Cuvânt și iubire

Bonjour tinerețe,  te invit să guști puțin din bătrânețe.

*

Sexul a deschis porțile perpetuării speciei umane. Orice  comentariu este inutil.

*

Domnul ar trebui să ceară iertare lui  Adam și Eva că i-a alungat din rai pentru  un păcat cu adevărat curat.

*

Stresul este inamicul numărul unu contra omului sănătos.

*

Fără falsă modestie, lumea este capodopera creației omului care nici nu se poate vinde la o licitație publică.

*

Cancerul este examenul de maturitate al reeducării mondiale.

*

Moartea este o stațiune pentru veșnica odihnă a omului.

*

Bărbatul are o limbă grea, femeia, una ascuțită. De aici dificultățile de comunicare.

*

Dușmanul te atacă deschis, prietenul pe ascuns te sapă.

*

Problemele lumii sunt ale tuturor, motiv pentru care nimeni nu le soluționează.

*

Suntem naturii  recunoscători că n-a permis copilăriei să crească în noi.

*

Încărcați cu sensibilitate, privim la  catastrofe naturale cu o anume pasivitate.

*

Nimeni n-a fost  în buricul pământului, cu atâtea  comori  ascunse deocamdată ochiului.

*

Iubirea nu se servește pe tavă, fie e dulce, fie că are un strop de otravă.

*

Visul e acel călăreț  cu care căutăm cu ardoare un loc mai bun sub soare.

*

Este dreptul nostru să  aspirăm  la mai bine. Întrebarea e cum și cu cine?

*

Mi te aruncă în lumi străine ce par aurite, dar cine știe de cine-s locuite.

*

Floarea și femeia sunt două podoabe scumpe unei inimi galante.

*

Nici un om nu-i lăsat să moară până nu se face imposibilul pentru a fi salvat.

*

De când cu  internetul, globul s-a micșorat, depărtările se află  în fața ta pe ecranul  plat.

——————————

Harry Ross

Israel

22 noiembrie 2017

Munţii şi dealurile sunt sânii mamei care ne-au hrănit dintodeauna. Iconiţa este simbolul în care am deschis ochii. Care mi-a spus să nu-mi fie teamă de aproapele meu pentru că mi-e frate. Iconiţa există pe peretele bisericilor, al clădirilor sfinte, în buzunărelul copiilor şi în sufletul meu. Mi-a salvat viaţa de mai multe ori.

Noi nu mergeam la biserică. Majoritatea nu mergea că aşa era în comunism, BISERICA ERA UN MUZEU! Dar în acest muzeu, în sufletul mulţimii era Creatorul. La noi în casă nu se vorbea ziua despre credinţă pentru că tata era membru de partid (ca să nu-şi piardă serviciul) dar seara înainte de culcare mama ne punea să spunem; Înger, Îngeraşul Meu, şi de aici porneau întrebările către ea, care n-avea încotro şi trebuia să ne vorbească de Domnul Dumnezeul nostru, şi de cartea sfântă. EL este sursa vieţii şi al tuturor lucrurilor. Când s-a pensionat tata partidul comunist nu a mai avut nevoie de el şi l-a abandonat ca pe mulţi alţii, apoi a venit revoluţia şi dacă nu s-ar fi întors la religie după ajutor ar fi murit de frig, de foame şi de singurătate.

Majoritatea ştiinţelor fug de Dumnezeu din principiu; se consideră ŞTIINŢE EXACTE (adică limitate) fără să recunoască că toate descoperirile sunt făcute printr-un dialog aprins şi pătimaş cu EL. Această pretindere este ca şi cum: copilaşul care învaţă să umble este ţinut de mânuţe de un părinte invizibil (grotească atitudine), dar din aroganţă, necunoştiinţă, mai intenţionat, cei din ţară (specialiştii) acceptă şi îi scot din şcoli ICONIŢELE, (când acestea ar trebui să fie liantul înţelepciunii, busola învăţămintelor şi al ştiinţelor – cheia pentru om), duşi fiind de nas de interesele egoiste sau intens orchestrate din AFARĂ – de alţi specialişti.

Cum poţi avea acces la o naţiune? Elimină-i cultura! Cum poţi îngenunchia un popor? Ia-i identitatea!

Omul s-a deşteptat când s-a descoperit pe sine (a realizat că realizează) şi prin sine, (prin chipul şi asemănarea sa) pe Dumnezeu – a apărut CUNOŞTINŢA de ADEVĂR, CREDINŢA, IMAGINEA.

Read More »

Probabil că cel mai reprezentativ om de cultură german în veacul XX a fost Ernst Junger (1895-1998). El a fost ofițer de carieră, a luptat în Primul Război Mondial ca ofițer al unei unități de asalt, mereu în linia întâia și a primit cea mai de seama distincție militară germana, ”Pour le Merit”. O distincție pe care, în cursul acelui război, au mai primit-o doar alți șaptesprezece ofițeri, Ernst Junger fiind cel mai tânăr dintre ei. Apoi, după război a devenit un faimos scriitor și om de știință, entomolog. Câteva specii, de el descoperite, îi poartă numele. Ei bine acest mare om spunea că, dacă vei analiza orice formă de existență, vei constata că doar 10%  are rost utilitar iar restul de 90%  este strict frumusețe de dragul frumuseții. Într-un chip diferit același lucru l-a văzut și Fiodor Dostoievski și aceasta a făcut cu putință vestita afirmație, ”Frumusețea va mântui lume”. O afirmație profund creștin ortodoxă arătând dragostea lui Dumnezeu pentru lume și încă mai vârtos pentru om. O dragoste atâta de mare încât îl face pe teologul Pavel Evdokimov să îndrăznească a o numi “dragoste nebună”, fără margine, infinită, fără motiv (inteligibil oamenilor). La acesta iubire și revărsare de iubire, care se exprimă în explozia de frumusețe a celor din jur, ne putem întreba, care poate fi răspunsul oamenilor? Deoarece Dumnezeu l-a făcut pe om după ,,chipul și asemănarea Lui” cu un scop, și acest scop era posibilitatea de a comunica, de a conlucra. Deci omul nu este în fața lui Dumnezeu un obiect pasiv, o “jucărie”, el este înzestrat cu enorme  “daruri”: rațiune, putere, voință și mai ales libertate; posibilitatea de a alege între “bine” și “rău”. Posibilitate care în final îl va așeza ,,de-a dreapta” sau “de-a stânga”, în Rai sau în Iad. Dar care sunt lucrurile pe care poate și trebuie să le facă omul, nu pentru a “răsplăti” pe Dumnezeu, căci Dumnezeu nu are lipsa de “răsplata” noastră și asta întrucât de la El și prin El le avem pe toate? Dumnezeu așteaptă din partea noastră rugăciune, dragoste și efort. Dumnezeu nu iubește leneșii și cei care așteaptă totul de-a gata. Că așa este ne-o dovedește chiar Sfânta Sfintelor a Dreptmăritorilor (căci trebuie să fim înțeleși singurii care au TOT adevărul Dumnezeiesc, sunt creștinii Ortodocși, nimeni altcineva), deci Sfânta Liturghie.
Read More »

DOR DE DOR

Mi-e dor de dor… De-un dor nebun,
Zglobiu ca zborul de lăstun,
De tremur lin, de vremuri vii,
De chipul tău… Fără să ştii!…

Dor de amoruri vechi sau noi,
Femeia clipei sau de-apoi,
Prea cunoscută sau străină,
Strivind a vremii ghilotină.

Năvalnic vis cu sâni de lut,
Căuşul palmei să-ţi sărut,
Pântec vernal îmbie calm,
Spre dulce, liric amalgam.

Cosiţe despletite ard
La râu… Tu, suflet fără fard,
Stropi pigmentându-ţi trupul nud,
În asfinţitul cald şi lud.

Dor aspru, codri verzi de brad,
Poteci ascunse, ochi de jad,
Cu gând păgân, în zbor caduc,
Aş vrea în lume să te duc.

E toamnă gri, în noi… Pe cer,
Decor hain, frunze, mister,
Sărutul tău cu gust de absint,
Delict! Autumnal alint!

Atemporal, mi-e dor de timp,
Nu-i de ajuns ca să te simt
Aşa cum vreau… Cu dor nebun…
Zglobiu ca zborul de lăstun.

VREAU SĂ TE GUST…

Vreau să te gust iubito-n miez de toamnă,
Înfăşuraţi în frunze arămii,
Sărutul meu pe buze să-ţi presare,
Dorinţa amăgirilor târzii.

Vreau să te gust în tihnă, pe-ndelete,
Muşcând din măr, afrodisiacul fruct,
Rupând ardent a raiului pecete,
Te voi fura, cu drept de uzufruct!…

Sâni, pulpe, buze, pielea-ţi de gutuie,
Vor fi ofrandă pe-un altar păgân,
Stropi de iubire dulce-amăruie,
Vom degusta la un pahar cu vin.

Cu aspru jar, cu tâmple poleite,
Pe pat cu rouă sau colb diafan,
Ne-om mângâia cu-atingeri ilicite,
Sorbind din cupa cu amor profan.

Când cerbii boncănesc în văi cu soare,
Ciute zglobii zorind dorinţa lor,
Ne vom iubi cu sete şi savoare,
Împreunând al trupurilor dor.

Târziu, vom depăna din vechea toamnă,
La ceas de taină, amintiri şi vis…
Melancolii şi doruri… Tandră doamnă,
Vei fi mereu al lumii paradis!…

DUDUIE, DUDUIE…

Duduie, duduie,
Ce te-aş bate-n cuie,
La mine pe trup…
Aprig, să mă-nfrupt.

Dulce duduiţă,
Cu maci la cosiţă,
Ce te-aş răstigni,
Colo, sus, la vii.

Vară… Cer topit,
Vreme de iubit,
Cu duduia-n fân,
Jar, amor păgân.

Buze, gust de fragi,
La umbră de fagi,
Lemnul clocoteşte…
Inima-mi dospeşte.

Râul, dor de iarbă,
Sângele să-mi fiarbă,
Dulce nebunie,
Tandră feerie.

Nopţi, alei cu stele,
Mângâieri rebele,
Pajişti de amor,
În divin decor.

Duduiţă dragă,
N-oi sorbi în grabă…
Din aroma ta,
Lin, voi savura.

Arşita e mare…
Simt a ta răcoare,
Nesfârşit izvor
Cald… Gemând uşor.

Goi, spre dimineaţă,
Vom simţi pe faţă,
Îngeri… Dor şi vis…
Lud, decor încins…

———————————

Mugurel Pușcaș

Reghin, 2017

Cu prilejul aniversări a 150 de ani ai Canadei, la City Hall Toronto, în prezența excelenței sale Elizabeth Dowdeswell, Lieutenant Governor și a altor oficialități canadiene, s-au acordat diplome și medalii unor membrii ai presei și mediei etnice canadiene.

Observatorul a primit diploma pentru integrare și pentru promovarea valorilor culturale în mediul multicultural Canadian  și medalia pentru serviciile aduse în dezvoltarea societății canadiene.

Ne face plăcere să împărțim cu voi  această  recunoaștere a eforturilor nostre comune  și să vă mulțumim pentru contribuția voastră  în a promova limba și cultura românească pe aceste meleaguri.

Cu prietenie și considerație,

Dumitru Puiu Popescu

www.observatorul.com

,,Este un Domn, o Credință, un Botez” (Sf.Pavel,Efeseni 4:5)

Biserica este trup teandric (divino-uman) care este Trupul mistic al lui Hristos. Biserica se desparte în, ”Biserica triumfătoare”, cea care se află în Ceruri și “Biserica luptătoare” care cuprinde pe credincioșii aflați pe pământ și străduindu-se pentru mântuire.
Ca stare organizată, pe pământ, Biserica se manifestă din ziua Cincizecimii, din ziua în care Duhul Sfânt, carele de la Tatăl purcede, s-a pogorât, în forma limbilor de foc, asupra Apostolilor și celor cu dânșii.
Fiind Trupul lui Hristos, Biserica nu poate fi decât una și mărturisirea către ea asemenea nu poate fi decât una. Acea mărturisire este cea lăsată de Hristos ucenicilor Lui, Sfinții Apostoli și de aceia, prin continuitate apostolică, prin punerea mâinilor, ea este aceiași până azi. Biserica se sprijină pe două “brațe” țări: Sfânta Scriptură și Tradiția. Acea Biserică este Biserica Ortodoxă.

O parte din revelația dumnezeiască făcută oamenilor a fost scrisă. Ea se numește Sfânta Scriptură și are două părți: Vechiul Testament și Noul Testament. În ea, în Sfânta Scriptură, sunt cuprinse textele canonice. Dar pe lângă ele au circulat și multe alte scrieri care au fost repudiate de Biserică, întrucât învățăturile lor sunt străine de Dreapta Credință. Acestea sunt așa zisele scrieri “apocrife”. Folosirea lor duce la căi rătăcite și dovadă sunt mulțimea sectelor apărute în urma folosirii acestor texte apocrife. Trebuie reținut că Biserica a fost cea care a stabilit conținutul Sfintei Scripturi și mai trebuie reținut că întreg textul Scripturii este consecvent cu sine, nu se contrazice.
Read More »