„Eu măicuţă dragă, Cărluţă scump, ce să-ţi spun, emoţii şi scârbă fără seamă am de când ai plecat.”
(Elena Wolf-Lupescu)
Când principele Carol a renunţat în scris pentru a treia oară la tron, regele Ferdinand a fost atât de mâhnit, de îngrozit încât a consemnat evenimentul ca fiind o pedeapsă a cerului: „A fost vrerea cerului să pedepsească ţara, pe mine şi pe regină, cu grea încercare, prin renunţarea la tron a principelui Carol.” („Monitorul oficial”, nr. 160 din 22 iulie 1927)
Greaua încercare n-a fost pentru ţară, ci pentru părinţii care l-au educat cum l-au educat. Pentru dinastie evident a fost o ruşine, chiar o ruşine dintre cele mari, dar cu „sângele albastru”, aşa ceva se tot întâmplă… Cât priveşte pentru ţară a fost un semn de Sus, care repetat de trei ori prevesteşte un miracol. Cum însă a intervenit omul, respectiv regina Maria şi ceilalţi factori politici, deci umani, miracolul a devenit o nenorocire pentru Naţiune.
Cu principele Nicolae lucrurile au fost mult mai simple. În regenţă dincolo de incapacitatea sa politică totală, dincolo de trabucurile selecte consumate în plen, dincolo de indiferenţa faţă de treburile majore ale ţării el ţesea pânza consacrării sentimentale cu imaginea Ioanei Dumitrescu, devenită Săveanu prin căsătoria cu avocatul liberal Radu Săveanu.
Acelaşi mare portretist literar, omul politic Constantin Argetoianu, ne-o descrie astfel: „De o frumuseţe discutabilă, dar înzestrată cu toate atracţiile viciului, deşteaptă şi şireată, prinsese în mrejele ei pe tânărul Săveanu (fiul lui Nicuşor Săveanu, fostul ministru şi viitorul şef al Camerei), vicios şi el, dar prostănac, îndestul ca să o ia de nevastă. Prinţul a cunoscut-o la Automobil-Club, unde doamna venea des să dejuneze cu soţul şi amantul ei, dl.B., amândoi membri ai cercului. Practica femeie făcea, cum zice francezul <<d’une pierre deux coups>> şi putea astfel să-şi elaboreze în linişte programul zilei. În patima lui sportivă, prinţul Nicolae a întârziat într-o zi prin birourile clubului şi a rămas la dejun şi el. Întâlnirea a fost decisivă, adevărat <<coup de foudre>>. Nicolae îşi găsise femeia vieţii lui… Scandalul a izbucnit într-o zi cu soare la poarta Automobil-Clubului. Prinţul dejuna cu iubita şi soţul ei, coborâseră câteştrei scara şi, când să se despartă, d-na Săveanu în loc să urce în maşina conjugală, s-a urcat în a prinţului şi şterge-o fără nici o explicaţie! Au luat-o în goană spre Şosea: prinţul înainte şi Săveanu după el. În dreptul palatului principesei Elena, prinţul a oprit maşina, a scos garda palatului şi-tocmai sosea şi Săveanu cu ochii beliţi-nu s-a jenat să ordone arestarea supărătorului soţ. S-a urcat apoi la volan lângă damă şi a plecat liniştit înainte.” (Constantin Argetoianu, Pentru cei de mâine. Amintiri din vremea celor de ieri. Ed. Humanitas, Bucureşti-1990-1991; Monarhia de Hohenzollern văzută de contemporani. Ed. Politică, Bucureşti-1968, p. 460)
Regenţa care după remarca patriarhului Cristea „nu merge că n-are cap”, a constituit pilonii ce au susţinut puntea planului conspirativ al prinţului fugar.
Read More »
– Luaţi aminte buni creştini, sărbătoarea aceasta de peste ocean este Satana, necredincioşii au adus-o ca să ne strice nouă morala strămoşească!, îi îndemna părintele Stoleru pe cei câţiva creştini adunaţi în biserică.
