Cuvânt și iubire

Un an nou a pornit la drum. Odată cu sosirea lui  pe pământ vin în viața noastră cele mai frumoase și așteptate sărbători – sărbătorile de iarnă. Sărbătorile de iarnă vin pe lângă atâtea lucruri frumoase cu tradiționalele colinde.

          A devenit o frumoasă tradiție ca în fiecare an un grup de colindători din frumoasa localitate de pe Valea Siretului Cupca să colinde pe la mănăstiri, dar și alte locuri din Bucovina.

          Anul acesta colindători de toate vârstele, începând cu cei de la grădiniță și terminând cu octogenari, sau mai bine zis trei generații de colindători: copii, părinți și bunici au colindat frumos, colinde binecunoscute, dar și cu specific local, bucurând inimile și sufletele tuturor celor care cu drag ne-au invitat, ne-au așteptat, ne-au întâmpinat cu atâta căldură, bunăvoință și dragoste.

          Cei aproape 30 de colindători am făcut primul popas la mănăstirea de maici de la Molodia, r. Hliboca, unde am asistat puțin chiar și la slujba de dimineață, ba am fost invitați după ce am colindat în noua biserică a mănăstirii, am primit dulciuri și prescuri, la trapeză unde ni s-au servit bucate gustoase. Următorul popas l-am făcut la mănăstirea de maici de la Boian. Aici în afară de programul de colinde am avut fericita ocazie să ne închinăm și la Icoana Făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Toți colindătorii au primit pachete cu dulciuri, au servit iarăși bucate gustoase pregătite cu multă pricepere  de bucătăresele ce știu să-și facă meseria așa cum trebuie. Trei măicuțe – Marina, Ioana și Marina ce fac aici ascultare de mai mulți ani, originare din satele Cupca și Pătrăuți au venit să ne salute cu mult drag, ba ne-au pregătit și unele mici surprize, invitând-ne, așa cum o fac de fiecare dată, să venim pe la această mănăstire ori de câte ori avem ocazia. Le mulțumim și pe această cale.

          De fiecare dată mergem să la colindăm și călugărilor de la mănăstirea de la Bănceni, una din minunile Bucovinei și nu numai. Intrăm la început pe la magazinul bisericesc pentru a colinda pe cei câțiva călugări ce trudesc aici. Le-am făcut o mare bucurie, ei dăruindu-ne la fiecare câte o iconiță în lemn cu Maica Domnului și Pruncul Sfânt. În trapeza mănăstirii i-am colindat și pe alți călugări ce ne-au înmânat cadouri și ne-au mulțumit din suflet, poftindu-ne și la anul să le vestim Nașterea Mântuitorului prin colindele noastre. Am fost primiți și așteptați cu amabilitate și la mănăstirea Sfântul Gheorghe de la Horecea, o suburbie a Cernăuților. Ba chiar ne-au reproșat cu blândețe de ce nu i-am colindat anul trecut, invitându-ne cu drag în nici un caz să nu-i neglijăm pe la anul viitor.

          Deși se grăbea să plece la festivalul de colinde de la Voloca, secretarul Mitropoliei Cernăuților și Bucovinei, Preasfinția Sa părintele protosinghel Nichita, ne-a așteptat toată ziua, drept dovadă fiind faptul că ne-a telefonat de câteva ori, atât în ziua respectivă, dar și cu câteva zile înainte pentru a afla când venim să-i colindăm. Și-a cerut iertare că n-a putut fi prezent, așa cum a făcut-o în anii precedenți, ÎPSS Mitropolitul Meletie, fiind plecat la Kiev. Iar în cabinetul unde colindăm ani de-a rândul ne-a întâmpinat bradul frumos împodobit, căldura și amabilitatea celor ce ne-au ascultat și ne-au făcut frumoase cadouri, încredințându-ne că la anul neapărat va fi din nou prezent și Înaltul Ierarh al Bucovinei.

          Cu mult drag am fost așteptați la Consulatul General al României la Cernăuți. Noua doamnă Consul Irina Loredana Stănculescu a trebuit să plece și ea în chestiuni diplomatice la Kiev, lăsându-ne un frumos mesaj de mulțumire și urări de bine. Cu amabilitate, bunăvoință și nespusă plăcere ne-a întâmpinat și ne-a ascultat domnul Ministru Consilier Ionel Ivan, cu corpul diplmatic al Consulatului. Prezent a fost și unul dintre activiștii noștri, Președintele Uniunii Bibliotecarilor bucovineni și Președintele filialei creștine ASCIOR – Cernăuți d. Vladimir Acatrini. De fapt ne-am întâlnit aici și cu acest prilej câțiva membri ai acestei Asociații, a cărei filială a fost înființată în toamna anului trecut la Cernăuți. Foarte amabil, ca întotdeauna, d. Ionel Ivan a menționat frumesețea și melosul acestor colinde, apreciind stăruința vârstnicilor, dar și a copiilor. Ne-a înmânat frumoase cadouri, ne-a felicitat cu prilejul sărbătorilor de iarnă, ne-a invitat să nu-i uităm nici pe viitor, aducându-le și prin aceste frumoase colinde cele mai sincere urări de pace, sănătate, prosperare, dar și de păstrare a vechilor și frumoaselor tradiții strămoșești.

          Deși distanța de la Cernăuți până la Crasna e destul de mare, iar afară pornise și o ninsoare abundentă, chiar de am încurcat prin întuneric (căci până am ajuns aici deja întunecase), nițel drumul și am nimerit în pădure, amuzându-ne, de întâmplarea noastră, am ajuns și la mănăstirea de maici de la Crasna. Obștea mănăstirii ne aștepta cu masa pregătită, cu zecile de cadouri aflate sub brad, pregătite special pentru colindători. Mai întâi ne-a întâmpinat sora Rahira, o femeie cu un suflet deosebit, care de mulți ani slujește aici. După ce ne-am închinat în biserică, am procurat: cărticele, aghiasmă, anafură, iconițe, acatiste, cruciulițe și alte atribute necesare în casa unui adevărat creștin, ne-am dus în sala mare a mănăstirii. Când a intrat maica Ioana, amabila stareță a acestui frumos lăcaș de credință și mântuire, am întâmpinat-o cu colindele tradiționale, dar și specifice doar satului Cupca. Ne-a mulțumit din suflet, ne-a spus atâtea cuvinte frumoase, poftindu-ne să trecem pe la mănăstirea lor ori de câte ori avem ocazia. Mai era un grup de tineri colindători de la biserica din Crasna, pe care i-am ascultat. A fost prezent și preotul care face slujba de seară și dimineață. Toți au rămas plăcut impresionați. În afară de cadourile și dulciurile primite maica Ioana a oferit tuturor și câte o iconiță cu Nașterea Mântuitorului. Îi mulțumim și îi dorim succese în munca nobilă și grea pe care o înfăptuiește.

          A fost o zi încărcată, dar deosebită. Sincere mulțumiri aduc tuturor colindătorilor, de toate vârstele pentru atenția, pregătirea, înțelegerea de care au dat dovadă. În special aduc mulțumiri gupului feminin de enoriașe ale bisericii în numele Arhanghelilor Mihail și Gavriil din Cupca, care au interpretat o frumoasă și veche colindă în stil cupcean „Trandafir roșu pe masă”, elevei clasei a 10-ea „A” Marta Belici, ajutată puțin de colegele ei de clasă pentru colndele interpretate, elevei clasei a 4-a de la școala noastră Nicoleta Bojescu, pentru frumoasa colindă ce a cântat-o peste tot, mamei ei, profesoarei de limba maternă Olimpia Bojescu, pentru îndrumare, cât și octogenarei Tereza Timiș, pentru fragmentul de colindă ce l-a prezentat la Consulat. De asemenea mulțumesc șoferului Octavian Talaba, care a avut grijă de deplasarea noastră, și tuturor participanților. Aproape toți colindătorii an de an participă, fiindcă le place mult că tradițiile de iarnă de la Cupca sunt admirate și în alte părți.

          Tuturor un an bun, frumos, pașnic, bogat, rodnic, pace, sănătate, bucurii, împliniri și un sincer LA MULȚI ANI!

———————————-

Eleonora SCHIPOR,

Bucovina de Nord/Ucraina

11 ianuarie 2019

Marile minciuni

Marile minciuni
nu au de fapt
picioare prea scurte.
Picioarele lor

par scurte
pentru că brațele

sunt prea lungi.

Brațele
marilor minciuni
ajung atât de departe
încât pun adevărul pe fugă,

înzestrându-l astfel

cu picioare, schelete.

Erich Fried (Austria, 1921–1988)

Traducere: Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg

Die großen Lügen  //  Die großen Lügen / haben gar keine / kurzen Beine / Ihre Beine / wirken nur kurz / weil ihre Arme / so lang sind  // Die Arme / der großen Lügen / reichen so weit / dass sie der Wahrheit / Beine machen können / oder Gebeine

Galina Martea s-a născut la 30 iulie 1959 în localitatea Corneşti, Ungheni, Basarabia. A devenit o personalitate în ţara sa şi nu numai, prin activităţi de excepţie în domeniile: scriitoricesc, economic şi pedagogic. Este lector unversitar, doctor în economie, membru al Academiei Româno-Americane de Ştiinţe şi Arte, membru al Consiliului Unirii – Moldova etc.

Cartea Galinei Martea, În dialog cu creaţia umană (Ed. Bestelmijnboek, Olanda, 2018), este incitantă întrucât se apropie de operele de creaţie literară şi ştiinţifică din perspective filosofice.  Cuvântul înainte, Creaţia umană – conţinut spiritual în existenţa valorilor, şi următoarele două capitole: Despre valorile sacre ale unui popor şi În dialog cu creaţia umană sunt chiar teoretice. Ele constituie un fel de prolog al volumului.

În cuvântul introductiv, creaţia umană este văzută ca un dialog social centrat pe creaţie în care „are loc procesul de influenţă ce orientează omul în a cunoaşte valoarea cuvântului scris şi rostit, valoarea sentimentelor şi convingerilor umane, valoarea imaginaţiei reale şi ireale, valoarea a tot ce este firesc şi estetic în viaţa umană.” Creaţia stimulează procesul evolutiv al dezvoltării umane. Cartea produce valori estetice gustate de cititorii care vor trăi emoţii şi sentimente cathartice. Valorile estetice sunt considerate”cea mai înaltă formă de creaţie şi de receptare a frumosului divin.”. „De aceea, mediul sociocultural al omului trebuie stimulat şi motivat în permanenţă cu produsul creativ uman şi factori esetici, care contribuie pozitiv la formarea integră a personalităţii şi identităţii omului, având în subordine conţinuturi intelectuale şi spirituale.”.

Partea întâia a cărţii  stă sub semnul înaltului patriotism de care dă dovadă Galina Martea. Primul text este dedicat limbii noastre: Ziua Limbii Române – identitate, unitate, valoare naţională! La 31 august sărbătorim limba noastră naţională (din 2013 în România, din 1990 în Republica Moldova) ca „valoare supremă prin care se identifică personalitatea şi identitatea poporului român”. Este vorbită de cca 28 milioane de oameni în întreaga lume.

„Deci, identitatea naţională este urmată, în primul rând, de conştiinţa şi sentimentul autentic al poporului român faţă de tot ceea ce se conţine în termenul de valoare naţională sau, mai bine zis, în termenul de identitate a valorilor naţionale.”

După aniversarea limbii noastre, autoarea se opreşte firesc asupra zilei naţionale a poporului român (Importanţa şi necesitatea zilei naţionale pentru poporul român). E bine să ne reamintim că, de-a lungul timpului, ziua naţională s-a serbat: la 1 Decembrie, din 1990 şi până în prezent (dedicată unirii Transilvaniei cu România), 10 Mai  în perioada anilor 1866-1947 (când se asocia  cu începutul domniei lui Carol I, independenţa de stat şi încoronarea primului rege al ţării); apoi 23 August în perioada 1948-1989 (asociată cu eliberarea ţării de către armata sovietică).

Ziua naţională ne aminteşte de lupta pentru integritate teritorială şi tinerii nu trebuie să uite acest lucru. Trebuie să contribuim fiecare la reunificarea celor două regiuni care sunt încă în afara graniţelor ţării: „Totodată, un lucru este cert că, indifernt de toate, poporul român din Basarabia este cu trup şi suflet pentru unitatea naţională a României, iar sărbătoarea din 1 decembrie este comemorată cu acelaşi sentiment suprem de mândrie românească.”.

Partea întâia se încheie cu eseul întitulat Importanţa publicistului-jurnalistului în societate. „O societate civilizată nu poate funcţiona fără o informare zilnică a presei despre tot  ceea ce se petrece în ţară şi în lume. Informarea trebuie să fie corectă. „Cu certitudine, nu este absolut deloc uşor de a realiza uneori acest lucru într-o societate, însă obligaţia legală/morală/profesională a ziaristului este raportată spre rigori de o anumită etichetă care trebuiesc respectate în limitele decente ale convieţuirii sociale şi în limitele principiilor prevăzute de legislaţia naţională şi, respectiv, cea internaţională din domeniul jurnalismului.”

Ziaristul nu trebuie să se lase intimidat de puternicii zilei ci să ofere informaţie corectă. Uneori jurnalismul este periculos, mai ales în regiunile de conflicte armate sau în ţările cu dictatură.

Partea a doua, În dialog cu creaţia literară este cea mai vastă. Autoarea alege să comenteze cărţile (de preferinţă antologiile nu prea luate în seamă de critica literară) şi unele reviste mai puţin cunoscute pe care Galina Martea  le consideră că aduc prestigiul ţării noastre nu numai aici ci şi în străinătate. Desigur, capitolul începe cu Mihai Eminescu – identitate literară universală cu rădăcini spirituale româneşti.

Universalitatea lui Eminescu, afirmă autoarea, se datorează rădăcinilor sale spirituale româneşti. Ziua sa de naştere constituie o sărbătoare a culturii naţionale.

Partea aceasta a cărţii poate fi structurată în două: autori patrioţi (în marea lor majoritate basarabeni) şi antologii, reviste care propagă idealurile naţionale în lume.

Între autorii basarabeni (scriitori, istorici, pedagogi), Galina Martea se opreşte asupra următorilor.

Iurie Colesnic – scriitorul şi istoricul literar de mare preţ din Basarabia care a elaborat o lucrare foarte importantă dedicată scriitorilor basarabeni – din perioada 1812 şi până în prezent (Basarabia necunoscută în 10 volume). Unionist convins, şi-a dedicat activitatea cercetării Generaţiei Unirii (2004), carte în care afirmă că problema unirii cu România este vitală pentru Basarabia.

Valentin Tomuleţ – omul de cultură şi ştiinţă ce valorifică cu mult respect istoria ţinutului basarabean, (doctor în istorie, profesor universitar, savant, scriitor şi istoric literar) face ordine în evenimentele din Basarabia anilor 1812-1918 (perioadă în care ţara era ţinută în subdezvoltare de imperiul ţarist), cartea sa, Basrabia în epoca modernă (1812-1918) fiind premiată şi de Academia Română în anul 2014. Autorul este unul din cei mai competenţi istorici contemporani din Basarabia.

Poet, prozator, academician, publicist, istoric literar, Nicolae Dabija este binecunoscut şi în România şi în Italia unde primeşte în anul 2016, Marele Premiu la Festivalul Internaţional de Poezie de la Trieste (Personalitatea Nicolae Dabija şi creaţia cu acelaşi nume). Nicolae Dabija este considerat:  „Omul care în totalitate îşi dedică existenţa în propagarea ideilor cu conţinut naţional, în promovarea naţiunii române ca valoare şi identitate, şi nu în ultimul rând, în lupta continuă de renaştere naţională.”

Cu deosebită afecţiune, întrucât şi Galina Martea este profesoară, autoarea analizează activitatea lui Virgil Mândâcanu (doctor în ştiinţe pedagogice, savant, scriitor, jurnalist) pedagog distins al neamului românesc din Basarabia. Activităţii sale îi dedică patru capitole, dintre care ne vom referi la cel intitulat Virgil Mândâcanu – creatorul de valori umane prin conţinutul idealului naţional. Neobosit luptător pentru valorile naţionale şi de renaştere spirituală, lucrările sale sunt dedicate în totalitate conţinutului pedagogic şi artei educaţionale în spiritul creştinismului şi al culturii etnice. Virgil Mândâcanu consideră profesia de pedagog cea mai nobilă activitate socială (Arta de a deveni şi a fi pedagog, 2016).

Regretatul Alexandru Moşanu (19.07.1932-7.12.2017) a fost   doctor în istorie, academician, profesor universotar, primul Preşedinte al Parlamentului din Republica Moldova – a luptat pentru desprinderea totală a republicii Moldova faţă de URSS. A reuşit să reînvie conştiinţa naţională. A fost Membru de onoare al Academiei Române. (Alexandru Moşanu, personalitate distinctă basarabeană).

Alt pedagog, doctor în psihologie, profesor universitar, savant, scriitor, Nicolae Bucun este promotor al valorilor naţionale având o contribuţie deosebită la dezvoltarea învăţământului preuniversitar din Republica Moldova.  (Nicolae Bucun – pedagog, savant, academician, scriitor).

Poeta Lidia Grosu este elogiată pentru gingăşia poeziilor de dragoste şi curajul celor civice ( Spaţiul prin care se afirmă cuvântul Lidiei Grosu).

Pe lângă volumele scriitorilor şi oamenilor de ştiinţă basarabeni, autoarea remarcă lucrarea de excepţie a lui Ştefan Străjeri, originar din Bucovina, judeţul Suceava, comuna Pojorâta, Românii americani de la Marile Lacuri (Ştefan Străjeri şi monografia „Românii americani de la Marile Lacuri”). Jurnalistul şi editorul menţionat  – scrie o carte foarte documentată despre românii imigranţi în America, în special în statul Michigan, în decurs de mai bine de 100 de ani şi despre contribuţia lor la dezvoltarea Americii în toate domeniile.

Între portretele scriitorilor amintiţi, Galina Martea înserează, ca într-un joc de puzzle analize minuţioase de antologii şi prezentări de reviste româneşti socotite meritorii. Autoarea consideră că aceastea pot contribui la coagularea românilor de pretutindeni în jurul unor idealuri înalte cum ar fi unirea Basarabiei cu România.

Sunt analizate minuţios câteva din antologiile coordonate de Rodica Elena Lupu: Verba Volant, Scripta Manent – antologia prozatorilor români – volumele II şi III; Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume – ediţie bilingă română – engleză 2018, Carmen, vol. VII,  Carmen, volumul IX şi X – creaţie literară; Întâlnirea Poeţilor – antologie lirică multilingvă – română- franceză-spaniolă-germană-rusă; Simfonia Poeziei, vol 4 –antologie multilingvă.

Urmează antologiile coordonate de Ligya Diaconescu: Limba noastră cea română – publicaţie dedicată sărbătorilor naţionale din 31 august; La taifas cu iubirea –poezia şi proza scriitorului român; Limba noastră cea română – antologia naţiunii române.

Ciclul antologiilor se încheie cu analiza celei coordonate de Gheorghe A. Stroia şi Cristian Petru Bălan, întitulată: România, pentru tine! – opera literară consacrată zilei naţionale.

Între reviste sunt cercetate minuţios următoarele: „Domnul de Rouă” (Domnul de Rouă – o nouă lumină în cultura naţională română, revistă serie nouă) şi „Constelaţii diamantine” (Constelaţii Diamantine – performanţă în cultura naţională) – ambele conduse de Doina Drăguţ; „Cultura vrânceană „ (Cultura Vâlceană – opinii, analiză, informaţie) – condusă de Petre Cichirdan (inginer, artist plastic, scriitor, editor, publicist, membru al UZPR); revistele UZP nr.4/2016 şi 5/2017, „Cronica Timpului” nr. 19 (Cronica Timpului, a 19-a apariţie editorială. Evenimentul cheie – 150 de ani de la debutul literar al marelui poet Eminescu; „Cronica Timpului nr. 20 (Cultură, atitudine şi performanţă) – director Doru Dinu Glăvan – preşedinte al UZPR.

Galina Martea ne mai prezintă activitatea Academiei Româno-Americane (ARA)– preşedinte Doamna Ruxandra Vidu (doctor, prof. univ la California Davis, om de ştiinţă în domeniul nanomaterialelor şi nanotehnologiilor, cu numeroase invenţii brevetate în SUA).

ARA are o activitate foarte susţinută, organizează congrese anuale, adună oamenii cei mai buni în domeniile lor din ţară, diaspora etc.

În sfârşit, Galina Martea aduce un omagiu părinţilor ei (Pedagogi şi oameni distinşi – Vladimir Sârbu şi Xenia Sârbu).

În loc de postfaţă avem Un interviu despre geniul literaturii române, Mihai Eminescu (Interviu cu Galina Martea luat de studenta Tincuţa Burghilă) în care intervievata ar dori să-i vorbească azi lui Eminescu despre problemele actuale.

Datorită stilului direct, cartea Galinei Martea, În dialog cu creaţia umană se citeşte uşor, iar datorită conţinutului, şi cu interes. Activitatea civică şi cărţile autoarei se situează sub semnul unui patriotism înalt.

Galina Martea militează pentru unirea Basarabiei cu România în cadrul Consiliului Unirii – Moldova, iar cărţile sale vor să coaguleze pe românii de pretutindeni în scopul aceluiaşi ideal.

Cartea Galinei Martea a apărut în anul Centenarului ca o ofrandă pe altarul Marii Uniri.       

                              Articol publicat în  Portal-Măiastra – Revistă trimestrială de cultură, apare sub egida USR, România, anul XIV, nr.3(56), 2018, pag.25.

 ———————————

Lucian GRUIA

Diversitatea temelor în pictură este considerabilă şi căutările compoziţionale nesfârşite.. Aceasta face şi frumuseţea artelor vizuale, rezervându-ne adesea surprize plăcute din partea unor pictori pe care îi cunoaştem şi-i îndrăgim. Evident, recunoaştem stilul şi atmosfera care pentru iubitorii artelor plastice fac inconfundabile lucrările, dar primim cu interes tot ce-i nou, interpretările variate, dualitatea în limbajul artei, între ideie şi imagine, uneori ironia subtilă sau umorul fin.

   Am selectat câteva tablouri, dintre numeroasele creaţii care mi-au plăcut.

Tablou de Samy Briss

   Un tablou al maestrului Samy Briss insuflă privitorului optimism, prin imagine şi atmosfera festivă a unei zile de sărbătoare. El foloseşte parte din elementele specifice lucrărilor lui, pasărea şi peştele, instrumentul muzical şi omul, într-un cadru cu uşoare influenţe suprarealiste.

   Tablou de Vladimir Kara

Tot de la Paris, Vladimir Kara, un tânăr pictor talentat despre care am mai scris, îşi prezintă stilul original, conferind dimensiuni neobişnuite obiectelor, peisajului “alungit”, dar devenit mai interesant astfel, aparent spontan şi descoperitor al culorii.

 Tablou de Liana Saxone Horodi

 Liana Saxone Horodi alege de fiecare dată subiecte care ne devin imediat familiare, într-un mod neprovocativ, plăcut şi prietenos, care trezeşte fiecăruia dorinţa de a intra în posesia unui tablou semnat de ea. Florile din context subliniază atitudinea personală şi independenţa spiritului creatoarei.

  Miriam Cojocaru

 Miriam Cojocaru refuză de astă dată orice formă de naraţiune, claritatea rostirii plastice permiţându-i, printr-o siluetă feminină elegantă şi distinsă, să exprime frumuseţea senzuală şi estetică a modelului. O caldă intimitate însoţeşte nobleţea formelor, texturii şi discreţea culorilor.

Tablou de Avi Schwartz

   Plasându-şi personajele în mediul său preferat, Avi Schwartz ne oferă un nou aspect caracteristic vechiului Iaffo, pod între trecut şi prezent, într-o atmosferă specifică, nelipsită de dinamică, cu elemente decorative, care produc folclor. Calitatea figurilor şi atmosfera specifică punctează subiectul favorit.

EMINESCU ȘI GIURGIU

15.01.2019/Ziua Culturii Române
169 de ani de la nașterea Poetului Național

Vremurile noastre, nebune!, nebune!, nebune de atâta grabă şi lăcomie, ne aruncă în zeflemeaua lor arogantă, cu cât suntem mai reflexivi, mai gravi în conştiinţa noastră, de muritori de rând, câtuşi de puţin responsabili în propria existenţă. Pe toată această traiectorie meditativi, în timp ce unii fac războaie sau averi, alţii privesc în nevăzutul plin tocmai cu sensurile / rosturile trecerii prin această decameronică lume, atenţi doar la paşii pe care umbra lor o plimbă peste colbul drumurilor! Îmi spuneam astfel, ajuns la ultima reflecţie din cartea doamnei Vavila Popovici, una de buzunar, bilingvă, intitulată CUGETĂRI / REFLECTIONS – 2018, seducătoare sumă a unor trăiri în absolută intimitate. Lectura acestui „Buchet de simţiri inoculate conştiinţei“ preface obişnuitul în opusul lui, urmare „Dării de seamă asupra sa înseşi“: „Nu e greu să-nţelegem că odată cu plecarea noastră, pleacă spaţiul şi timpul în care am fost încercuiţi“! (p. 29). O discretă accepţie a ideii de moarte! „Ceea ce nu ştii este bine şi corect să recunoşti că nu ştii. Altfel, niciodată nu vei afla“! (p. 42). Curajul de a-ţi asuma limitele! „Regretul e piatra de moară care ne macină sufletul. Să avem răbdarea să se termine măcinatul. Îl vom simţi ca pe o renaştere“! (p. 64). Caracteristică jubilaţiei retrospective, cugetarea sintetizează, în viziunea vaviliană, înălţimea sau profunzimea definirii alter-ego-ului, în cazul de faţă al autoarei, dedus dintr-o viaţă cu prezumţia folosului spiritual trăită, sobru revelată în formulări comprehensive, prescriind nimicniciiile existenţei. „Spiritul pe pământ e partea cea mai slabă, care are nevoie de ocrotire“, spunea Schopenhauer. „Probabil de aceea are nevoie de trup, din când în când să se ascundă. Sau, când i se ordonă, să-l părăsească pentru totdeauna“ (p. 80). „Să învăţăm să ne acceptăm aşa cum suntem creaţi. Încrederea în tine însuţi naşte putere. Doar iubindu-ne pe noi înşine, putem să ne deschidem inima către cei care ne iubesc. Cu cât te cunoşti mai bine, cu atât mai mult te poţi dărui celorlalţi. Cineva spunea că drumul cel mai dificil este cel spre interiorul nostru. Aşa şi este! Atunci putem vedea ce ne lipseşte şi ce trebuie adăugat. Ne vom iubi mai mult şi ne va iubi şi Bunul Dumnezeu“! (p. 89). Distinsa doamnă cugetătoare – poetă, prozatoare, eseistă şi publicistă, profesoară de matematică, ingineră şefă de laborator în industria petrochimică argeşeană, din 2008 stabilită în Raleigh – Carolina de Nord, SUA, cu 40 de ani înainte cetăţeană a Piteştiului, vezi Dicţionarul bibliografic al scriitorilor, publiciştilor şi folcloriştilor Argeşului, ediţia a II-a, paginile 297-299 – ne restituie un univers în care, grăbiţi – cei mai mulţi – ne aflăm şi, ignoranţi cum preferăm să fim (şi să rămânem), nu dăm doi bani pe el, pentru ca în ajunul morţii să cerşim Domnului alte câteva clipe de viaţă. Pe un orizont oarecum pragmatic, reflecţia vaviliană sonorizează un anumit diapazon: „Am spus că în matematică şi în fizică important este să înţelegi legile generale, să le recunoşti şi să ştii când trebuie să le foloseşti. Restul cunoştinţelor să nu te întrebi la ce îţi mai pot folosi, fiindcă, dacă nu le vei folosi, se vor şterge singure din minte, până atunci ocupând un loc şi nelăsând alte cunoştinţe să poată intra. Fiecare, în fond cu capacitatea sa! Se spune că ele se pot totuşi cuibări undeva şi pot ieşi la suprafaţă în mod surprinzător şi folositor. O fi având creierul camera sa ascunsă!“ (p. 79). Înţelepciunii, dar şi mercantilismului, proba de foc a Cugetării are tangenţe cu efuziunile credinţei în care ne naştem şi, dacă nu ne corup tentaţiile altor culte, trăim şi ne îngropăm! Amprentă a Filosofiei, cugetarea – ne convinge doamna Vavila Popovici – aduce acea rază a cărei lumină adevereşte cenuşiul trecerii noastre prin lume: „Am devenit liberi, şi tot mai singuri şi tot mai egoişti. Ne-am înstrăinat unii de alţii, pierzând iubirea – bijuteria cea mai preţioasă a sufletului“! (p. 69). Pentru că, pe paralelele şi meridianele Pământului, groaza se amplifică, iar ziua de mâine se înceţoşează, predicţia spiritului reflexiv adnotează în cartea vieţii sale – a mulţimilor tot mai indiferente – apostolic: „Asistăm neputincioşi la prefacerea lumii. Oare mintea nu ne mai ajută? Nici pe conducătorii acestei lumi?“ (p. 81).

 Serghie BUCUR
apărut în “Săgetătorul” – Argeșul liber nr 1096. 18-24 dec. 2018

Iosif Iser a fost unul dintre pictorii cei mai remarcabili din România, mai cu seamă în perioada interbelică, dar şi în anii următori. S-a născut în Bucureşti într-o familie evreiască şi s-a numit iniţial Iosif Isidor Rubinshon. La începutul carierei sale artistice, a fost inspirat de curentul expresionist în artele plastice, pictând cu linii groase şi unghiuri ascuţite, cu un colorit foarte viu. Tablourile sale şi-au păstrat şi mai târziu o anumită tentă exotică, compoziţiile şi-au accentuat echilibrul, descoperind  monumentalitatea.

Iser a căutat exoticul în peisaje şi personaje, inspirându-se din Dobrogea şi Balcic, pictând arlechini şi odalisce, nuduri feminine, interioare şi elemente decorative, descriptiv, liric, chiar erotic. S-a afirmat despre, sugerând aparentul contrast că este “pictorul evreu fascinat de musulmanii Dobrogei”. Într- adevăr, numeroase sunt scenele de viaţă cu portrete de localnici tătari sau turci din acele locuri.

Dar nu lipsesc din palmaresul său subiectele evreieşti, elementele de iudaică, coreligionari surprinşi în activităţile zilnice, rabini în rugăciune, atmosfera atât de specifică. Soluţiile originale şi unicitatea stilului său, conţinutul artistic personal fac lucrările sale de neconfundat