23 Nov
2017

Hatos Vasile: Iubirea cuantică

A doua ediție a ,,Premiului Literar Internațional Corona 2017” s-a desfășurat într-o ambianță deosebită. Scriitori veniți din România, Franța, Italia, Albania, Moldova, Germania, Spania, Argentina, au încântat publicul cu creațiile lor. Festivitatea de premieră a avut loc în 16 septembrie 2017, la stațiunea agroturistică ,,Colle degli Ulivi”, din  Cassano alla Ionio, Calabria. In Memoriam poeta Viorela Codreanu-Tiron.
Acest concurs are ca scop unirea tuturor scriitorilor din întreaga lume, prin descoperirea unor talente literare, atât în poezie cât și în proză.

Nu se știe de unde va apărea un geniu, pentru că creația, mai ales din suferință, dă unele valențe sacre sufletului. Fără o adevărată pasiune nu creezi cu adevărat! Spiritul întotdeauna va cere hrană spirituală, indiferent de religie. Scopul fiecărui scriitor este de-a crea pentru umanitate! Unicul țel și menirea fiecărui scriitor este de-a crea pentru țara sa, de a da unei națiuni eternitatea! Sunt valori literare ascunse, dar fără ,,Concursuri de poezie și proză”, nu dai unui scriitor șansa de-a deveni cunoscut printr-o creație, indiferent cum scrie, indiferent ce scrie! Poți deveni geniu printr-o creație literară de excepție:un poem, o poezie, un roman, un eseu etc. Nu vreau să aduc aminte de scriitori care au dat umanității capodopere literare, rămânând în istorie, dar un Dante, Cervantes, Goethe, Eminescu, Sartre, Camus, Marin Preda, Antoine de Saint-Exupery, Hans Christian Andersen, Charles Dickens, Tolstoi, Dostoievski etc., pot oricând apărea în sfera acestor concursuri literare!Să nu uităm că creațiile literare adevărate au apărut din procese lăuntrice absolute. Numai setea de absolut, setea de a crea cu o pasiune absolută, setea de a fi cunoscut prin creație, poți să-i dai unei națiuni eternitatea. Numai cultura  care pornește de la rădăcinile spiritului și ajunge în sfera creațiilor absolute, are cu adevărat valoare literară.
Read More »

23 Nov
2017

Anna-Nora Rotaru: În satul de odinioară…

ÎN SATUL DE ODINIOARĂ…
M-aduce vântul de departe, prin satul copilăriei,
Că vreau să văd biserica, școala, casa părintească…
Oamenii să-i văd, câți mai trăiesc și câți în gura gliei,
Sub talpa hain-a timpului, sub greautatea panopliei,
Ce, poate vor să iasă la lumină, cu vecinii să vorbească,
Să-i întrebe de-au uitat în vatr-aprins-o iască…

 
Privesc în jur sterpele grădini și casele părăginite,
Grinzi putrede, porți căzute, lespezile sparte…
Cu gardurile-n bălării, ferestre astupate, cătrănite,
La uși, belciuge și-ncuietori zăcând atârnate, ruginite…
Doar sufletele acelea pripășite mai bântuie deoparte,
Agățate de granița dintre viață și moarte…

 
Și satul nu mai este vesel, bogat, cum era înainte,
E-așa pustiu, că nici nu se moare, nici nu se trăiește…
Unde-s copii aceia cu care-odată mă jucam cuminte,
Nepăsându-ne de-aveam ce-ncălța sau nu, veșminte ?
Râsete și chicoteli îmi sună, amintirea-mi se trezește,
Plecați cu toții sunt și lăcrima mă podidește…

 
La margine de sat, văd biserica unde ne-am botezat,
Așteaptă pe ultimii muritori cu larg ușile deschise…
În clopotniță, cucuvele urlă, culcuș făcând, au cutezat,
Un cuc mai cântă a pustiu, în stejarul de fulger retezat,
Spunând, că nimeni n-a mai pășit pe-aici de când murise
Ultimul, ce-n așteptarea vieții de apoi, se sinucise…

 
Așa că, mă-drept spre cimitir să le-aduc ultim omagiu,
Mamei, tatei, bunicilor, copiilor din vremuri neuitate…
Să le spun că-n urma lor, tot s-a prăpădit, ca naufragiu,
Sub ruine și rugine, dărăpănături, ai timpului ravagiu,
Să le povestesc, să-i plâng, zicându-le că-n eternitate,
Un colb stelar vom fi, precum-nainte, așa și mai departe…
Pierduți în neguri de imensitate…

—————————–

Anna-Nora Rotaru

Atena, Grecia

19 noiembrie 2017

23 Nov
2017

Alexandru Nemoianu: ,,Biserica este Una”

Puțin înainte de jumătatea vecului al XIX-lea Alexei Stepanovich Khomiakov publica lucrarea, ”Biserica este Una”. Această lucrare sistematiza și demonstra că Biserica este doar una și ea este cea Ortodoxă. Lucrarea a rămas ca punct de referință pentru toți cei care studiază istoria creștinismului și caută să înțeleagă esență lui. Pentru Ortodocși această lucrare ar trebui să fie lectură obligatorie. Această lucrare demonstrează, fără drept de apel, un adevăr pe care de fapt toți Ortodocși îl știu sau ar trebui să îl știe, că Biserica Ortodoxă este singura Biserică păstrătoare a întregului mesaj creștin, a Adevărului și singura care poate asigura mântuirea. Aceiași lucrare arată că în materie de creștinism nu există “adevăr” parțial, sau puncte de vedere cu merite egale; sau suntem în “adevăr”, sau nu suntem.

Alexei Stepanovich Khomiakov a trăit din 1804 până în 1860. El descindea dintr-o strălucită familie nobiliară rusă (“dvoreni”). Strălucită a fost acea familie prin contribuția membrilor ei, pe câmpuri de luptă, în cultură și artă. Dar mai ales o familie care în chip autentic trăia Ortodoxia. Tatăl lui Alexei Khomiakov era vestit pentru modul omenesc și creștinesc în care își trata țăranii de pe moșiile lui. Se pare că în casa tatălui lui Alexei Khomiakov a poposit chiar  “Pelerinul Rus”  în peregrinările sale și o emoționantă descriere se află în paginile acelei cărți despre acel popas. ”Pelerinul Rus” fiind o altă carte care ar trebui citită de către orice creștin Ortodox.
Read More »

23 Nov
2017

Poeți Jaini – Versiuni de George Anca

NAVKAR  MANTRA

NIITTHAAR PERUMAI

Hitendra Mehta

Pandita Sanchez

Sanket Jain

Satish Verma

Itsogole o Solomon

Yesha Shah

Atour Tamrazov

T Wignesan

B. J. “A” 2 ( Bill . )

Deepak Jain

Sayeed Abubakar

George Anca

 

 

 

NAVKAR MANTRA
Namo Arihantanam: mă închin lui Arihanta,
Namo Siddhanam: mă închin lui Siddha,
Namo Ayariyanam: mă  închin lui Acharya,
Namo Uvajjhayanam: mă închin lui Upadhyaya,
Namo Loe Savva-sahunam: mă plec lui Sadhu și Sadhvi.
Eso Panch Namokaro: Aceste cinci plecăciuni
Savva-pavappanasano: distrug toate păcatele
Manglananch Savvesim: printre toate ce sunt de bun augur,
Padhamam Havei Mangalam: acest Navkar Mantra este cel mai important.

 

 

Read More »

23 Nov
2017

Emilia Țuțuianu: Odihnă veșnică pe cea mai luminoasă, colorată și strălucitoare stea…

E greu și dureros să vorbești la trecut despre un prieten drag! E greu să spui sufletului să înțeleagă că o stea a apus pentru totdeauna și că va străluci doar în sufletele celor în care-a lăsat urme. Destinul – cauză ce ține lumea aceasta laolaltă și Destinul – cauză a despărțirii muritorilor… Inevitabilul ființării, înspre neființă, ne smulge acum o Doamnă a culturii romașcane: Minodora Ursachi. Ghirlanda de litere, pusă pe fruntea sa de făptuirile în timp, nu o va putea șterge niciodată, nimeni și nimic. Un Om a cărui năzuință a fost virtutea, angajarea față de sine și față de semeni, folosirea timpului cu folos și deplin. Aceasta a fost cheia vieții petrecute lângă noi, cu zâmbet, voie bună și optimism. Ne va lipsi mereu pentru că rămânem văduviți de căldura domniei sale, de frumusețea sufletului, de prietenia ei, de râsul sănătos și atât de molipsitor ce împrăștia orice urmă de tristețe, de cuvintele alese și calde care, asemenea unui balsam, alungau temeri făcând loc speranței, de profesionalismul ei, de umanitatea ei… A fost un om puternic, special, de la care am învățat să trăiesc în prezent, învățând din trecut, că Dumnezeu ne dă tuturor încercări pentru că toate au în final o rezolvare, că onestitatea și bunătatea sunt virtuți pe care ori le ai ori nu ți le dorești, că fiecare dintre noi suntem ca niște păsări care trebuie să aibă încredere în propriile aripi, nu în ramurile pe care poposesc. Călătoria aceasta, care a însemnat viața doamnei Minodora Ursachi, i-a oferit de toate. Pentru domnia sa a contat însă fiecare pas înainte, fiecare bucurie primită sau oferită, fiecare realizare, fiecare gest făcut în numele binelui și al frumosului. Nu a contat destinația, ci ceea ce a lăsat în urmă și faptul că nici un obstacol n-a făcut-o să renunțe la visele ei.
Oamenii cu suflete frumoase sunt de cele mai multe ori cei mai încercați în viață și asta-i face mai puternici și mai frumoși. Un astfel de om a fost Minodora Ursachi. Frumos, puternic și încăpățânat să lupte cu toate provocările vieții. Și până mai ieri i-a ieșit perfect… Și-a ridicat privirea la cer și privirii i-a urmat sufletul cu toată culoarea… De sus, în ecou, râsul molipsitor deschide o poartă de rai…
Read More »

23 Nov
2017

Emilia Țuțuianu: Minodora Ursachi -Viaţa, ca o artă sau arta de a trăi în, pentru şi prin frumos

Interlocutoarea mea este distinsa doamnă Minodora Ursachi, muzeograf şi publicist, o fire autodidactă şi o inovatoare prin toată activitatea depusă timp de 30 de ani, în cadrul muzeului fondat de domnia sa: Muzeul de Artă Roman5F[1] .

A sluji arta, aşa cum a făcut-o doamna Minodora Ursachi,  a fost un soi de religiozitate înduioşătoare, pătimaşă chiar, care a condus la o luptă invizibilă pentru asanarea maleficului din viaţa cotidiană.

Că scopul artei este, poate, perfecţiunea, Minodora Ursachi, trăind într-o lume a frumosului artistic şi înconjurându-se permanent de oameni de caracter, a reuşit să promoveze cu toată fiinţa ei, de-a lungul unei cariere impresionante, focul misterios al creaţiei – ca ardere istovitoare şi neîntreruptă ce răspândeşte Lumina.

Cât de uşor sau de greu a fost, drumul parcurs de acasă până în prezent, ne va mărturisi  în rândurile următoare doamna Minodora Ursachi:

– Vă invit la o incursiune în trecut, să ne povestiţi mai întâi despre anii copilăriei în satul Negrea din comuna Lascăr Catargiu, judeţul Galaţi, locul unde v-aţi născut?

– Da, m-am născut în satul  Negrea, comuna  Lascăr Catargiu, din judeţul Galaţi, a cărui vechime datează  din anul 1860, când  s-au construit primele case ale satului pe cele două maluri ale râului Lozova, între dealurile Bohotinului şi Ibrianului.

Read More »

22 Nov
2017

Dorina Stoica: de atunci nu mai dorm

de atunci nu mai dorm

 

într-o noapte cu lună
a intrat prin perete
la mine-n odaie
avea pe cap
o cunună de spini
pe față-I picura sângele
ca stropii de ploaie
cu mirare L-am privit
strălucea ca o rază de soare
mi-a șoptit
cu vocea caldă și moale
vino cu mine
așa de mult aș fi vrut
să-l urmez
dar n-am putut
să fac nici o mișcare
m-am trezit înlăcrimat
nu era nicăieri
eram doar eu
cu o cruce grea de lemn
în spinare
de atunci nu mai dorm
și mă dor
toate rănile Sale

———————————–

Dorina Stoica

Bârlad

22 noiembrie 2017

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi [&hellip

Comments Off on Cuvânt și Iubire

Follow Me!

Follow Me! Follow Me! Follow Me! Follow Me!
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Ultimele Comentarii