Titanii erau, în mitologia greacă, semizei, făpturi gigantice și extrem de puternice. Despre ei ne vorbește Hesiod în “Teogonia”. Este interesant de menționat că sursa de inspirație a lui Hesiod a fost o lucrare, ”Titanomachia”, întocmită de către un bard orb din Thracia, cu numele Thamyris. În acest poem se vorbește de revolta Titanilor contra Zeilor din Olimp și bătălia feroce dintre ei. În cursul acestei bătălii teribile pământul a avut enorm de suferit, fiind, în bună măsură, pustiit. Înfrânți Titani au fost aruncați în fundul pământului, legați în lanțuri în Tartar.
Într-o interpretare mai largă această bătălie dintre Titani și Zei vorbește despre consecințele ateismului militant și despre urmările persecuției Credinței. Exemplul revoltei Titanilor rămâne avertisment privitor la catastrofa ce o poate produce secularismul agresiv.
Este foarte bine știut că începând din veacul al XVIII, încet, tenace, tot soiul de “filozofii” și învățături otrăvite au căutat să inducă îndoială în sufletele credincioșilor, să le corupă Credința și să le distrugă Tradiția. Această acțiune, hai să-i zicem “intelectuală”, a fost complimentată de acțiunea ‘sectelor”, a ereziilor de la Dreapta Credință. ”Sectele” sunt cele care au amăgit mulți oameni și i-au rătăcit într-un pustiu al cărui scop este separarea de Dumnezeu. Aici, cu riscul brutalității, trebuie să fim foarte răspicați.
Read More »
2018
Alexandru NEMOIANU: Avertismentul titanilor
2018
Anna-Nora ROTARU: Apa Vieții (poeme)
UN ROMAN CA ORICARE…
Serile, când gândul mă prinde la fereastră
Și ochii minții-mi deschid poarta-ncet la amintiri,
Mă strecor tiptil, prin vâltoarea vremii-albastră,
Ușor plutind peste trăiri din viața mea sihastră,
Scrise într-o carte-a sufletului, cu atâtea povestiri,
Vetrei lăuntrice șoptiri…
Răsfoind filă cu filă, a vieții mele-umil roman,
Retrăiesc urcând și coborând treptele-n capitol…
Nici că mă plâng, de traiul meu fost-a sărman,
Nici că-n viață întâlnit-am prieten ori dușman,
“La granița-ntre vise”, mi-au zburat visele-n stol…
Eu… un ” fără nume Apostol “…
Văd cum deschid ușa de la casa părintească…
Mi-e imagine atât de dureros de dulce și fragilă…
Pe-ai mei îi văd, din raclă, rugă să-mi citească,
Ultime cuvinte, povețe, ce vrură să-mi șoptească,
Dar n-apucară, că-n gheară-i prinse neagr-acvilă,
Lăsându-mi un morman de-argilă…
2018
Peter SCHÜTT: Jocurile Păcii
Darfuri Child Refugee Drawings, Human Rights Watch,
UNICEF, Waging Peace, Sudan
Jocurile păcii
În curte copiii
se jucau de-a războiul,
și războiul îl jucau
zgomotos și strident.
Din fereastră le strig:
– Ia mai jucați-vă
și de-a pacea!
sperând că așa fi-vor poate
gălăgioși mai puțin.
2018
Doru IONESCU: Vacanțe de Crăciun – O poveste comunistă cu hippy-end
Anul 1968, tulburări diverse şi… majore prin Europa. Aici contează doar invazia Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varşovia, în frunte cu cele sovietice, în august. Şi deja începe povestea paralelă (vezi „Timpul Chitarelor… Folk”): Moţu Pittiş îmi spunea despre manifestări hippie din Europa comunistă – bunăoară statuile lui Lenin, care erau descoperite dimineaţa cu rucsaci în spate (deşi erau păzite peste noapte), ori schimbarea plăcuţelor cu numele străzilor din Praga, ceea ce îngreuna orientarea soldaţilor cu tot cu TAB-uri, tancuri şi alte alea…
22 – 23 decembrie 1968, Bucureşti (episod descris pe larg în „Timpul Chitarelor… Beat”, documentat vreun deceniu de pe unde am putut), după 15 ani de la prima declaraţie a directorului CCS Bucureşti, dl Laurenţiu Toma:
„Am venit în ’56 aici, când clădirea a fost redată studenţilor. Am fost cinci ani director cultural la clubul «303», al Politehnicii, superb. MONDIAL acolo s-au născut, pe treptele terasei de la fosta cramă regală, de la IEFS. Am trăit pe propria piele seara aceea din decembrie 1968, când cu demonstraţia bucureştenilor. Totul începuse paşnic, era şi o epocă bună a lui Ceauşescu, aproape începuserăm să credem c-o să fie bine. Am organizat un concert de colinde, prezentate la casa de cultură cu câteva zile înainte, care în noaptea de Ajun trebuia cântate şi la club. Totul decurgea bine, le-am dat câte ceva colindătorilor, am şi înregistrat, pentru Radio, pe un magnetofon Mambo, foarte bun.Multă veselie, voie bună, ca de Sărbători, aşa că ce s-au gândit studenţii – să iasă şi-n stradă. Ei, şi bulgărele ăsta s-a rostogolit şi a tot crescut până în Piaţa Universităţii, ajunsese o mare de oameni; a degenerat într-o mare demonstraţie, paşnică aparent. Acolo, normal, organele abilitate au intervenit, scandalul a durat vreo două – trei zile. Dar chiar UTC-ul a intervenit, prin secretarul general de-atunci – nu-i spun numele, că suntem în campanie electorală (probabil Ion Iliescu, n.a.) – şi a şters toate urmele. Cred că ruşii erau excesiv de atenţi cu ce se petrecea la noi, eram în ’68! Până la urmă, n-am rămas decât câţiva întârziaţi prin câte-un colţ mai întunecos (eu, de exemplu, am fost reţinut în strada Rahovei, doar două nopţi, cu un pix şi o hârtie…). Dar a fost un succes, pentru că din iarna următoare toată tinerimea a avut vacanţă de Crăciun.”
2018
Viorel Birtu-Pîrăianu: Cuvinte (poeme)
CUVINTE
mâinile au albit
între pietrele timpului
risipind cuvintele pe o scară
nu urcă, doar coboară
perpendicular pe umbra sufletului
tăcut pășesc peste maluri
jos, aprige valuri se sparg
gânduri mă împresoară
în vârtejul anilor pierduți
în față infinitul, nu l-am întîlnit, nici el
atunci am înțeles
eram singur cu gândul, cu timpul, cu iarna
mai aveam doar un maldăr de gânduri
pe coli scrijelite cu lacrimi
noaptea vorbesc între ele
uitasem să le închid în sertarul cu amintiri
afară ninge, e zăpadă
sunt stropi de suflet
căzuți pe alei
Read More »
2018
Gabriela CĂLUŢIU SONNENBERG: Oul național
Deunăzi mi-au picat ochii pe un citat grozav de sugestiv. Nu-i cunosc autorul, din păcate. Iată-l: „Spart din afară, oul marchează sfârşitul vieţii; spart din interior, tot el anunţă începutul. În concluzie, impulsul dinăuntru spre în afară este cel care ne aduce progresul.”
Brusc mi-a venit în gând România şi, legat de emigraţia minţilor tinere şi a forţei calificate de muncă, mi-am amintit de polemica pe tema atragerii lor înapoi la vatră. Deşi sunt convinsă că, teoretic, experienţa şi cunoştinţele acumulate de indivizii itineranţi ar putea veni în beneficiul întregii societăţi româneşti, recunosc că nu prea cred în soluţia aceasta, ca model practic. Nu cred în metoda sanării din afară; pentru mine contrariul e un fapt dovedit! Şi nu se aplică doar la cazul României; principiul este valabil peste tot în lume.
Dar ce legătură are asta cu oul? Ei bine, eu m-am obişnuit să accept cumva că energia care ţine lucrurile laolaltă în interiorul unui sistem e un fel de principiu de bază al legităţilor fizicii, o forţă a naturii, subtilă energie gravitaţională. Analog tensiunii capilare, ce-mpiedică lichidele să se reverse peste marginile recipienţilor lor, forţa aceasta menţine picăturile în forma lor globulară, îndesată până la refuz, în stadiul de pre-explozie. Sistemul este similar unui ou, autosuficient în rotunjimea lui imperfectă. Pentru că, aşa cum starea de agregare a unui popor, parţial stătător între graniţele unei ţări, este imperfectă, dar stabilă, la rândul său oul rămâne fidel formei sale vag eliptice, fără a tinde să se adapteze formei geometrice ideale, sferice.
2018
Mihai MARIAN: Negru Opac (poeme)
NOAPTE DE NOAPTE
trântit pe pat
confuz ca o focă ce a uitat
că trebuie să aplaude pentru
a primi peşte
pătez aşternuturile cu transpiraţie
lucioasă şi abundentă
ca de actor porno
urmăresc alternativ
documentare
şi filme mute
antimoniul avea rolul de a proteja
ochii egiptenilor în deşert
