Ambalajele produselor americane, sau cu folosință în USA, sunt, fără îndoială, cele mai elaborate și mai spectaculoase din toată lumea.Toți cei care trăiesc în USA, au vizitat USA, sau au avut de a face cu aceste produse (și dacă îi vom socoti pe toți ar rămâne să ne întrebăm câți nu au avut de a face cu asemenea produse) au rămas surprinși, uneori încântați, de foarte multe ori enervați de complicația cu care sunt alcătuite aceste ambalaje.
În primul rând, este vorba de primul ‘strat” al ambalajului, plicul care acoperă produsul. Acest prim “strat” este vârtos, strâns lipit de produs, foarte anevoie de înlăturat. De multe ori este nevoie să folosești cuțite, șurubelnițe, foarfeci și cleștelor pentru a scoate din ambalaj o aspirină sau a desface o sticlă de oțet. Peste el urmează alte “starturi” protectoare, iar deasupra tuturora se află ambalajul final. Acest ultim ambalaj este în culori extrem de atrăgătoare, fiind și reclamă a produsului, pe el este scris numele produsului, al producătorului, caracteristicile produsului, compoziția lui și indicații de tot soiul. Aceste indicații devin, pe măsură ce trece vremea, tot mai complicate și ele capătă o direcție “juridică”, încearcă să evite orice posibilitate de a trage în judecată pe producător. În mai toate felurile ambalajul American a ajuns să capete forma unui contract, în apărare. Prin extensie se poate spune că în fapt ambalajul a ajuns să fie mai important decât produsul prezentat sau, încă mai exact, că în raport cu ambalajul, produsul ajunge element secundar, dacă și atâta, simplu pretext. Această situație este simptomatică și reflectă starea sistemului în întregul sau.
Read More »
2017
Alexandru NEMOIANU: Decor și ambalaj
2017
Emilia AMARIEI: Poeme
Sunt dragoste de patria mea
Iubesc pământul întreg
și toate popoarele lumii
totuși, patria-mi rămâne iubirea
m-am logodit cu ea în secunda aceea
când lumina mi-a năvălit în ochi
aerul îmi umpluse nările cu iz dulce de brad
căldura mamei mă învăluia ca un cântec
atunci am știut că nașterea mea e o doină
iubesc viața în trupul primit
iau pulsul naturii cu inima
urechea mea ascultă șoaptele munților
în creștetul zării când fluieră vitejii
lupii se adună la sfatul străbun
de prin toate poveștile ies haiducii neamului
cai sălbatici așteaptă prin codri
la un semn frâiele vor fi puse și
iubesc apa vie din sânii stâncilor
grotele umede îmbrăcate în mușchi
focul din mijlocul nopții scânteind în vârtejuri
2017
Iurie BRAȘOVEANU: Poesis
Motto:
,,Taină duhovnicească! A ta glăsuire trâmbițează-n ecouri a doua venire!”
Iurie Brașoveanu
DE CE ?
De ce nețărmurirea mă-nconjoară
Și iar in jurul meu e vânt pustiu?
Îmi desenez corabia pe Mare
Și în lumina umbrelor eu scriu.
De ce mă pierd când lipsa-i mă-nfioară
Și sunt ca frunza ninsă pe-al meu val?
Când noaptea se aprinde visu-mi arde
Și rătăcit departe-s de-al meu mal.
2017
Niculae MIHĂIŢĂ: Recital poetic în Muzeul Mănăstirii Cernica
Marilena Istrati
ŞI EU AM FOST LA TÂRGU OCNA
Peste capetele noastre,
îngerii scutură pomii de zăpadă.
Clopotul măsoară pacea din noi.
Cădelniţa ritmează bătaia inimilor noastre.
Stindardul pur
se continuă în braţul vânjos
al tânărului care cântă: „Aliluia!”,
lângă turnul de pază al închisorii.
Zăpadă în pace de-o clipă.
Cruce vie în noi.
Stejarul sub care
fraţii şi-au luat rămas bun
de la Valeriu
ne-a aşteptat şi pe noi.
2017
Vasilica Grigoraş: Odaia inimii – secvenţă tanka
Spre dimineaţă
simt cum se deschide o
floare la geam –
în odaia inimii
lumina mea eşti doar tu
x
Puf de păpădie-n
plimbări singuratice
printre fluturi albi –
tăcând cobor în mine
şi îmi ascult inima
x
Read More »
2017
Eleonora Schipor: Olga Kobâleanska, renumita noastră bucovineancă
În fiecare an la 27 noiembrie marcăm ziua de naștere a vestitei scriitoare ucrainene Olga Kobâleanska, originară din Bucovina noastră, scriitoare care cunoștea mai multe limbi, printre care și româna.
Născută la Gura Humorului, trecând apoi cu traiul în regiunea Cernăuți, vestita scriitoare a trăit un timp în satul Dimca, din raionul Hliboca, mai apoi la Cernăuți.
Anume la Dimca, dar și la Cernăuți se află și casele-muzeu unde a locuit cândva scriitoarea. Un bust al ei se află și la Gura Humorului, în România.
Bucovinenii păstrează cu sfințenie memoria vestitei noastre pământene.
Anual se decernează la nivel raional și regional premii în numele scriitoarei celor mai deosebiți și talentați oameni în domeniul literaturii.
Prin bibliotecile sătești și școlărești, prin școli, muzeie se organizează în permanență expoziții, prezentări de carte, întâlniri cu Laureați ai Premiului «Olga Kobâleanska», scriitori și publiciști ce au dedicat lucrări literare pământenei noastre.
În incinta muzeului nostru istoric de la CIE Cupca se află o expoziție permanentă dotată cu fotografii, ziare, cărți, broșuri, buclete, dedicate vieții și operei Olgăi Kobâleanska.
2017
Ştefania OPROESCU: Cutremur în aer
Mai întâi, a tresărit motanul. Mare, pufos, concurând în dimensiuni cu un căţel. A ridicat capul culcat pe o parte între labele din faţă. Părul, uniform, de culoarea cenuşii ude, s-a umflat, dublându-şi dimensiunea. Temător, s-a mişcat de sub masă, pipăind cu laba stângă drumul spre ieşire. În laba stângă avea puterea şi încrederea. Din coama saltului pe care l-a făcut ca un arc, l-am prins în braţe, căutându-i apropierea şi căldura. Capul înconjurat de braţul meu stâng ca de un ştreang, s-a întors, privindu-mă. Ochii lui gălbui au prins irizări de lună, lucind printre hăţişuri de crengi golaşe, unduind în vânt. Se roteau rapid în orbite, ameţindu-mă, ca şi cum vântul m-ar fi împins şi m-ar fi răsucit în loc, biruindu-mi împotrivirea.
Frigul urca din duşumelele goale, insinuîndu-se ca apa pe sub îmbrăcăminte. Când motanul a clipit, i s-a alungit botul dezvelindu-i dinţii, iar mustăţile i s-au ridicat, simulând perfect un rânjet a batjocură. L-am aruncat din braţe şi abia atunci am văzut că toate scaunele din sală erau goale. Masa prezidiului la fel. Improvizată pentru manifestări la care nu se aştepta un public numeros, încăperea era umplută cu scaune care se adăugau pe parcurs, dacă era cazul. Să nu se dea impresia de lipsă de interes. Să nu fie scaune goale. Programul de activităţi stabilit conform planului, se derula ca un mecanism vechi de tablă, învârtit cu cheiţa. Ştiau asta bine, cu toţii. Nu venea invitatul, era înlocuit rapid cu altul. Jocul se juca oricum, fără sincope dar şi fără pasiune. Tema întrunirii de azi era proiectată palid pe un cadran de pânză, atârnat în spatele estradei scunde, mobilă, ca şi restul recuzitei: Dezastre naturale şi dezastre provocate. Istorie. Efecte actuale. Previziuni.
