Inimă-stea
Tu iartă-mă, suflet al meu
Dospit în furtună
Uitat mai mereu!
Tu iartă-mă, minte a mea
Lăsată-n răscruce
Când inima-i grea!
Inimă-stea
Tu iartă-mă, suflet al meu
Dospit în furtună
Uitat mai mereu!
Tu iartă-mă, minte a mea
Lăsată-n răscruce
Când inima-i grea!
Darurile litiei
Cu viteză îți aleargă gândurile, prin zbaterile punctului
un abis se deschide pe marginea cuvântului
și-a gândului nerostit, sigilat în tainele ființei.
În spațiul acesta de nepătruns
rodește sămânța speranței.
O lumină arde aripile unui fluture,
de-ai fi fluture, ars de această lumină
ai vrea să fii,
o lumină abia atinsă
ZĂPEZILE DE ALTĂDATĂ
Zăpezile de altădată
Mă-nvăluie… Dinspre trecut
Iubiri vetuste, aspre jaruri,
Par vii, remodelate-n lut.
Zăpezile de altădată…
Din vremuri dulci, idile vechi,
Ne mângâie în ierni spre mâine,
Împărăţind stele-perechi.
Cu mama la o cafea
Mamă, viața mă naște
de mai multe ori
în lipsa ta,
învăț a muri și a învia
împreună cu clipa,
trecutul mă ia de mână,
Cere și ți se va da…
De plouă în destinul tău şi tună,
în inimă şi-n casă de-i furtună,
tu scutură amarul de sub frunte,
în rugăciuni spre stele fă-ţi o punte.
Suspinul dacă-ţi cântă azi romanţe,
în visul tău de n-au rămas speranţe,
priveşte Cerul: e Isus cu tine,
El ştie-a face zările senine.
Ninge peste urma potcoavelor de cai
Ne ninge peste urma potcoavelor de cai
Dă-mi mână ta, iubito, să înfruntăm nămeții
Când fulgii de zăpadă-s ca florile de mai
Peste obrazu-ți rumen, un scut în fața ceții,
Să alergăm, iubito, prin castele poieni…
Lăsând în urma noastră iubirea prin zăpadă
Să cerem fericirii încă atâtea ierni…
Cernite cu nectarul de fulgi ce-au dat să cadă,
După cum se știe cercurile de opoziție din România, prin compromisurile și dubioasele Organizații Ne Guvernamentale (organizații care în fapt sunt oficine de promovare a intereselor străine) au căutat să declanșeze o stare de agitație și haos care să facă România neguvernabilă. Aceste încercări au eșuat. În stradă a ieșit un foarte mic număr de oameni, minuscul și fără urmă de autoritate în a revendica schimbări de guvern. Erau “crema” ONG-urilor, funcționarii lor și efectiv scandalagii permanenți, cei care din “protest” își câștigă pâinea.
În acest context, personal, rămân uluit de timiditatea actualei administrații.
Aceasta administrație a fost aleasă prin vot direct și secret, în alegeri libere, în mod majoritar. Împlinirea mandatului nu este optativă pentru Guvern este obligatoriu. Guvernul are în spatele său votul majorității Românilor, deci voința națională și poate acționa fără opreliște. Deci acestea fiind spuse nu îmi dau seama care este cauza timidității exprimate de acest Guvern. Guvernul TREBUIE să împlinească reforma în justiție, să elimine aberațiile care fac cu putință existența “statului paralel”.
„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi [&hellip