul interpret de muzică populară Grigore Gherman, originar din regiunea Cernăuți. În același timp, poetul Dumitru Brăneanu, a adresat un mesaj cald tuturor participanților. Felicitând tânărul ansamblu din Ucraina domnul Brăneanu a lansat și ideea de a se organiza în anul viitor la Bacău o școală de vară pentru elevii din regiunea Cernăuți.

Am avut la 9 octombrie 2018, o zi deosebită. Am venit un grup de intelectuali bucovineni la Consulatul General al României la Cernăuți, pentru a face cunoștință cu doamna Irina-Loredana Stănculescu, noul Consul General al României la Cernăuți. Ne-am simțit onorați de faptull că domnia sa a acceptat cu plăcere inițiativa noastră de a veni în vizită la Consulat.  Ne-am bucurat mult că la întâlnirea noastră a participat și domnul ministru consilier Ionel Ivan.

          Din grupul nostru au făcut parte: doamna Doina Bojescu-Staric, redactor șef la ziarul CONCORDIA, membră a Uniunii Scriitorilor și Ziariștilor din Ucraina, a Asociației creștine ASCIOR, poetă, publicistă, pictor; domnul Vladimir Acatrini, lucrător al Bibliotecii Universitare, Președintele Uniunii Bibliotecarilor Bucovineni, Președintele Filialei-Cernăuți a Asociației Civice ASCIOR; doamna Ivona Lughina, directoarea Sistemului Centralizat al Bibliotecilor raionului Storojineț; doamna Maria Ștefureac, șefa bibliotecii (filiala n. 17) din satul Pătrăuții de Jos, membră a Filialei ASCIOR și subsemnata. Vom menționa faptul că toți cei veniți în vizită la Consulat suntem și membri Uniunii Bibliotecarilor Bucovineni.

          Am fost primiți cu multă amabilitate, căldură sufletească și atenție. Am adus în dar pentru doamna Consul ziare, reviste, cărți. Personal i-am adus câteva cărți proprii pentru a lua cunoștință cu cele ce am tipărit și publicat de-a lungul anilor.

          Am avut un dialog constructiv abordând probleme ale literaturii, culturii, civilizației. Am vorbit despre activitățile Societăților susnumite, despre problemele limbii, despre organizarea diferitelor măsuri culturale, cum ar fi Saloanele de Carte, prezentări de carte, Simpozioane, Conferințe etc. Am vorbit și despre activitatea Societății regionale GOLGOTA, a cărei președinte este savantul bucovinean Ilie Popescu, originar din Pătrăuții de Jos. Ne-am exprimat părerea de rău în legătură cu faptul că nu apare deja de peste două luni dublajul românesc al ziarului raional Storojineț „Meleag Natal”. Ne-am adresat cu rugămintea de a ne ajuta și Consulatul la procurarea pentru bibliotecile noastre a mai multor cărți pentru copii, cât și trecerea mai simplificată a unor loturi de cărți la vamă, oferite de anumite Asociații, biblioteci etc. din România. Sperăm că va fi soluționată și această problemă în timpul apropiat. Am menționat faptul că prima rubrică a ziarului CONCORDIA intitulată „Veșnicia s-a născut la sat” a debutat tot cu satul Pătrăuții de Jos. I-am mulțumit încă odată vrednicei doamne Doina Bojescu pentru acest gest demn de toată lauda, menționând hărnicia și ingeniozitatea de care a dat dovadă. Am vorbit și despre celelalte ziare românești și ucrainene cu care colaborăm, despre pelerinajele și vizitarea unor muzee, expoziții ce le organizăm în permanență, mai ales noi, pătrăucenii.

Am invitat-o pe doamna Consul Irina-Loredana Stănculescu, să ne viziteze cu prima ocazie posibilă satul nostru, menționând totodată că am avut o colaborare fructuoasă cu precedenta doamnă Consul General Eleonora Moldovan, căreia de asemenea îi mulțumim pentru cea ce a făcut în acești ani pentru noi, bucovinenii.  Aceeași invitație a primit-o și din partea d. Ivona Lughina de a vizita biblioteca raională Storojineț. De asemenea credem că va fi prezentă atât domnia Sa cât și alți membri ai Corpului diplomatic de la Cernăuți la ședințele și manifestările Asociațiilor de care am vorbit mai sus, așa cum de fapt a fost și până acum.

          Am avut o discuție sinceră, binevenită, constructivă. Sperăm că și colaborarea va fi la fel.

          Deocamdată îi dorim succese mari în importanta misiune diplomatică recent începută la Cernăuți, doamnei Consul General Irina-Loredana Stănculescu, ajutată de domnul ministru consilier Ioinel Ivan, dar și de ceilalți consuli și lucrători ai Consulatului.

          Întru-n ceas bun și Doamne ajută!

———————————-

 Eleonora SCHIPOR,

profesoară superioară, membră a Uniunii Jurnaliștilr din Ucraina, a USLR din Moldova, vicepreședinta Societății regionale „Golgota”, a Filialei Asociației ASCIOR, membră a Uniunii Bibliotecarilor Bucovineni, Cetățeană de Onoare a satului Pătrăuții de Jos

9 octombrie, 2018

Luna octombrie vine în viaţa noastră cu o sărbătoare de neuitat, o sărbătoare tradiţională ziua Învăţătorului.

„Învăţătorule!” îl numeau cu drag şi evlavie ucenicii pe Mântuitorul lumii. Nu-i spuneau nici Maria Ta, nici Luminate Împărate, nici altfel, ci simplu, frumos, cinstit „Învăţătorule”!

De-a lungul secolelor, deceniilor, anilor, munca grea şi nobilă a Învăţătorului a fost comparată cu cea a fântânarului, a cioplitorului, a grădinarului, a semănătorului, a cultivatorului. Căci învaţătorul şi sapă,  şi sădeşte, şi seamănă, şi cultivă sufleteşte în inimile discipolilor calităţile bune, dragostea, de carte, de muncă, cinste, omenie, dreptate, credinţă…

Viaţa fiecăruia dintre noi a fost, este, sau va fi legat de şcoală. Inginer, cosmonaut, doctor, ministru, oricine şi oriunde n-ai ajunge, drumul spre culmi porneşte de pe băncile şcolii.

Tocmai de aceea nu trebuie nicicând uitată şcoala şi cei care muncesc în ea.

Fie ca toamna, anotimpul împlinirilor belşugului, frumosului să se asocieze în inimile tuturor cu sărbătoarea de căpătâi a lui Brumărel – Ziua Învăţătorului.

Iar fiecare dascăl şcolar – fost, actual, viitor să aibă parte de sănătate, răbdare, tărie de caracter, bunătate şi înţelepciune, de elevi ascultători şi părinţi înţelegători, de mai multă fericire, bunăstare materială şi morală, sărbători în viaţă şi buchete de flori pe masă, salarii pe măsura muncii depuse şi o mai mare atenţie şi stimă din partea celor din jur.

Toate crizantemele acestei toamne de aur să-şi scuture petalele în calea d-voastră dragi şi scumpi învăţători.

     La mulţi, mulţi, buni, fericiţi şi bogaţi ani, stimaţi pedagogi de ieri, de azi, dintotdeauna!

———————————-

Prof. Eleonora SCHIPOR,

Colectivul pedagogic al CIE Cupca împreună cu elevii clasei a XI-a

Bucovina de Nord / Ucraina

8 octombrie, 2018

Cine crede că Marea Unire s-a datorat numai Adunării Româneşti de la Alba-Iulia din decembrie 1918 şi intelectualităţii greco-catolice, are o viziune patriotic-idilică asupra istoriei. Marile puteri victorioase, hotărâseră, destul de corect, să împartă înfrântul si destrămatul Imperiu Austro-Ungar, după criteriile populaţiilor majoritare. Aveau loc recensăminte, se făcuseră hărţi ale tuturor provinciilor imperiale după naţionalităţi, se pregăteau infiinţarea de noi ţări şi frontiere. Ungaria înaintase Parisului, unde aveau loc negocierile, hărţi ale Transilvaniei, în care zona montană, platourile locuite numai de români din Maramureş, Oaş, Haţeg, Lăpuş, Apuseni, Năsăud etc. apăreau ca pustii.

Într-o primă variantă, populaţia maghiară, aglomerată în oraşe (acolo unde românilor le era interzis să se aşeze n.r.) apărea ca majoritară în Ardeal. Este meritul unor misiuni de geografi francezi, de-a fi urcat pe toate cărările transilvane şi de-a fi inventariat şi anunţat existenţa unor numeroase comunităţi române, acolo unde hărţile maghiare marcaseră pete albe, lucru ce a contribuit determinant la decizia marilor puteri de la Trianon (prin care Transilvania a revenit României n.r.).

Acele misiuni de geografi francezi, despre care scria regretatul Radu Anton Roman, au fost conduse de geograful Robert Ficheux. Dacă n-ar fi existat profesorul Ficheux, azi Transilvania ar fi fost pământ unguresc. „Omul acesta, făcuse şi dăruise istorie şi geografie României” scria Roman.  O Românie care, din nefericire, l-a uitat de tot, după trecerea sa la cele veşnice, săvârşită acum un deceniu. N-am auzit nicăieri să se organizeze măcar un simpozion sau o adunare în memoria sa.

Acum, încercăm să aducem modestul nostru omagiu personalităţii lui Robert Ficheux, să povestim şi altora despre cine a fost şi cât de mult bine ne-a făcut acest om, cu speranţa că anii ce vor veni şi poate generaţiile de după noi, îl vor aşeza la locul ce i se cuvine în istoria modernă a României.

S-au împlinit 117 ani de la naşterea lui Robert Ficheux, omul căruia România îi datorează graniţele de azi. Robert Ficheux a fost unul dintre cei mai mari geografi francezi, un foarte bun vorbitor de limbă română şi un mare prieten al României. A fost, alături de celebrul lingvist suedez Alf Lombard, unul dintre cei mai mari iubitori ai ţării noastre, de când existăm ca stat „dodoloţ”.

Iată câteva repere din biografia profesorului Ficheux:

* Membru corespondent străin (1iunie 1948) şi membru de onoare din străinătate (9 martie 1991) al Academiei Române.

* Studii superioare la celebra Universitate Sorbona, fiind licenţiat în istorie şi geografie (1919 -1920).

* Încadrat, în urma recomandării lui Emmanuel de Martonne (un alt nume ilustru al geografiei), la Institutul Francez de înalte Studii din Bucureşti (1924 -1927).

* Teză de doctorat cu un subiect privitor la studiul geomorfologic al întregului masiv al Munţilor Apuseni.

* Revenit în România în anul 1932, devine secretar general al Institutului Francez din Bucureşti (până în 1935), apoi al Misiunii Universitare Franceze în România. În 1935, la recomandarea lui Emil Racoviţă, a fost numit succesor al lui George Vâlsan, la Universitatea din Cluj-Napoca, unde a predat geografia fizică, până în 1938, când s-a întors în Franţa.

* Între 1927 şi 1996, a publicat nu mai puţin de 27 de cărţi, referitoare toate la România.

* Distins cu Ordinul Serviciul Credincios în grad de Mare Ofiţer, de către preşedintele Emil Constantinescu, în 1997. Două dintre cărţile lui Robert Ficheux, le dau şi azi dureri de cap extremiştilor unguri: „Les Motzi” (Moţii), apărută în 1942 şi „Roumains et minorites ethniques en Transylvanie” (Români şi minorităţi etnice în Transilvania), apărută în 1990.

Acestui om, cvasinecunoscut marelui public, România şi românii îi datorează enorm de mult. Practic, lui Robert Ficheux îi datorăm Marea Unire de la 1918 şi existenţa ţării noastre, între frontierele ei de azi.

———————————-

https://ro.wikipedia.org/wiki/Robert_Ficheux

Valeriu DULGHERU

6 octombrie 2018

Chișinău-Basarabia

Inima unei țări este Familia!

Frumoasa mea Țară cu umerii goi,
În traista ce-o porți sunt atâtea nevoi…
Nădejdea-ncolțește mereu prin Cuvinte
Și-n inima-ți mare ce-o simt că-i fierbinte!

Români,
Vă adresez un mesaj de suflet. Nu obișnuiesc să vă implic în politică și nici nu este politică aici. Vă atenționez să nu confundați ura voastră si nemulțumirile voastre pentru un sistem politic greșit zeci de ani de zile în România (PSD) , cu ura pentru firesc și normalitate. Ați vrut să fiți în Uniunea Europeană și ați plătit prețul.Păduri , fabrici,forța de muncă, intelectuali, pământuri apărate cu sângele strămoșilor și sfinților noștri. Totul v-a luat vestul pentru ca voi să vă ” mândriți” că sunteți” europeni, totul i- ați dat. Acum, ei cer, mai mult…Valorile morale și în primul rând sfințenia nunții ca unire dintre un bărbat și o femeie. Despre aceasta este REFERENDUMUL.Pe 7 octombrie vă chem să vă uniți și să fiți doar Români, și nu ”europenii” Sodomei și Gomorii. Apărați-vă familia și ceea ce are ea mai de preț – copiii. Pentru copiii voștri, ieșiți cu toții, mic, mare, bătrân, la VOT pentru Familie, Copii, Normalitate și firesc.
#Referendumpentrufamilie
#Romanialibera

——————————

Preot Dumitru ICHIM

3 octombrie, 2018