23 Jan
2018

Árpád TÓTH: Himeră / Illusion

Umil

Umil stau o clipă,

Sub bolta umbrită,

Ea mă alină îmi pare un har.

E ca o iubită,

O  floare-ndrăgită,

Uit zilele de chin şi-amar.

Nu mă satur de soare,

Nu mă satur de-o floare,

Mă chinuie de ani un monoton coşmar.

Se uită vecinii,

Se  strâmbă străinii,

Se scurg zilele primite în dar.

Dar pădurea de fag

O privesc cu drag,

Prin ea  mă plimb cuprins de har.

Gust licoarea,

Împrăştiind savoarea,

Vrăjitului potir al verii.

Făgetul  cu-n  zumzet,

Şi-al  paşilor umblet,

Se-nşiră în aroma serii.

Cerbii se-adună,

Goarnele sună,

Pe poteci ascunse e ca-n rai!

Privirea senină,

E Iubire  divină,

Dar vântul îndoaie crengile şi-n mai.

Crengile se-ndoaie,

Inima se-nmoaie,

Simfonia lor vrăjeşte clar.

Iubită pădure,

Faci omul să-ndure,

Sălbatica viaţă, chinul amar!

***

ILLUSION

– translated into English by Dragoş Barbu –

*

Your white smile, your charming eyes

Your elegant eyelashes, I love them all!

Stars are shining in the sky,

In the night of fragrances.

My glittering eyes

Are like a flood of silence.

A honey-like sweet kiss

In the middle of a spring,

You are the choice of my heart

Under the leafy willow.

Willow! Your boughs are in the wind

You’re the witness of our love oaths,

In the silence of the evening.

May I have a sweet kiss?

I’m not a millenary tree

Although the heavens left back my gift,

I can’t live forever…

So you can have my love!

————————————-

Árpád TÓTH

Covasna

23 ianuarie 2018

Traducere în engleză: Dragoş Barbu

23 Jan
2018

Vasilica GRIGORAȘ: Pasărea

PASĂREA

 

În fapt de seară albastră
Privii o pasăre măiastră.
C-un start uşor şi elegant
Se-avântă-n grabă spre înalt.

 

În zborul ei fermecător,
Purtând în inimă un dor,
Tot mai mică se făcu spre cer,
Pierdută parcă în mister.

 

Read More »

23 Jan
2018

Alexandru NEMOIANU: ,,Vi se pare că am venit să dau pace pe pământ?” (Luca 12;51)

În unul dintre cele mai înfocate cuvinte de învățătură și avertisment ale Mântuitorului, El ne spune că a venit să arunce “foc” pe pământ și “dezbinare”. Acestea sunt cuvinte nespus de puternice și care avertizează fără drept de apel. Cei care ascultă de Mântuitorul și doresc Mântuirea trebuie să și împlinească cele spuse de El. Nu este cale “împrejur”. Iar scopul Creștinismului a fost și a rămas ca toate să devină “una” prin și în Iisus Hristos. Prin El dezbinarea păcatului se va înlocui cu “dezbinarea” după Credință. Iar “dezbinarea” credinței înseamnă alegerea grâului de pleavă, a grâului de neghină. Grâul va fi așezat în “jitnițele” Raiului, iar pleava și neghina vor fi arse cu foc nestins. Această este făgăduință în veac și după cum știm” Cerul și Pământul vor trece, dar Cuvintele Mele nu vor trece” (Luca 21;33).
Aceste find spuse trebuie să ne aducem aminte că Învățătura și Cuvintele lui Iisus sunt pentru totdeauna și adresează condiția umană în “general” și în “detaliu”; acuma două mii de ani, astăzi și întotdeauna. Existența noastră omenească în această lume este scurtă, de fapt foarte scurtă. Dar în acest timp scurt trebuie să facem ceea ce este drept și la caz că nu o vom face urmările vor fi devastatoare și veșnice. Iar această înseamnă mai întâi să recunoaștem ce este drept și ce nu este drept în circumstanțele existențiale care ne sunt date. Noi nu putem schimba aceste circumstanțe dar avem obligația de a acționa bine în mijlocul lor. Între stările lumești pe care toți și fiecare le înțelegem se află condiția de “bogăție” și sărăcie”. Este o condiție care este datorată păcatului din lume dar care poate face ca păcatul să fie mai mic; prin obligația celor “bogați” de a ajuta pe cei “săraci”. Această ajutorare este în fapt una dintre cele mai esențiale obligații creștine. Asuprirea săracilor, neglijarea lor atrage mânia lui Dumnezeu. Atrage mânia lui Dumnezeu deoarece bunătățile, darurile date oamenilor și care sunt ale lui Dumnezeu, sunt însușite și folosite nedrept, este și hoție și ticăloșie. Să luăm bine aminte căci, ”înfricoșător lucru este să cădem în mâinile Dumnezeului celui viu” (Pavel,Evrei 10;31). Să ne uităm în jurul nostru.
Circumstanțele lumii în care trăim sunt teribile. Sunt teribile mai ales sub aspectul divizării, nu pur și simplu nedrepte, a divizării obscene între “bogați” și “săraci”.
Read More »

23 Jan
2018

Lia RUSE: Sărbătorind Mica Unire

SĂRBĂTORIND MICA UNIRE

 

Şi,..cu dor te iubesc,..te respect cântător,

Te slăvesc în genunchi , chiar pe albul de nea,

La ie, pe mijloc, îmi  pun steag tricolor

Şi te-ador fastuos ţara mea…

Read More »

23 Jan
2018

Anna-Nora ROTARU: Condorul singuratic

” SE DUC CONDORII “ 

pictură personală a Annei-Nora Rotaru

(în ulei, dimensiuni 100 x 70 cm),

trecută în volumul de poezii și picturi,  ” UT PICTURA POESIS “


***

CONDORUL SINGURATIC

 

Zboară condorul rămas singuratic,
Sub pâcla de ceață, sub cer cenușiu…
Se zbate să-nvingă vântul sălbatic,
Ce-l duce spre-naltul și-l zvârle-n pustiu !

 

Mai stă să prindă curaj să-l înfrunte,
Din brumă, adună în cioc picătură,
Să-i ție de sete în luptele crunte,
Scăpând de vrăjmașa-i captură !

 

E singur pe lume c-ai lui au plecat,
Cu stolul cu tot spre Soare Răsare…
Și el ar fi vrut, dar l-a împiedicat,
Aripa-i frântă, să poată să zboare !

 

Știa că frigu-o să vină și ploi în șiroaie,
Că apa o să-i fure cuibu-n torente…
Din crengi, vântul ce rupe și-ndoaie,
Îl alungase cu răsuri stridente !

 

Știa că Harul pe la spate-l pândește,
Să-i mestece hoitul ca pe-o firimitură…
În față-i stă viscolul ce-ncet chicotește,
Trezindu-i picoteala cu o șuierătură !

 

Așteaptă condorul că poate-obosește
Vantul, din zbenguielile lui neîntrerupte
Și când va crede că pacea domnește,
Va face un salt spre stâncile-abrupte !

 

Și-apoi pe alta, mai departe, mai sus,
Nu-i pasă de foame, ci de timpul ce-l fură…
Sufletu-și strânge pentr-un scop mai presus :
Să-și găsească pe-ai lui și sub aripi căldură !

 

Și-așa, de-ți vedea vreun condor singuratic,
Sub pâcla de ceață, sub cer cenușiu,
Să-i țineți piept viscolului, celui sălbatic,
Să nu-l ducă spre-naltul si-apoi în pustiu !

———————————-

Anna-Nora ROTARU

Atena, Grecia

23 ianuarie 2018

23 Jan
2018

Árpád TÓTH: Mesagerul păcii eterne (versuri)

Atât de frumoase

 

Atât de frumoase sunt visele senine

Ce izvoresc din adâncul sufletului meu,

Mirifice cuvinte care nu îmi sunt străine,

Iubire, compasiune, iertare este Dumnezeu!

 

În efemera noastră viață pe pământ

Ce frumos ne-a îndrumat Divinul…

Când vom face eternul legământ,

De-a nu mai dărui veninul?

 

Cerurile vor vărsa flori asupra noastră

 

Cerurile vor vărsa flori asupra noastră,

Când o să înțelegem esența iubirii.

Să ne iubim soția, pasăre măiastră

Și copilul inocent, e-n ordinea firii!

 

Iubiți lumea, Universul, pacea s-o iubiți,

În corpul vostru sacru să trepideze iubirea,

Gândurile negative, ura s-o stârpiți…

Duhul Sfânt vă va învăța ce-i fericirea!

 

Dumnezeu este iubire

 

Dumnezeu este iubire,

Iubirea este adevăr,

Să trăim doar în unire

Spirituală-ntr-adevăr!

 

Când acestea le-am învățat,

Mama mă-ndruma pe mine,

Dar de atunci m-am înălțat…

Read More »

22 Jan
2018

Vasilica GRIGORAȘ: Haiku

o perfuzie –

într-o floare de gheaţă

licăr de-opaiţ

—————————–

Vasilica GRIGORAȘ

Vaslui

22 ianuarie 2018

 

 

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi [&hellip

Comments Off on Cuvânt și Iubire

Follow Me!

Follow Me! Follow Me! Follow Me! Follow Me!
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Ultimele Comentarii