Cuvânt și iubire

„Căci moarte nu există, și ce numești tu moarte, E-o viață altfel scrisă în sfânta firii carte.”

 – Mihai Eminescu

   Am urmărit cu interes și emoție transmisiunile televiziunilor române, decența și profesionalismul cu care au relatat ceremonialul grandios al înmormântării Regelui Mihai I. Fericiți cei ce au fost martori oculari la măcar câteva momente din tot acest ceremonial. Un om, un rege a cărui valoare morală nu a fost prețuită îndeajuns, cât timp a fost în viață. Un rege față de care poporul a greșit poate, prin pasivitate, când avea dreptul să nu accepte odiosul regim bolșevic, dar nu avea și puterea de a i se opune. Cei care au încercat, au fost învinși, aspru pedepsiți. Martiriul vieții Regelui s-a pliat pe martiriul poporului nostru. Octavian Paler spunea că „iremediabilă este doar greșeala de a te lăsa strivit” în viață, ceea ce Regele nu a făcut. El a luptat din greu, cu demnitate – virtute care i-a determinat comportamentul, pentru supraviețuire a luptat, iubind în totodată țara în care s-a născut.

    Read More »

„Iată, fecioara va naşte fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu” (Matei 1, 23)

În această Evanghelie este prezentată genealogia Domnului Iisus Hristos, Cel care trebuia să se nască la timpul stabilit de Dumnezeu. Despre faptul acesta se face referire încă în Cartea Facerii (3, 15), iar mai apoi, prorocii Vechiului Testament au întărit ideea venirii unui Izbăvitor care să reabiliteze omenirea căzută în păcatul neascultării protopărinţilor noştri, Adam şi Eva. Seminţiile care s-au perindat de la Avraam până la Cel ce avea să se nască în peştera din Bethleem au purtat cu ele convingerea că împlinirea promisiunii unui Răscumpărător (făcută de Dumnezeu Tatăl) va aduce totodată şi posibilitatea de mântuire a omului.

Naşterea Sa, la plinirea vremii, reprezintă timpul hotărât de Tatăl Ceresc pentru ca şi noi să ne înălţăm, ca fii ai lui Dumnezeu. Sărbătoarea Crăciunului, de care ne despart puţine zile, aduce prilej de bucurie sfântă, sentimente de bunătate, dragoste, linişte, dăruire şi gânduri curate.

Deschidem larg uşile inimilor noastre pentru a lăsa încă o dată să intre Pruncul Iisus. Glasul colindelor trebuie să aducă în noi timpul împăcării, al gândului bun, al încrederii depline că acest eveniment poate reprezenta renaşterea noastră în Hristos.

Vine iarăși Domnul Sfânt

Lerui ler, scobor din cer
Îngeri sfinţi, în rugăciune
Dorind parcă a ne spune
Adevăr dintru mister.

Colindăm colinda sfântă
Glasul bunului creştin,
Lumea întreagă azi cuvântă
Fraţi creştini, mai buni să fim.

Iar străbatem prin troiene
S-aducem în casa voastră,
Veşnicia, la fereastră;
Din înalt zăpada cerne.

Vine iarăşi Domnul Sfânt
Într-o clipă de împăcare,
Dăruind, la fiecare
Mântuitorul Cuvânt.

Împrejur cad fulgi de nea
Slova sfântă-n rugăciune,
Domnul cerului ne spune
Iar s-a născut steaua Mea.

———————————

Pr. stavr. Botiș Radu

Ulmeni

20 decembrie 2017

Un nou an plin de realizări!

Un nou an bate la fereastra sufletului și a inimilor noastre. 2018 se va instala pe tronul celor 365 de zile încununat de dalbe sărbători.

Iar sărbătorile de iarnă  sunt un minunat prilej pentru a le oferi celor dragi urări de bine, pace, sănătate, speranță în viitor, voie bună, bucurii, împliniri, noroc, fericire, înțelegere, atmosferă de sărbătoare în case și în suflete.

             Sfântul Nicolae, Anul Nou, Crăciunul, Sfântul Vasile, Iordanul, Sfântul Ioan – sunt acele sărbători  de iarnă ce ne aduc o atmosferă deosebită în viața noastră, o atmosferă cu totul aparte.

            Cu acest deosebit prilej oferim cele mai sincere urări de bucurii și împliniri în noul an redacției revistei «Logos și Agape». Cititori, colaboratori și admiratori cât mai mulți și fideli în noul an și întotdeauna. Stimată doamnă Mariana Gurza!

Read More »

Luminatã si plinã de încãrcãturã duhovniceascã, sãrbãtoarea Nasterii Domnului aduce în fiecare an sfânta bucurie a reîntâlnirii cu Pruncul Iisus Izbãvitorul si Mântuitorul. Chemare tainicã pentru fiecare dintre noi de a porni cu gând bun, fiecare, pe drumul magilor din rãsãrit, însotiti de steaua credintei cu dorinta de a-L reîntâlni pe Cel care, mereu iertãtor, a îndumnezeit lumea prin valoarea Nasterii si a Jertfei Sale.

Vestea Nasterii Mântuitorului a împlinit proorocia, a împlinit însãsi fãgãduinta lui Dumnezeu (Fac.3,15) de a ne reabilita din întinãciunea fãrãdelegilor în care a cãzut neamul omenesc prin pãcatul neascultãrii protopãrintilor (Adam si Eva) nostrii. Dumnezeu se face om pentru ca omul muritor si supus pãcatelor sã fie îndumnezeit.

Cuvântul ,,Crãciun” este înrudit cu termenul de origine latinã ,,creatio” (latina cultã), iatã întelesul, semnificatia-precum o creatie, Dumnezeu coborînd în lume cu scopul rezidirii acesteia aducând împãcarea cu Fiul Sãu Cel ce va ridica pãcatele lumii, începutul noii creatii prin Adam cel nou.

Plinã de parfum divin, minunata sãrbãtoare a Nasterii Domnului (Crãciunul) revine iar ca prilej de bucurie. Cei mici îsi lumineazã copilãria acestor zile deosebite semãnând bucurie prin vestea colindelor, recompensati fiind cu daruri crestineste dãruite. Maramuresul îmbracã sfânta hainã a acestor sãrbãtori poate mai deosebit ca niciunde în lume. Colindele, asemeni unor rugi înãltate spre ceruri deschid usile inimilor si a caselor de maramureseni vrednici, cu fricã si respect pentru Dumnezeu, bucurându-i deopotrivã.

Read More »

În vise încă ninge

în vise încă mai ninge
ramura mea e încă albă
în pleoapa unui drum
alb şi el
care nu duce nicăieri
gânduri perfecte
se lovesc
de zidul sufletelor mele
Read More »

Ambientarea dintre mine şi Ioana Stuparu se realizează pe coordonatele accesării energiei Kundalini care se înalţă în aura divină. Spovedania este modalitatea autoarei de a comunica sfere lumeşti pe lângă cele creştineşti pe care le face la biserică. Duhul Sfânt îşi lărgeşte energiile în paginile cărţilor Ioanei Stuparu inspirându-i, fluidizându-i comunicarea în scris. Din pagini se degajează molcoma curgere a comunicării pe care scriitoarea o are şi în vorbire cu o voce de o muzicalitate aparte. „Cireşul spovedaniei” ne leagă încă o dată, făcându-mă să mă apropii de carte. În pasiunea încă acerbă pentru Mama Geea care ne dă toate frumuseţile cu flori, arbori, iarbă verde, munţi, fluvii, mare etc. etc, am cumpărat un apartament care avea chiar lângă balcon un cireş care înflorind se vedea în lumina lămpilor ca o imagine din rai, iar vara împreună cu prietenii îi culegeam fructele roşii, delectându-ne.

Ioana Stuparu vine în carte cu o lume a satului pe care o devoalează minunat într-un ton al românului care a adus din ancestralitate marile bogăţii morale. Jocul „Alunelului”  în care energia dansului a îmbogăţit trupul şi sufletul neamului nostru este la fel ca Sârba din satul meu Teliu, unde este o Cetate dacică; „tel” este un cuvânt cu o vechime de 3.000 de ani, înainte de Hristos care însemna deal. T s-a transformat în d prin palatalizarea labialelor, şi e s-a diftongat. Astfel tel – s-a transformat în deal. Pe deal este Cetatea dacică din Teliu. Sârba din Teliu este a bărbaţilor dezlănţuiţi într-o energie pe care n-am mai văzut-o niciodată.

Read More »

VOIEVOZII  NEAMULUI  NOSTRU

ei sunt crescuţi din luturi şi ţărână

sunt Voievozii apogeului de mir

făcuţi sunt doar în locul ăsta să rămână

să-i dea lumină – fir de patrafir

ei sunt crescuţi din piatră şi pădure

Voivozi sunt Vulturilor – Epopeii-Munte

înalţă Neamul în Război şi-n Nunte

şi se pogoar’ în Mare – pân’ la hale sure

Read More »