26 Nov
2017

Dan Orga-Dumitru: Simple teorii despre dragoste

Există două teorii despre cum să te cerţi cu o femeie. Nici una nu funcţionează…

Și cum ar putea, oare, să se întâmple aşa ceva? Vă amintiţi când aţi auzit ultima oară o femeie care să spună: „Da, dragul meu, aşa este cum spui tu!”? Cred că „trecut-au anii ca nouri lungi pe şesuri…”, vorba lui Eminescu. Până şi ecoul, fenomen natural care are întotdeauna ultimul cuvânt, inclusiv cu o femeie, mai spune din când în când: „Da, draga mea, ai dreptate!”

 

Una din armele redutabile ale femeii într-o dispută este memoria ei extraordinară, care îi permite să scormonească trecutul cu o eficienţă ieşită din comun! La capitolul ăsta, bărbatul nu are nici o şansă de a-i face faţă, explicaţia fiind una foarte simplă: hipocampusul, structura din creier care are un rol decisiv în procesul de stocare a informaţiilor, este asezonat din plin cu receptori pentru estrogeni, aşa încât testosteronul care ajunge la nivelul hipocampusului stă şi se uită la el ca viţelul la poarta cea nouă, din spatele căreia răzbat cu greu amintirile! În cazul femeii, însă, fiecare receptor mângâiat de estrogeni funcţionează ca o veritabilă sonerie care deschide poarta cu pricina ori de câte ori este nevoie!

Vă amintiţi scena aceea memorabilă din „Bruce Almighty” în care Jim Carrey vrea să îşi consulte dosarul vieţii sale şi, în momentul în care trage de fişet, acesta se lungeşte instant pe o distanţă de vreo 10 metri? Ei bine, femeia are mii de astfel de fişete care conţin informaţii fără număr, extrem de bine îndosariate pe categorii diverse: viaţă personală, viaţă socială, viaţă profesională etc. La rândul lor, acestea conţin subcategorii foarte bine definite, de genul: „Zilele când el a greşit”, „Momentele lui de indolenţă”, „Orele în care sufeream în tăcere, iar el era la bere cu băieţii”, „Week-end-uri cu fotbal, nu cu mine”, „Cele 126 de ori când nu a remarcat că mă tunsesem” etc. Bărbatul are, în schimb, puţine cutii la care apelează, iar preferata lui, cea pe care o deschide cel mai des, este o cutie goală cu un rol esenţial în relaxarea lui interioară.

Read More »

26 Nov
2017

Alexandru Iancu: Sonate colorate (versuri)

SONATĂ

Hai să mutăm pianul lângă lună
Să-i adormim pe clape goi
Când curge raiul peste noi
Să mă visezi ca o nebună

 

Hai să te ascund suav în carne
Să vrei în mine ca să mori,
Şi să te-mbraci toată-n fiori
Când cerul lacrimi o să toarne

 

Hai să te muşc de aripi de plăcere
Mai sus de tainele albastre
Şi mierea trupurilor noastre
Să se topească-n mângâiere

 

Read More »

26 Nov
2017

Alexandru Nemoianu: ,,Darurile”

Tot mai des, în lumea cotropită de materialism și cosumerism vulgar și de proastă calitate, obișnuim să ne facem “daruri”, de cele mai multe ori primind lucruri de care nu avem nevoie. Este firesc ca într-un asemenea climat să pierdem semnificația profundă a “darului” și a “dăruirii”.
“Darul” este o împărtășire din propria ființă, din bunurile materiale și duhovnicești ce le avem, alegem să jertfim o parte către un semen. Este o manifestare de dragoste și atunci când “darul” este primit cu bucurie și recunoștință, are loc și o împărtășire de gând și sentiment, o comuniune în duh. Acest lucru nu este întâmplător căci “modelul” oricărui  “dar” vine de la cele pe care toți și fiecare, le primim cu infinită generozitate din partea Celuia care ne-a și adus în ființă.
Tot ce este mai de preț, absolut tot, ne este dat în “dar” încă la zămislire: sănătate, putere, gândire și în plus, lumina, aerul, apa, tot ce ne înconjoară, văzut și nevăzut. Acestea sunt “darurile” pe care le primim, ”talanții” care ne sunt dați în grijă. Pentru că darul este fără preț și cu neputință de plătit, dar anume obligații pentru ceea ce primim avem și, din partea noastră, este așteptat să și împlinim aceste obligații.
Read More »

25 Nov
2017

Irina Staver: Poeme

(NE)PRIETENOS

 

Dar cine mi-e prieten,

Să-mpart cu el durere

Când viscolul tăcerii

Pe inima mea geme.

 

Acel prieten care

Îmi face drum spre soare,

Plătind cu nenorocul

Invidiei umane.

 

Dar cine mi-e prieten,

Doamne?

În loc de iarbă verde

Am spini pe sub picioare,

În loc de bunătate-clepsidră cu venin

Şi tot mai mulţi mă lasă

Şi prea puţini mai vin.

 

Read More »

25 Nov
2017

Constantin Codreanu: Ca Blaga la fiecare naştere

ca Blaga la fiecare naştere

 

crengi de lapte înverzind din pantofi de cenuşăreasă,

însemnată, fruntea transpiră tremurând sub bagheta zânei

trăsura e gata, caii sunt proaspăt smulşi din hamuri

mă uit în braţele sânilor tăi încolonaţi spre infinit

pune-ne pene pe pântece să ne iubim cu inimile-n sus

nu avem copii niciodată şi de fiecare dată când pleci

sunt ca o biserică fără clopote,

mut –

ca Blaga la fiecare naştere.

—————————–

 

Constantin Codreanu

București

25 noiembrie 2017

 *Sursa – https://www.facebook.com/CodreanuPMP/videos/1915608438757256/

25 Nov
2017

Diana Ciugureanu: Profunzimea demnității

Profunzimea demnității

 

Nu mi-ai urcat în suflet prin veșnicia serii,
Nu mă tresalți din vise prin zgomot de arginți –
Furat de inerția discursului tăcerii,
Cum să mă prinzi în lanțul mucegăitei minți?

 

Surată îți sunt, frate, sau mai puțin – amică.
Mă ocrotește mirul în dar să mi te iert.
Te cred încă un june ce-abia de se ridică
Din lupta orbitoare cu gemete-n deșert.

 

Mai scapă-un pic de tine sau măcar tu – de scoruri,
Să speli lentila zilei de kitsch-ul nisipos,
Iar glasul nemuririi nu-l speria cu roluri
Cum pâinea cea de-a pururi n-o frământăm pe jos.

——————

Diana Ciugureanu

Chișinău

25 noiembrie 2017

 

25 Nov
2017

Alexandru Nemoianu: ,,Cel mai mare născut din femeie”

În veacul I d. Chr. spațiul euro-mediteranean ajunge la apogeul dezvoltării sale.
Imperiul Roman, armata, instituțiile și legile sale stăpâneau practic toată lumea cunoscută și o controlau cu o mâna de fier. Rezistența în față puterii Romei era un act de sinucidere. Nici un popor nu putea să adune forțe care să aibă o minimă șansă de victorie în confruntarea cu legiunile Romei. În orice moment și în orice parte a spațiului geografic pomenit, Roma putea aduce trupe mai multe și infinit mai bine instruite și înzestrate. Se părea că istoria a ajuns la zenit și la sfârșitul ei. Nimeni nu putea măcar să imagineze un sfârșit al puterii Romei.
În veacul I d.Chr. Roma se reorganizase și, de la Republică, devenise Imperiu. Vechile forme, Senatul și organizațiile Republicii încă existau, dar golite de conținut și fără nici o putere efectivă. Puterea era concentrate în mâna Împăratului și atâta. Această situație politică a permis inițierea unor mari campanii militare, în Britania, la Rin și în alte părți. Chiar și confruntați cu înfrângeri locale (cum au fost cele din Pădurea Neagră) soldații Romei reveneau și restabileau raportul de forțe favorabil Romei.
Pe plan cultural atunci a fost vremea în care au trăit împărații Augustus,Tiberiu și urmașii lor; atunci au scris Tacitus,Tit Liviu, Plutarch, Strabo; atunci au compus versuri Virgiliu, Horațiu, Ovidiu. Atunci a fost “veacul de aur” al Imperiului Roman. Oricum așa au înfățișat acel veac scriitorii Romei,care și ei știau bine ce înseamnă “propagandă”, și cam toți istoricii. Formal ei aveau dreptate. Dar în spatele acestor forme glorioase aveau loc lucruri care cu adevărat aveau să zguduie lumea, odată pentru totdeauna.
Read More »

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi [&hellip

Comments Off on Cuvânt și Iubire

Follow Me!

Follow Me! Follow Me! Follow Me! Follow Me!
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Ultimele Comentarii