Cuvânt și iubire

sămânţa răului

fără noimă
ne atribuim
virtuţi închipuite
în al vieţii pom
în realitate
cutume prozaice
pline de asperităţi
puternic înrădăcinate
şi bine ascuţite
îndreptate împotriva
a tot şi a toate
ploaie cu stropi de venin
revărsată mecanic
ninsoare cu fulgi de plumb
ţintind cu laşitate
pieptul semenilor
încât întreaga lume
este doar o vioară
dezacordată şi umbrită
de năvala gândurilor turbate
curată amăgire
ţinută sub lacătul tăcerii
şi ne mirăm stupid
fără să conştientizăm
că în fiecare dintre noi
se află sămânţa răului

—————————————-

Vasilica GRIGORAȘ

Vaslui

15 ianuarie 2019

                                               Pictură de Arina Tcherem

 *

Desene dintr-un port

                                             pentru Roberto Montenegro

1. Revărsatul zorilor

Peisaj marin
tablou pictat în note ce apasă.
Dorm toate. Se desprinde aurora
în chip de glob pe ape suspendat.
Și viața anevoie prinde-a fi
miracolul de luntrii trecătoare
peste tăcerea albă din nisipuri.

José Gorostiza, Mexic (1901 – 1973)
Traducere: Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg

***

Dibujos sobre un puerto // 1. El Alba // El paisaje marino / en pesados colores se dibuja. / Duermen las cosas.  / al salir, el alba / parece sobre el mar una burbuja. / Y la vida es apenas / un milagroso repasar de barcas / en la blanca quietud de las arenas

Părinţii Bisericii, în experienţa lor, spun că inima are o raţiune a ei. Raţiunea inimii este să contemple la nesfârşit lucrările lui Dumnezeu (cu oamenii, cu natura, cu Creaţia). Ea funcţionează cel mai bine cu lucrurile la scara eternităţii, de care nu se satură niciodată. Ea se cheamă “mintea inimii”.

Anotimpul fără timp

Orice anotimp
înseamnă un an
un timp.

Dar mai e anotimpul
care şi-a uitat timpul
şi nimereşte mereu
greşit
pe timpul altora.

Ce poate să însemne
decât că un Străin amabil umblă printre noi
scuzându-şi, necontenit,
veşnicia…

Prof. Eleonora Schipor și Elena Calancea lângă bustul Marelui Eminescu la mănăstirea Putna

*

În fiecare an ziua nașterii poetului nepereche al neamului nostru este marcată în mod deosebit în incinta CIE Cupca.

         Astfel chiar în ziua nașterii Luceafărului  în toate clasele  au  loc lecții eminesciene, la care se vorbește, ținând cont de vârstă,  despre viața și opera marelui nostru clasic.

         În coridorul școlii este amenajată o importantă expoziție de cărți, ziare, reviste, desene de și despre Eminescu. Expoziția este pregătită de profesoarele de limba maternă a școlii noastre. Desenele aparțin școlarilor noștri. Elevii claselor mijlocii petrec și o mică victorină răspunzând la întrebările profesoarelor. Ele se referă la opera poetului.

Prof. Lucica Dușceac împreună cu elevele din clasa a X-a

         Elevii claselor mari privesc și  filme la calculator  despre măsuri organizate în cinstea marelui poet.

         Grupa vocală a școlii noastre sub conducerea profesoarei de limbă maternă Lucica V. Dușceac au interpretat cântecele „Eminescu” (versuri – Gr. Vieru, muzica Ion-Doina Aldea Teodorovici), cât și „Seara pe deal”, „Și dacă…”, „Pe lângă plopii fără soț” și „Mai am un singur dor” de M. Eminescu.

         Un recital poetic  susțin elevii claselor mici și mijlocii îndrumate de profesoarele de limbă maternă.

         Măsuri dedicate lui Mihai Eminescu vor avea loc pe parcursul lunii ianuarie.

         Astfel planificăm să organizăm o serie de măsuri cu membrii cenaclului literar LĂMÂIȚA, dar și cu membrii cercului «Tinerii muzeografi» în incinta muzeului istoric din Cupca.

Eminescu e poetul…

Mai presus de legea firii

Și de viață în cuvânt,

Eminescu e Poetul –

Taină, vis și legământ.

Răsfoind a vieții carte,

Scris e peste ani, deplin,

Eminescu e Poetul –

Doină, viață și alin.

Colindând prin constelații

Pe al lacrimilor zbor,

Eminescu e Poetul –

Veșnicie, cânt și dor.

Dăinuind peste milenii

Visul dorului de-un veac,

Eminescu e Poetul –

Crez, duminică și leac.

Ne-am născut pe-aceste plaiuri

Înfrățindu-ne-destin,

Eminescu e Poetul –

Codru, stea și dulce chin.

Tot urcând înspre înalturi

Cu el facem legământ,

Eminescu e Poetul –

Un Luceafăr dalb și sfânt.

———————————-

Eleonora SCHIPOR,

Bucovina de Nord/Ucraina

16 ianuarie 2019

Adagio eminescian

Sunt impresionat de numărul mare de poezii închinate Marelui Eminescu, de postările care-l elogiază, de tedeum-urile care i s-au făcut, de toată această energie explozivă care se simte azi la tot pasul… Aveam foarte multe de făcut dar, această lumină, Eminescu, m-a absorbit și pe mine așa cum i-a absorbit pe români, indiferent unde s-au aflat…

DUMNEZEU ÎN POEZIE

Cineva împinge geamul,
Timpul curge printre foi,
După pași, abia se-aude,
Eminescu-i printre noi.

El pătrunde în odaie,
El se simte ca acasă,
Peste Prut, la Chișinău,
Ca un frate, la o masă.

Obosit, cu părul nins,
Fața-i plină de tristețe,
Ochii… ard ca doi luceferi,
Un portret din tinerețe.

Gândurile-l duc departe,
Însă el buchet le-adună,
Și cu buzele… us-ca-te…
Văd că vrea ceva să spună.

Când ridică ochii, plânge,
Ca o floare… de pelin…
Plânge ca un prunc de fașă,
Ca un înger…, mai divin.
.
Uite-așa îl văd în pânze,
Parc-ar fi de vânt întinse,
Când pictez, paleta-i albă,
De culori din suflet ninse.

Iau o pensulă în mână
Și o las din zbor s-atingă,
Chipul scump al lui Mihai,
Cu argint în păr să-i ningă.

Îl așez cu drag în ramă,
Nimenea ca El nu scrie,
Și îl urc… lângă icoane,
Dumnezeu… în poezie!

——————————————

Victor COBZAC (VicCo)

Chișină, Basarabia

15 ianuarie 2019