Cuvânt și iubire

Există în momentul de față două tendințe, am putea spune încă mai exact, două ispite, de-a stânga și de-a dreapta, în exprimarea relațiilor cu realitatea covârșitoare numită “țară”. Iar în spațiul românesc, după cum se știe, ”țară” este și patria dar și țărișoarele-văi, din Maramureș și până în Țara Almăjului.
Ispita “de-a stânga” află de bine să ponegrească tot ce se referă la “țară”.
Tot ce este românesc, după acești înverșunați, este   rău, superficial, neautentic, înapoiat, etc. etc. Aceste generalități negative sunt rostite cu glas tare, fără drept de apel, cu anume bucurie și, culmea, cu aerul unor înțelepciuni speciale. Punctele de referință existențial pentru Neamul Românesc, de la Ileana Cosânzeana la Făt Frumos și de la Eminescu la Caragiale, sunt minimalizate, calomniate, întinate. Este o manifestare de, cum ziceam, înverșunare fără argument; afirmație și atâta.
Este de spus că orice generalitate, orice afirmație “la grămadă”, este din capul locului suspectă.
Ce înseamnă “tot”? Cine sunt acești “toți”? Care este relația dintre înverșunații cu pricina și restul “toților”?
Fără îndoială cei căzuți în asemenea strășnicie ar trebui să își facă, din când în când, un examen de conștiința, ar trebui să se privească în oglindă și, de vor putea fi sinceri, măcar atunci când sunt singuri, vor vedea stultiția căreia i-au căzut pradă.
Dar în plus de asta cei care se avântă în asemenea aproximații intelectuale sunt chiar cei care pierd. Deci cei care s-au erijat în procurori, avocați și judecători sunt cei care arată întunerecul lor interior. Căci capacitatea de a produce doar venin arată frustrare, oportunism, infantilism râzgâiat și neputință existențială. Chiar venite din partea unor opozanți din temperament asemenea afirmații arată lașitate, ranchiună și elementară lipsă de bun simț. Acești oameni practică cu pasiune autoflagelarea degradantă.
Read More »

MAREE, CU BARCA ”SPERANȚA ( ELPIDA ) ”

pictură personală pe pânză, în ulei a Annei-Nora Rotaru

 (dimensiuni 70 x 50 cm)

prezentă în volumul de poezii și picturi,  ” UT PICTURA POESIS “

***

MĂ LEGENE… M-AFUNDĂ…

Coboară asfințitul pe valurile mării…
Un soare sângeriu în agonie geme…
Că-ncet curmându-se sub pragul zării,
Se stinge pâlpâind la poalele-nserarii,
Pană ce noua zi, veni-va iar să-l cheme,
Făcându-i din raze diademe…

Se lasă noaptea-albastrâ, se-nveșmântâ,
Împodobindu-se-n sclipiri de miriade stele…
Valul se zvârcolește, cu mânie se avântă,
Bucăți de țărm mușcând, dureros frământă,
La fel ca-n trupul meu și-n gândurile mele,
Sihastre zboruri și rebele…

Ca o corabie sunt, cu vise-pânze rupte,
Purtată de furtună, cu putrezit catarg…
Pe ape volburoase, înalte și abrupte,
Epavă obosită, de puterile ei supte,
De zbucium, de valuri ce mă sparg,
Când de stânci și când în larg…

Și, când veni-va timpul să fie de maree,
De veni-va ora, ca luna să se-ascundă
Și, clipă de-o veni, când n-o sclipi scânteie,
Eu, corabie, ” Speranța “, nume de femeie,
M-oi legăna s-adorm, pe-a coamei undă…
Mă legene… m-afundă…

———————————-

Anna-Nora ROTARU

Atena, Grecia

27 ianuarie 2018

NOAPTE DE IARNĂ

Îmi amintesc… Noapte de iarnă…
Gustând amor, păcat tacit,
Transfiguraţi de dor, în taină,
Pluteam încinşi spre infinit.

Era o iarna ca-n poveste,
Fulgii dansau în dalb sacou,
Calpi heruvini dădeau de veste,
Al inimilor, cald, rondou.

Focu-n cămin ardea molatic,
Pe masă un pahar cu vin…
Amorul nostru enigmatic,
Balsam pe suflet, dar divin.

Read More »

Uniunea Scriitorilor Europeni de Limbă Română cu sediul la Chișinău, a sărbătorit la București, Unirea Principatelor Române  24 ianuarie 2018, Uniunea Scriitorilor Europeni de Limbă Română, în calitate de organizație unionistă din cadrul Alianței pentru Centenarul Marii Uniri, a contribuit cu forțe mici, la crearea unei atmosfere de frățească sărbătoare la București, cu reprezentanți ai diverselor zone românești, inclusiv a Basarabiei.

Marele eveniment național – Unirea Principatelor Române, a fost sărbătorit concomitent cu lansarea noii cărți de poezie ,, Lepădarea din hamuri” de Maria Simion, membră a USELR. Protagonista întâlnirii de suflet a electrizat de această dată, nu doar prin măiestria de moderatoare, ci și prin recitalul de versuri, marcate de puternice sentimente patriotice ale unei unioniste vibrând de iubire, mândrie de neam, grijă pentru prezentul și viitorul României. Tradițional, la evenimentul de la Centrul de agrement ,,Bingo Chez Gabi”, local care găzduiește faimoasele serate literar-muzicale organizate de Maria Simion, publicul a fost delectat cu inspirate discursuri ale unui șir de personalității din viața culturală a ambelor Maluri de Prut.

Poeta Clara Mărgineanu, membră a Uniunii Scriitorilor din România, a copleșit atât prin aspectul lirico-filosofic al viziunii expuse, cât și prin căldura unui suflet împlinit prin susținerea talentului bunei sale prietene, Maria Simion. A copleșit publicul și prietena poetei, jurnalista Daniela Badea, care a semnat postfața noului volum, iar pentru a participa la eveniment, a parcurs o impresionată distanță, sosind din Italia. Oratoarea și-a exprimat încântarea pentru sinceritatea si intensitatea trăirilor poetic exprimate, deopotrivă cu alesele calități ale personalității autoarei. Tot mai intens valorificata platformă culturală a Mariei Simion, de colegii de echipă de la Chișinău, a abundat în lacrimi și îmbrățișări între romanii de pe cele două Maluri ale Prutului, Chișinăul fiind reprezentat de Delegația USELR. Aceasta a fost formată de poetul, Prof. Ștefan Sofronovici, cercetător științific la Academia de Științe a Moldovei, membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova și de președinta Uniunii Scriitorilor Europeni de Limbă Română, Prof. Diana Ciugureanu-Zlatan, teleradio-jurnalistă, cantautoare, textieră. Cei doi vorbitori au comentat și au declamat cu pasiune, poeme din cartea lansată, i-au înmânat cadouri din partea întregii echipe de 170 de membri și au apreciat înalt rarisimul exemplu de dăruire misionară în numele unionismului și al culturii, demonstrat de Maria Simion.

Read More »

VISUL

fugeau lumile dintr-o secundă

mâna dreapta a Domnului răsfira iţe

într-un război  din care se ivea

un covor fermecat multicolor

multicelular şi multidimensional

pe care am urcat să te caut…

au ţâşnit luminile printre

coastele  pământului

împărtăşindu-mă apoi

m-au întors în mână stângă

se făcea că…

toate lumile se prefăcuseră

în stane de piatră-

capetele mângâiau pământul

picioarele, cerul

mă împrăştiam prin Turnul Babel

orbită de friguri fără limbă

un Guliver călca pietre

iscând cutremure fantastice

se mai făcea că,

mergeam pe o apă lină

zburam pe covorul fermecat fericită

alături zâmbea  prinţul

din poveste

curgeau râuri de îngeri

cocoşii strigau glorioşi  primei dimineţi

în doi…

GRADINA MAMEI

în pântecul duminicii,
braţe în vânt
creionează săltând
plete salcâmilor
frunze sentimente
adună gura fântânii…

fluturii albi
desenează zig-zaguri
în grădina mamei mele

adiere de aripi
piersici nude la umbră
bate vântul o frunză
un greiere cântă
pe palma sfântă
a smochinului

parfumul reginelor
umple văzduhul
imaculandu-l

sărut
icoana mamei

NUNTA COSMICĂ 

Mă ridic şi mă îndrept din tină.
Şi ador să zbor, plutesc fără odihnă.
Mă-nvaţă, mă-nalţă şi m-alină
Cu dor, fior, amor. Strânsoare fină.

Nu mă opresc din drum. Tu, numai vină!
Mă-nalţ în zbor, în dor, fior. Tu, vină!
Iubind, iubită sunt, flacără vie!
Mă-nvăluieşti, lucind în poezie.

Alunec în culoare şi mă-nvelesc cu ea,
Culoare ce mă doare, cănd vine-n lipsa ta.
Şi mă prefac în roză, parfumu-mi picurând
Pe-o adiere lină, prin suflet străbătând.

Suflarea-ţi este blândă, pe chipu-mi tresărind,
Şi mângâierea-ţi caldă, pe trupul meu arzând.
Privirea ta străbate tot drumu-acesta lung
O clipă. Doar o clipă, şi eşti la mine-n gând.

Read More »

Cu mii de ani în urmă, înţelepţii antici chinezi şi greci erau intens preocupaţi de partea aplicativă a filosofiei sau arta de-a trăi, potrivit definiţiei aristotelice: „Filosofia este arta artelor şi ştiinţa ştiinţelor”. Astfel, nu numai că aproape toţi marii gânditori chinezi, începând cu Confucius şi faimosul său umanism, erau de acord că a guverna înseamnă a rectifica, prin rectificare înţelegând aplicarea de către cârmuitori a celor mai juste forme politice în folosul tuturor supuşilor, dar Meng Zi (Mencius), cel mai de seamă discipol al Maestrului, încă de-atunci (secolul IV î.e.n.) se declara adversar înverşunat al despotismului şi pleda cu curaj pentru deplina egalitate a membrilor unei comunităţi, având convingerea cu două mii de ani înaintea lui Jean-Jacques Rousseau că toţi oamenii sunt buni de la natură şi că societatea îi corupe.

La rândul lor, gânditorii antici greci, în primul rând Platon şi Aristotel, optau în cugetările lor politice pentru monarhie, aristocraţie şi democraţie, cele trei forme de guvernământ nu doar verificate şi prin aceasta fundamentale, ci – aşa cum va susţine gânditorul francez Henri Bergson la vremea lui – singurele compatibile cu libertatea şi demnitatea individului (le-am inclus pe toate trei, deşi Bergson avea în vedere numai democraţia). Sigur, cu inerentele diferenţe dintre punctele de vedere ale celor doi corifei ai filosofiei de rang universal: Platon înţelegea prin cârmuire înţeleaptă doar aceea înfăptuită de filosofi, aspiraţie devenită realitate câteva sute de ani mai târziu prin împăratul-filosof Marcus Aurelius, iar Aristotel va trage semnalul de alarmă asupra pericolelor ce cu necesitate decurg pentru grosul cetăţenilor în urma degenerării monarhiei în tiranie (absolutismul imperial roman, cele regale din Europa medievală etc.), a aristocraţiei în oligarhie (guvernările plutocratice din toate timpurile) şi a democraţiei în demagogie.

Read More »

Înfiorat Universul declară: „Ars poetica’, sugestivei intarsieri de elemente sensibile strecurate în versurile Corinei Ligia Pătraşcu. Paradox metaforic de la alfa la omega, de la bine la rău, poezia include idei îmbrăcate într-o haină halucinant de sugestivă. Alternanţele ţâşnesc în aria strălucită. Optzecistă dar mult îmbogăţită ultramodern în linia poeţilor contemporani îmbrăţişaţi de nemuritoarea metaforă, poeta surclasează linia creaţiei actuale: „din săbii de foc se preling rubine”. Rubinele în sângeriul roşului se nasc în fiecare vers al volumului: „Vând rochie de mireasă”. Simbolul ochilor de păun devoalează impresionanta sensibilitate a poetei, fascinată de splendori.

 „Aleargă zilele nopţile

…

săruta mâna Cerului îngenunchiate

însetate de roua clopotniţelor

crinilor”.

Voilà! Poveste de viaţă prinsă ca fluturii în boldurile de aur ai metaforelor, „clopotniţele crinilor”, mă poartă la George Călinescu care l-a menţionat pe Mihai Eminescu în „tăria unui crin”. Îl regăsesc pe Nichita Stănescu desfăşurând paradoxal cuvintele până ajunge la necuvinte. Că în „Bolero-ul” lui Ravel, muzica interioară a Corinei Ligia Pătraşcu desfăşoară tonul ambiental al ritmului încântător. Scorpionul din fiinţa poetei se mişcă înainte şi înapoi în oceanul lui Odin eminescian, umplut cu fantastice comori lucrate de maestra bijutieră. Noţiuni ca dorul, mirul comunică basme din universul complex, ancestral al spaţiul carpato-danubiano-pontic.

Read More »