Cuvânt și iubire

                                                                         Annika Volkens

 ***

Mama cu-ntinse brațe
când pe la ea mergeam
mama cu vorbe tandre
când o sunam s-amân

Mama cu fața-ntoarsă
când glasul i-a pierit

Mama cu pleoapa-nchisă
când prea târziu m-am dus
s-o mai cuprind odată

Friederike Mayröcker, Austria (1924- )

Traduceren: Germain Droogenbroodt – Gabriela Căluțiu Sonnenberg

***

Meine Mutter mit den offenen Armen/wenn sie mich grüβte wenn ich zu ihr kam/meine Mutter mit den zärtlichen Worten/wenn ich sie anrief daβ ich nicht komme könne/meine Mutter mit dem abgewandten Gesicht/als sie noch sprechen wollte aber es nicht mehr konnte/meine Mutter mit den geschlossenen Augen/als ich zu spät kam sie ein letztes Mal zu umarmen.

Viorel Roman continuă să abereze despre “superioritatea” occidentului asupra “răsăritului”. V.R. folosește un număr de stereotipuri  neconvingătoare dar în esență el (VR) se dovedește un autor (modest) de literatură fantastică. Pentru V.R. corecțiile și în general legătura cu faptele, nu este o condiție obligatorie, este optativă. V.R. crede în fantasme și în propagandă. Poate este fericit. Dat fiind faptul că V.R. repetă fără oprire aceleași aberațiuni,voi încerca să îi spun din nou cele pe care i le-am comunicat acuma câteva luni. Este drept V.R. mi-a răspuns și a aflat de bine să mă asocieze cu ideologia “legionară”. Evident un argument penibil și fără merit, dar care dovedește că V.R. știe să folosească josnicia și posedă o coloana vertebrală extrem de elastică în raport cu ce crede el a fi “stăpânii zilei”. Desigur acea caracterizare aparține topologic mentalităților celor care l-au numit pe Episcopul Romei Benedict al XVI-lea ‘nazist”. Includerea lui V.R. în această ceată de troglodiți, cei care pun etichete ideologice, ar trebui să fie motiv de rușine. Dacă este un om decent aștept din partea lui scuze. Deci repet ce am spus în urmă cu câteva luni, aproape cuvânt cu cuvânt.
Read More »

Prin generozitatea poetului Girel Barbu, a ajuns la mine (în format electronic) una din cărţile domniei sale, intitulată „Zgomot şi tăcere”, tipărită la  Editura Rafet, din Râmnicu-Sărat, 2017, sub egida Uniunii Scriitorilor Europeni de Limba Română (USELR) şi a Asociaţiei pentru Civilizaţia Ortodoxă (ASCIOR), urmând a fi lansată, împreună cu alte volume, la mijlocul lunii cadourilor, la Buzău. Frumos dar pentru minunaţii buzoieni, iubitori ai poeziei, literaturii, culturii şi spiritualităţi.

Read More »

Sărbătoare

Străbunii mei au pus hotar cu sânge
Și macii au înflorit în urma lor,
Chiar la Rovine o lacrimă mai plânge
Când Mircea stă în calea otomanilor.

La Putna, Ștefan este încă viu
Și trage clopot, după clopot,
Române știi că totuși nu-i târziu
Să – asculți al conștiinței ropot!

Read More »

Mi-e dor de mine

Mi-e dor de mine câteodată
şi-ncep să caut în trecut
viaţa în împliniri bogată
când nu dădeam niciun tribut.

Mi-e dor de mine şi mă caut
în tumultuase împliniri,
când pătimaş cântam pe-un flaut
vrăjit , mirabile iubiri.

Read More »

neantul lucidităţii

greaţa de egoism şi ploaia de stele
întinate cu glorii uşoare de leu
plictisit de jungla emulaţiilor grele
în imanenţa dulce fără Dumnezeu

mă fac să umblu sub soare hai-hui
să nu mai văd nevăzuturi aprinse
cum stau ca şi candele uitate în cui
că-n lume nu-s bunuri în ele cuprinse

Read More »

Cum se scrie poezie? Întrebare este fără rost. Sincer, am folosit-o drept titlu pentru simplul fapt că sună bine, are rimă şi ritm. Dar nu cred că există un fel anume, fiecare poet scrie cum… scrie, are un anume modus operandi, sau mai multe, în care-şi dezvoltă arta. Deci, ca să corectez eroarea voită din titlu, întrebarea ar fi cum scriu eu poezie?

Trebuie să fac aici o mărturisire sinceră şi dezolantă, care probabil că vă va face să renunţaţi a mai citi restul articolului. Însă simt că vă sunt dator cu onestitate – aceasta împotriva propriului interes. Iată adevărul crunt – NU am habar cum anume scriu eu poezie! Nu am o formulă, fie ea magică sau mecanică. Paragrafele de mai jos redau crâmpeie de reflecţie, anumite aspecte care mi se par interesante şi importante, dar nu pot fi organizate într-o teorie coerentă, sau cel puţin nu de mine – ci sunt doar faţete disparate ale unui diamant complex.

Apoi aceste gânduri sunt aşternute pe calculator post-factum. Nu am o strategie, un plan, sau cel puțin acestea nu au fost, până acum, conștientizate. Este pentru prima dată când mă opresc să reflectez la fenomenul aşternerii poemelor pe ecranul și în memoria calculatorului. S-ar putea ca acestea să nu se potrivească altor poeți… Nu ştiu!

Read More »