13 Dec
2017

Vasile MĂRUȚĂ: Cu poetul adorat (prefaţa cărții „Aş vrea să ştii” de Lia Ruse)

La fel de perseverentă, cu stilul personal pe care-l dezvoltă în volumul Culori în iubire, unde, prin jocul imaginii, «pământul s-a trezit desculţ», iar «curajul iubirii» aduce prin aer «cuvântul» pentru a completa fascinaţia trăirii poetice, în acest nou volum, Lia Filoteia Ruse înalţă dragostea sa pentru creaţie şi poem la o dimensiune superioară.

Intitulat Aş vrea să ştii, el se deschide cu aceeaşi fascinaţie pentru poetul adorat, despre care Lia Ruse scrie:

«Cântă tăcerea-ţi pe foi de hârtie !…/ Iubirea tot zburdă-n poeme cu vers», anunţând conţinutul operei eminesciene, formulat sintetic în trei cuvinte: «doină, istorie, filozofie». S-ar putea crede că gândul perpetuu la geniul poeziei româneşti, adevărat «luceafăr în univers», instalează de la început un dialog interior în însăşi scrierea acestui nou volum al Liei Ruse. Volum care astfel nu este absolvit de o oarecare nuanţă teoretică, pe alocuri, în detrimentul sincerităţii. Notăm, însă, cu bucurie că dincolo de reflecţie şi impresia narativităţii – nu întotdeauna permise în poezie – intenţionalitatea creatoare introduce cu iscusinţă metafora până în cele mai obişnuite inserţiuni ale realităţii: «S-agaţă timpul iar de amintiri / Şi face gol din umbrele uimite,/ Din ceasuri blânde clipe aiurite/ Se zbat în marile iubiri» („S-agaţă timpul“), ceea ce imprimă volumului valoare literară.

Dinamismul poetic se exprimă la nivel formal, şi nu doar în fericita imagine prin care poeta ar vrea să-şi strângă în braţe iubirea «în clipe lungi, clipe de acum» („Aş vrea să ştii“). Imaginile trecutului revin deseori ca simple fotografii ori ca subtile secvenţe de viaţă anterioară şi invadează prezentul cu un «fermecător popas», chiar dacă anii «fugit-au pe poteci». Familia este o «sfântă adunare» în faţa căreia autoarea îşi lasă liber extazul, spunând: «Plecată sunt în cântec de vioară,/ Parc-aş atinge nemurirea/ Şi m-ar cuprinde-o primăvară!...» („17 iulie“). Read More »

12 Dec
2017

Alexandru NEMOIANU: Răul care ne bântuie

Este suficient să ne uităm în jurul nostru și să vedem că suntem bântuiți de un rău și fizic dar mai ales sub forma unei stări de spirit. Un rău pe care Ștefan Augustin Doinaș îl numea, “un rău de porți deschise și de ferestre sparte”. Este un rău care este al capitulării, al sentimentului că nu mai este nimica de făcut. Iar dacă vom privi încă mai atent vom băgă de seama că această stare de spirit capitulardă a fost inoculată, de cel puțin două decenii, prin surse veninoase care urăsc și Neamul Românesc, și obiceiurile lui, și mai ales Credință lui. Sunt veninoasele “apeluri” vehiculate prin Organizațiile Ne-Guvernamentale, aceste tribune ale neadevărului și ale otrăvilor spirituale și morale. Dramatic aceste apeluri veninoase au fost acceptate de către prea mulți și mai ales de prea mulți oameni tineri. Acestor apeluri veninoase le este datorată starea de pesimism care domină, de negativitate și îndărătnicie în neadevăr. Căci pesimismul și negativitatea nu provin din prea mult rău, provin din plictiseală și lâncezeala morală. Iar acest proces de otrăvire a început mai demult. A început din momentul în care țărănimea românească a fost marginalizată, și supusă unor încercări enorme de a fi distrusă. Cei care vor răul Românilor au știut și știu că vlagă românească și singură lor nădejde de mai bine sălășuiește în țărănime, în tot ce reprezintă ea, în ‘satul” românesc.
Ca și clasa socială țărănimea este existențial optimistă. Țăranii, fiind oameni liberi, nu trăiesc după “calendare” oficiale, ei trăiesc sub rânduiala lui Dumnezeu și în grijă lui Dumnezeu. Știind că viața lor stă sub voia Celui care rânduiește ploaie la vreme, țăranii știu că lumea are și rost și Creator. Ei nu bănuiesc acest lucru, îl ȘTIU. Iar fiind optimiști ei sunt sursa veseliei. Acest lucru îl știm toți. Toate bucuriile reale și toate sărbătorile reale sunt dorite a fi trecute în sate și cu obiceiurile satelor. Aceasta este o tradiție și o tradiție nu se alcătuiește decât pornind de la un adevăr. Dar acestea fiind spuse să revenim la cele din jurul nostru.
Read More »

12 Dec
2017

Vasilica GRIGORAȘ: Fulg de nea

Fulg de nea

(Cu drag, pentru Eva)

 

 

Astă noapte, când dormean

Mi-a bătut un fulg în geam,

Slab, stingher şi abătut

Abia de l-am auzit.

 

Am deschis într-o clipită

Fereastra mult aburită

Şi-am întins degrabă mâna

să-i încălzesc inima.

 

Read More »

12 Dec
2017

Iacob Cazacu-ISTRATI: In memoria lui Ovidiu…

Fără picătura de nebunie, geniul rămâne în scutecele talentului.” (Vasile Ghica)

        Când am primit mesajul de la Luminița, fiica  mai mică a prietenului meu Ovidiu Creangă, originar din Vărzărești, sat cam la vreo 60 de kilometri de Chişinău am rămas trăsnit de prima frază: ” Azi noapte s-a stins din viață tata. S-a bucurat de viață așa cum a fost, restransă într-o mică colivie, pană în penultima zi. Era pregătit de trecerea aceasta de mult și un singur lucru nu dorea: să sufere. I s-a îndeplinit dorința, a fost în spital  numai o seară și a bolit numai o zi.

Nascut la 14 februarie 1921, decedat la 4 decembrie, 2017. (97 de ani, aproape)

 Am înțeles, că acel, care a fost Ovidiu Creangă nu mai este.

      Pentru mine a fost tată și bunel ultimii 10 ani cât, am fost aproape nedespărțiți, în afară de timpul aflării în Basarabia, care se limita la o lună, cel mult 2 luni pe an.

L-am cunoscut în toamna lui 2007 în Toronto, Canada, la şedinţa cenaclului literar „Nică Petre”, care pe atunci se numea „Observatorul” şi care e condus şi astăzi de redactorul revistei, Dumitru Puiu Popescu.

Am rămas încântat de atmosfera ce domnea acolo – plină de voie bună şi prietenie, de dragoste faţă de valorile noastre naţionale. Pentru moment, uitasem că sunt oaspete. Mă vedeam acasă, în sânul familiei sau la o serată literară, între colegii mei, profesorii şcolii medii din Căzăneşti, jud. Orhei.

Read More »

12 Dec
2017

Adrian BOTEZ: Toamna luminată (Versuri)

TOAMNA ÎN PĂDURE

 

vii cu dar împărătesc şi cu odoare

vii cu sfântul aur al măririi din Culoare

vii cu Crist  –  Frumosul care doare

precum cântul îngerilor sus – în rai

cari spre Duh aprinde orice strai

 

păsările-îngeri – toate – de pe-aici

dăruiescu-ne pân’ şi-ultima suflare

pitulate-n ramuri – gătite-n stihare…

…şi privim – înfriguraţi şi tot mai mici

Read More »

12 Dec
2017

George ANCA: 3 Cantos

AM  PORNIT  ODINIOARĂ

 

am pornit odinioară

pe un drum lăsat în seară

nu tu bani nu tu vioară

doar un dor şi într-o doară

aveam dodii ca şi minte

fie-mi ţărâna cuminte

 

Read More »

11 Dec
2017

Emil Nedelea CĂRĂMIZARU: Stihuri pentru Dumnezeu (1)

DUMNEZEU ESTE IUBIRE

 

Dumnezeu este iubire,

Drumul spre desăvârşire

Este viaţa-nemurire,

Dragostea făr’ de-asfinţire…

Dumnezeu este iubire,

Read More »

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi [&hellip

Comments Off on Cuvânt și Iubire

Follow Me!

Follow Me! Follow Me! Follow Me! Follow Me!
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Ultimele Comentarii