1 Feb
2018

Dacina DAN & Petre Ioan CREȚU: Pas în doi

 

Pas în doi

 

poate

că şi tu

ţi-ai dorit

să m-aştepţi într-o seară

poate

că şi eu

am visat

că alerg înspre stele

                        pe ape întunecate prin sânge

                        poate mă aştepţi la marginea câmpiei mele

                        cu miriştea pat de flori de dor

                        nu-i aşa că pe mine mă aştepţi

                        cu orbitele arse de brume

                        cu braţele focuri cu suflet flămând

nu-i aşa

că toamna

s-a-ngălbenit dintr-odat-a lumină

şi noi amândoi

ca un anotimp întârziat

ne-am părăsit toţi copacii din suflet

şi păsări nu mai sunt

privirea voastră e tot mai rece

poemele nu mai au strălucire fior

                            nu-i aşa că poemele noastre s-au stins

                            sunt sterpe lipsite de viaţă

                            că ni s-au umplut ochii de galben

                            şi lupii au ieşit în noapte la cosit de flori

                             nu-i aşa că suntem vinovaţi de zbor

sau

poate doar de faptul

că ne-am dezbrăcat sub lună

de cuvinte

în stele în greieri în dor

nu-i aşa că suntem vinovaţi de desfrunzirea dintre noi

                          nu-i aşa că suntem vinovaţi de zbor

———————————-

Dacina Dan & Petre Ioan Creţu

Timișoara, Timiș & Slobozia, Ialomița

01 februarie 2018

1 Feb
2018

Ana URMA: Anotimpul Ottiliei

Pe tibia-n jos, autor: Ottilia Ardeleanu, editura Rafet 2017, carte premiată în cadrul Festivalul internațional de creație Titel Constantinescu, ediția a X-a, Râmnicu Sărat 2017, premiul Mircea Micu. Postfață: Ioan-Florin Stanciu, copertă: grafician Mihai Cătrună,  ilustrație: Alina Astăluș

 

Cartea este structurată  în două părți cu titluri distincte:  umblă păsările cu vorba și timpul cu flori în sân, conține poeme în vers alb, bogat nuanțate în discursuri lirice la limita dintre confesiune și revelație târzie (Ioan-Florin Stanciu), înviind între două coperte o lume  apusă. Luând ca sistem de referență această lume aproape uitată, Ottilia Ardeleanu pare să fi descoperit și concentrat în Pe tibia-n jos comoara străbunilor. Resursele ei sunt inepuizabile, trăirile, experiențele, sentimente cu învolburări idilice sau întorsături de destin recompun un tablou cu eroi decupați din trecut, al căror rol este acela de scoatere la lumină a rădăcinilor, de vindecare a memoriei și limpezire a unor afecte impregnate cu amintirile copilăriei trecute prin filtrul poetic al gândirii mature. Oamenii simpli fără ifose sunt ecoul observatorului lucid și sincer cu el însuși, în speță poeta, cu spirit critic și de autoanaliză privindu-se peste ani ca subiect al acțiunii. Pagini intacte ale copilăriei și adolescenței par scoase anume din vechiul album pentru a reconstrui acel univers, dând senzația că fiecare întâmplare  relatată este un eveniment istoric de extremă importanță: dădurăm ce dădurăm cu mâinile/ și din piatră începură să iasă toate/ istoriile (pe tibia-n jos) sau iote mi-adusei aminte de satul meu din care m-am tot duuus (mă îndrăgostii a doua oară  da nu-mi pare rău). Plecând din ținutul unde umblă păsările cu vorba călătorim alături de  copila zburdalnică pe când umărul// nu-i ajungea la umăr-ul tatălui (mama ne aștepta cu sufletul la gură iar), treptat descoperim pe tânăra pasionată de învățăturile filozofilor (n.a. cioran) și ajungem în timpul cu flori în sân, când mama avea o rochie de jerse roz// mi-o dăduse mie  eram la liceu (niște rude). Pentru reflecții și întrebări existențiale moartea stătea lângă mine// mă păzea și își făcea de lucru prin bătătură/ seara dădea pagina lui cioran (singurul lucru de care mă tem ar fi să vadă că nu-mi pasă), răspunsurile nu întârzie să vină, necruțătoare: …în straie/ ca tăciunele treceau sătenii/ cum pacea în căutarea ilincăi/ o îmbrăcară în mireasă și plânseră (pe-a lui măria din deal a petrecut-o tot satul).

Read More »

1 Feb
2018

Roni CĂCIULARU: Originalitate și farmec în arta ceramistei Marga Grauenfels

                              Marga Grauenfels are un zâmbet  cald şi râde ca un copil fericit. Seninătatea privirilor şi întreaga ei fiinţă emană atmosfera unui joc. Dar asta e la prima vedere. In esenţă, vorbim de un om cu un tumult sufletesc de o rară bogăţie, iar în interiorul apelor ce par limpezi, pot apărea vârtejuri teribile şi contorsionări care scot la suprafaţă, după un serios proces de creaţie, opere de artă, concretizate în minunate şi unice imagini din ceramică originală.

În atelierul ei, lângă peretele cu fotografii de câini, cai, urşi, pisici, dar şi cu unele crochiuri de idei, unele notaţii scurte – inspiraţii de moment, lângă masa de lucru, alături de caietul de desene şi schiţe, lângă rafturile cu pigmenţi, care într-un târziu devin glazură fermecată, care cântă pe lutul ars şi solidificat la 1200 de grade, mai sunt, fireşte, roata olarului, valţul mecanic, cuptorul electric, şi o nevăzută sursă de muzică. Artista îndrăgeşte fado-ul portughez sau, pentru oarecare variaţie, ascultă, acolo, în atelierul ei, blues… Tot acolo, sunt clipe de muncă şi taină, ueori vorbeşte cu caii sau cu peştii, le spune minciuni frumoase, pe care le crede şi ea însăşi, e o atmosferă aparte, de tensiune şi concentrare vecină cu trascendentalitatea, apoi, când obiectul artei sale, în sfârşit, în sfârşit, este gata, reapare zâmbetul acela de copil fericit. Nu e o poză! E bucuria împlinirii! Marga Grauenfels vrăjitoreşte aici pământul, apa şi focul, le mângâie şi le face să vorbească frumos, către cine ştie să privească cu sufletul. La uşa cuptorului chipul ei străluminat se-ntâlneşte mereu cu sine însuşi. Şi după trude şi nemulţumiri, iată, ajunge să -şi vadă rodul clipelor sale magice!

Dar ce căutăm noi aici, unde, scuzaţi, nu ne fierbe oala?! O vizită pe strada Şabazi, la nr. 31, din pitorescul cartier televivian Neve Ţedek, poate fi mult mai concludentă. Zis şi făcut! Era seară, eram obosit de alte peregrinări, dar când am păşit pe acestă străduţă-ulicioară, devenisem un altul, şi m-am trezit într-un basm frumos şi-am fost fascinat de curăţenia şi unicitatea locului, cu farmec de istorie, cu vibraţie de lume modernă şi civilizată, cu vitrine strălicitoare, ca din vremea copilăriei mele citadine, cu buticuri având tot felul de lucruri expuse spre admiraţie şi vânzare; nu, nu eram aici, eram undeva, în străinătate, turist pe melegurile unei lumi superioare şi fermecate. Lampadarele străzii dădeau strălucite trotuarelor înguste, dar şi străzii, pe care, din când în când, rar, trecea, fără viteză, în sens unic, câte-o limuzină…

Read More »

1 Feb
2018

Anna-Nora ROTARU: Alunecă înserarea

APUS DE SOARE de Anna Nora Rotaru

(pictură personală  pe pânză, în ulei, dimensiuni 150 x 120 cm)

din volumul de picturi și poezii  ,,UT PICTURA POESIS”

***

ALUNECĂ ÎNSERAREA

 

Pe-altarul Vremii natura se jertfea…
Îşi despoia veşmântul tomnatic cu furie…
Zdrenţe colorate de mătăsuri, catifea,
Prin vânturi spulberate… şi eu, cu o cafea,
Sorbind amaru-i, îmi găsesc parigorie,
În amiaza purpurie…

 

Gândurile-mi cad pe iarba sângerie,
Ca frunze călătoare ce vântul izgoneşte…
Din roşie, ca rană, e tot mai plumburie
Ziua-nchinată nopţii, ca dură mărturie,
Că-n cale, timpul pe toţi ne desfrunzeşte,
Ne-ndoaie, ne cerneşte…

 

Îmi ţintuiesc privirea pe-o mică vâlvătaie…
Se stinge-amurgul, neagra cafea sorbind…
Dezamăgirea îmi pătrunde-n măruntaie,
La soarele ce apune c-o ultimă bătaie,
Trezindu-mă cu sufletul, alăturea vorbind
Şi-o lacrimă zdrobind…

 

Mă mişc într-un târziu, de parcă sună ceasul,
Să nu mă prindă noaptea, de frigu-i amorţind…
Călcând peste frunzişuri, în urmă moare pasul,
Nelăsând vreo urmă-nscrisă pe răspasul,
Că, oricât să vreau, cu amăgirile minţind,
Soarele nu pot s-aprind…

————————————

Anna-Nora ROTARU

Atena, Grecia

1 februarie 2018

1 Feb
2018

Árpád TÓTH: Versuri

Priviți înspre mamă

 

Priviți înspre mamă,

Ea vă ocrotește,

E cereasca mană,

Care vă-ngrijește!

 

Iisus de pe cruce

Când era răstignit,

Știind că se va duce,

Dulci cuvinte a rostit.

 

Read More »

1 Feb
2018

Galina MARTEA: Datoria externă a unui stat – obligație civilă sau responsabilitate statală?

Prin noțiunea de datorie externă înțelegem că aceasta este o sumă de bani îndatorată (indiferent de valută – dolar, euro) de la un stat străin sau diverse institutii financiare internationale. Acești bani datorați sau împrumut bănesc are loc sub formă de credite financiare garantate unui stat, unui guvern etc. Respectivul împrumut bănesc se realizează în baza unor contracte bilaterale în care sunt stipulate condiții concrete de primire și de restituire a acestuia (fiind incluse și costurile corespunzătoare – credite cu dobândă fixă, credite cu dobândă variabilă), în dependență de creditele oferite, iar cea mai importantă secțiune a acestor contracte sunt costurile și garantia statului debitor care urmeaza în viitor să ramburseze datoria externă formată. Deci, datoria externă sunt mijloacele financiare (sau mărfuri, etc) pe care un stat le deține față de creditorii străini, aceștea fiind persoane juridice sau fizice.

Dacă să ne referim la creditorii străini, atunci împrumuturile externe în ultimile două decenii au căpătat o amploare nemaivăzută, rezultat al unui excedent de capital al țărilor dezvoltate. Astfel, exportul de capital din țările dezvoltate, fiind actualizat și sub așa numitele împrumuturi bănești externe (credite financiare), sunt binevenite în țările din Estul Europei și nu numai. În acest joc al împrumuturilor bănești este prezentă și Moldova, țara care în ultimele decenii a primit credite bănești din străinătate (din țările dezvoltate ale Occidentului și nu numai) în cantități enorme, însă, din păcate, realitatea actuală din cadrul societății basarabene nu demonstrează faptul că aceste împrumuturi ar fi contribuit la prosperarea și bunăstarea poporului. Din contra, datoria externă a țării se majorează nespus de consistent de la o zi la alta, iar nivelul de trai al societății basarabene se înrăutățește tot mai mult și mai mult, atingând sau fiind deja la extremă situație. Desigur, în acest caz nu este vina creditorilor străini. La ziua de azi datoria externă a Moldovei este aproape de șapte miliarde de dolari S.U.A. (6 miliarde și 743 milioane de dolari, trimestrul trei, 2017), astfel depășind PIB-ul țării, estimat la sfârșitul anului 2017 de 6,75 miliarde dolari (http://independent.md/datoria-externa-a-moldovei-a-depasit-pib-ul-si-se-apropie-de-7-miliarde-de-dolari/#.WnBPMa7ibDd). E de menționat, datoria externă a crescut enorm și din furtul miliardului de dolari (din trei bănci comerciale din cadrul țării), aceasta fiind trecută în datoria publică, rezultat că Banca Națională a Moldovei a oferit creditele respective celor 3 bănci comerciale păgubite. Pe parcursul de aproape a trei decenii R.Moldova a efectuat împrumuturi bănești pentru diverse necesități și interese statale, fiind parte la toate acestea statul, agenți economici, unităţi administrativ-teritoriale etc, datoriile provenind în cel mai frecvent caz din credite financiare străine, component destul de specific pentru țările în curs de dezvoltare. Cei mai mari creditori financiari pentru R.Moldova sunt BIRD, AID, FMI, BEI, FIDA, Guvernul S.U.A., Guvernul Germaniei, Guvernul Japoniei, Guvernul României etc, toți aceștea destinând și investind banii respectivi pentru reformele structurale ale societății basarabene, ca aceasta să urmeze, într-un final, calea dezvoltării civilizate. Necătând la toate acestea (numai în primul trimestru al anului 2017 datoria externă brută a Moldovei s-a majorat cu 93,91 milioane de dolari, respectiv, 1,8 miliarde de lei moldovenești şi a depășit cifra de 6,688 miliarde dolari, informează Bănca Naţională a Moldovei/BNM), oricum Moldova rămâne în continuare într-o dilemă extremă, iar existența cetățeanului basarabean nu este deloc într-o schimbare spre bine. Read More »

31 Jan
2018

Isabela VASILIU-SCRABA: Eliade și unul dintre turnătorii săi anonimizați

Motto:

„Odată am spus că în Franța sînt mai mulți staliniști decât locuitori. Din cauză că mă loveam de această mentalitate…Sartre zicea: TOUT LES ANTICOMUNISTES SONT DES CHIENS”

(Theodor Cazaban, iunie, 1993).

 

Ioan Petru Culianu se pare că a scris din Franța o notă informativă despre Mircea Eliade (vol. Mircea Eliade în arhiva Securităţii, Ed. Mica Valahie, 2008, p. 233). Autorul este recognoscibil după conținutul notei pentru Securitatea R.S.R. , turnătorul Ion Manea auto-deconspirându-se și el în 1974 odată cu menționarea volumului soției sale, Gramatica comparată ( ibid., p.117). În nota scrisă probabil de Culianu se amintește și de Adriana Berger (după moartea profesorului Eliade autoare a unui articol anti-Eliade în revista „Minimum” din Israel, urmat de alte articole calomnioase). De la Paris, A. Berger îi scrisese în românește pe 13 oct. 1984 lui Culianu la Groningen „că nu are slujbă”, după ce Eliade se dispensase de ajutorul ei la clasarea manuscriselor și a corespondenței, „cea mai gravă eroare din ultimii 25 de ani” (Mircea Eliade, Jurnal, 31 martie 1984). În nota scrisă probabil în anul 1984, Securitatea comunistă era pusă la curent că „sursa” o cunoaște pe Adriana Berger, „tipă de o rară mediocritate” care l-a căutat insistent si care îi dactilografiază o conferință (la 25 nov.1984 a susținut o conferință despre știința în Renaștere, la Sorbona, notează Culianu în nov. 1990 în Curriculum vitae alcătuit în vederea angajării la Chicago, la Divinity School). Informatorul mai scrie că i-a citit Adrianei Berger și teza de doctorat din 1982 pe tema operei lui Eliade. El adaugă în notă că a trebuit să-i răspundă Adrianei Berger la o mulțime de întrebări privitoare la „relația sa cu Mircea Eliade”.

În vara anului 1972 Securitatea i-a permis comunistului Ioan Petru Culianu să treacă dincolo de Cortina de fier spre a se perfecţiona în italiană la Perugia cu o bursa de două luni. Era imediat după licenţa în italiană şi după obţinerea postului de redactor la revista Secolul XX (vezi interviul lui Culianu din dec. 1990 republicat în rev. “22” din 22-23mai 2011, p. 13). În decembrie 1990 Culianu îi povestea Gabrielei Adameşteanu că la vremea studenţiei sale bucureştene venise la el un securist spre a-l racola. Acel securist, după ce a aflat de la tânărul italienist dorinţa acestuia de a lucra în redacţia unei reviste literare, l-a asigurat că Securitatea îi poate îndeplini visul. După asasinatul de la Chicago, Paul Drogeanu şi-a amintit că Ioan P. Culianu primise înainte de a rămâne în Italia postul la revista „Secolul XX” (vezi Paul Drogeanu în Suplimentul „Litere Arte Idei” al Cotidianului din 18 mai 1992, p.7). Decizia comunistului Culianu de a rămâne în Italia a atras după sine abandonarea visului de a lucra în R.S.R. la cea mai prestigioasă revistă culturală scoasă în țară, dar nu şi abandonarea colaborării sale cu  Securitatea, cu atât mai greu de realizat cu cât temuta instituţie îi trimite un colaborator al ei în Lagărul de refugiaţi de la Latina din apropierea Romei (cf. Andrei Oişteanu, Asasinarea lui Culianu, în rev. Oglinda literară din august, anul X, 116/2011, p.7065).

Read More »

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi [&hellip

Comments Off on Cuvânt și Iubire

Follow Me!

Follow Me! Follow Me! Follow Me! Follow Me!
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Ultimele Comentarii