Cuvânt și iubire

Casa Boldea din satul Borlovenii-Vechi, Valea Almăjului, Banat, casa străbunilor mei materni este un modest dar plin de merit simbol de continuitate românească, într-o istorie chinuită de prea multe și prea dese întreruperi și fracturări unele cu rost și cele mai multe fără.
Casa are o existență de peste două sute de ani, a suferit transformări dar ele nu i-au atins ori preschimbat nici forma esențială și nici duhul. Ea este rezultatul trudei încăpățânate o multor generații și a multor oameni remarcabili, fruntași sătești și provinciali.
În una dintre încăperile casei, ”soba din vale”, pe peretele dinspre sud, se păstrează două portrete mari, făcute după fotografii, în Bozovici prin 1890. Ele înfățișează pe învățătorul Pavel Boldea și pe soția lui Maria, născut Popiști, din Bozovici.
Pavel Boldea a fost primul intelectual din familia Boldea. El a urmat Seminarul din Caransebeș (“secția” de învățători) care pregătea “cadrele didactice”pentru școlile din granița bănățeană. Este de menționat că atâta vreme cât a funcționat granița bănățeană (până în 1873) limbile de predare, în școlile elementare, erau română și germana.
Read More »

Cupca este un sat vechi, având frumoase tradiţii şi  datini populare. Dacă în localităţile vecine, odată cu trecerea anilor, multe din obiceiurile strămoşeşti au fost date uitării, la noi ele s-au păstrat destul de bine. S-au păstrat, nu şi-au pierdut coloritul naţional  şi, în ciuda vremurilor, au rezistat la toate.

            Dacă ar fi cazul s-o luăm de la început, aş începe de la sărbătorile de iarnă, care poposesc odată cu sosirea unui nou an în viaţa noastră. De Anul Nou se organizează carnavalul de revelion, oamenii bine dispuși se felicită, sărbătoresc. De sf.Vasile aici, la Cupca,  o ceată de băieţi  organizează  Malanca. Din ea fac parte vre-o 15-16 persoane în frunte cu o calfă, care păşeşte pragul casei  înconjurat de soli turceşti, crâşmăriţe, mireasă, moşnegi şi alte personaje, având fiecare mască pregătită cu multe migală. Read More »

”Aţi sărăcit o ţară-ntreagă,/ Nici dracul să n-o mai dreagă /Şi din privatizări cu fumuri / Aţi tot lăsat lumea pe drumuri!/Dar cum să faceţi voi vreun drum / Când urma voastră e doar scrum? La tâlhării vă strângeţi roi! / Blestem, blestem, blestem pe voi!”

(Dan Puric. Blestem de om sărac)

Suntem martori ai unui adevărat război oligarhic (și geopolitic!) în sud-estul Europei. Se pare că acești trei oligarhi aflați în fruntea puterii în Ucraina, Republica Moldova și România au căzut în dizgrația europenilor. Evenimentele din ultimul timp din Ucraina, Republica Moldova și România (de ce tocmai în aceste state? Pentru ca Rusia are un interes aparte în această zonă!) confirmă acest lucru. Oligarhul P. Poroșenko din Ucraina se războiește cu fostul său aliat contra oligarhului Ianukovici Mihai Saakașvili. Și face acest lucru într-un mod nu prea inspirat. A-l învinui pe rival (la moment) că folosește în această luptă bani rusești (mizează acum pe ura pe care o are o bună parte a ucrainenilor față de ruși pentru războiul dus de Rusia în estul Ucrainei) este un nonsens. Mihail Saakașvili a demonstrat în repetate rânduri ura față de cei care au invadat cu tancuri și îngenuncheat Georgia. A te lupta cu un exponent de luptă contra corupției înseamnă de fapt să recunoști propria corupere.

Read More »

Exista o teorie a istoriei, cea a materialismului exclusiv, care susține că toate evenimentele, mișcările și acțiunile sociale sunt motivate de cauze economice.
Este limpede că situațiile economice au un rol important în desfășurarea istoriei. Spre exemplu, atunci când diferența dintre cei “bogați” și cei “săraci” devine enormă, obscenă, atunci corecții și redistribuiri de bunuri sunt necesare. Iar dacă ele nu sunt făcute în chip ordonat, prin consens național, atunci vor fi făcute brutal, prin revoluții. Este iarăși foarte adevărat că liniștea socială este mai sigură în acele locuri unde există o anume siguranță economică și standarde de viață minimal decente pentru toți. Dar toate aceste elemente economice răspund doar uneia dintre probleme și anume ,,cum trăiesc oamenii”. Dar întrebarea esențială care se pune este cea care se referă la ,,pentru ce trăiesc oamenii”, ce anume îi motivează și încă mai exact ce simt ei confruntați cu evenimentele istorice. Iar această întrebare devine crtică și esențială în momentele de criză existențială a Neamurilor. Atunci când în joc este viața sau moartea lor.
În acel moment explicațiile economice nu mai au importanță. Ce are atunci singura importanță este ce au Neamurile mai de preț și ce le mobilizează să acționeze. Iar dacă vom cerceta cu atenție vom vedea că sunt două aceste motivații: dragostea pentru vatra strămoșească, pentru “casă” și “cămin” și pentru tot ce reprezintă, iar al doilea este refuzul de a le lăsa preschimbate printr-o voință străină. Pentru aceasta Neamurile au luptat întotdeauna cu înverșunare. Iar aici vom mai observă ceva.
Read More »

UNDE E UMBRĂ, E ŞI LUMINĂ…

Singură, adesea rătăcesc printre apusuri,

Ca o nălucă, mă strecor printre albele năluci…

Vântule, la ureche-mi vii viclean şi-mi susuri,

C-ai să mă furi, pe aripi departe să mă duci…

Îmi dai târcoale, te simt cum mă priveşti avid,

Sorbindu-mi, de pe crăpate buze, tânguirea…

Te joci cu mine şi îmi zâmbeşti perfid,

Spunându-mi, că la colţ, găsi-voi mântuirea!

Read More »

INOROGUL BOEM

Mi-amintesc de-un decembrie, dulce, plăviu…
Ochii tăi erau limpezi ca izvoarele iarna,
Călăream inorogi în veșmânt purpuriu,
Aruncând jar pe nări, încălzindu-ne taina.

Hibernală dorință, pământean paradis…
Troienind amintiri, poleiți cu savoare,
Fulgi dezmiardă ușor, atingând lut şi vis,
Versatila iubire sub a iernii dogoare.

Read More »

Atunci când, cu vreo ocazie oarecare cineva dăruiește cărți mă încearcă o emoție amestecată cu teamă și nerăbdare. Emoție deoarece în apropierea cărților sunt asemenea unui  copil ce poftește dulciuri, teamă că tocmai eu nu voi primi cartea râvnită și nerăbdarea este de a pătrunde în universul poetic al unui necunoscut ca o intrare pe ușă lăsată deschisă, nu spre ceva ci spre cineva.

Într-un gest de lăudabilă generozitate ieromonahul Ignatie Grecu, viețuitor al mănăstirii Cernica unde am ajuns printr-o fericită întâmplare la un recital poetic alături de alți poeți creștini în toamna acestui an, ne-a dăruit tuturor celor prezenți cartea sa de versuri “Veni-va” editată în 2015 la editura Agol. Am strecurat cartea în poșetă pentru ca ajunsă acasă să o citesc odată, apoi încă odată descoperind pe lângă perfecțiunea scrisului sensuri și profunzimi teologice. Poemele au versuri dintr-un singur cuvânt si sunt minimalist-aforistice de poezie filocalică ce seamănă cu o rugăciune a inimii înălțată spre Cer.

Că această carte este o cântare a sufletului în rugăciune ne este sugerat de către poetul monah prin citatul folosit ca motto: “Cântă și mergi mai departe” (Sf. Augustin). Prin urmare, am pornit pe firul acesta de poezie să-l caut și să-l găsesc pe Dumnezeu și l-am găsit alături de o Doamnă pe nume Poezia!

Fin observator al naturii ca operă de excepție a Creatorului, nerisipindu-se în preumblări inutile și stricătoare de suflet, poetul observă totul găsind sursa inspirației sale poetice nu în lume ci în spațiul mănăstirii impregnat de sacralitatea unor vieți petrecute în asceză de către cei trecuți într-o lumea a drepților. Read More »